Rime pasagere
Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În fața mea erea un mut cu o mută și eu chior;
Mutul la mută din mîini bîțîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnișoară,
Așai-i și dragostea-și mută și chioară!
poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Conceptul de femeie mută există numai atunci când aceasta mută mobila dintr-o cameră în alta.
aforism de Mihai Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă...
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne oprește, un timp ne mută încă
Și-apoi în cutia neantului ne-aruncă...
catren de Omar Khayyam din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată singurul adevăr: suntem pionii misterioasei
partide de șah jucată de Dumnezeu.
Ne mută, ne oprește, ne mută iar, apoi ne-aruncă
unul câte unul în cutia Neantului.
catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 102 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iernii
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite fără soare,
Tot cei iarbă, frunză, moare
De mâna iernii nevăzută.
Zăpada-i peste tot crescută,
N-are cine s-o măsoare...
Încremenirea-i rece, mută,
Cu zile cernite, fără soare.
Iarna însă-i o splendoare,
Cu mantie albă așternută
Din filigran de nea cernută
Pe somnoroasele ogoare.
Încremenirea-i rece, mută.
Sibiu 25 decembrie 2014
rondel din Inedită (25 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptate mută
nu te iubesc
de aceea și plâng
nu te iubesc
de aceea și râd
ca un prost pentru noi
viața
va arăta că nu
am avut decât prea
mută dreptate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgoliubire sau amorgoliu?
O femeie, când iubește,
Mută munții pentru cel
Care nu se ostenește
Nici c-o piatră de inel.
Un bărbat care iubește,
Mută munții pentru cea
Care nu se ostenește
Nici c-o piatră-n el să dea.
Doi orgolioși din fire,
Dau cu pietre și noroi,
Într-un munte de iubire.
Sigur că nu suntem noi!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O-ntrebare mută
Semne de-ntrebare răscoleau atrape
La întretăierea serii cu pustiul
Peste care-arar mai zăbovea târziul
Ca un dulce molcom legănat de ape
Pensula și pânza moarte. Doar un duh
stă acuns de veghe. Fâlfâie marama
Meșterul lipsește și e strâmtă rama
O-ntrebare mută trece prin văzduh.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu poate fi oprită
Moartea nu poate fi oprită,
Viața n-o putem salva.
Poate fi doar prelungită.
Mai mult nu putem spera.
În fața morții care vine
Rămâne omenirea mută.
Nu poate schimba destine
Când viața-n moarte se mută.
Când firul vieții s-a-întrerupt,
Omul, marele absent
Din timpu-n care s-a născut,
Nu mai răspunde prezent.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi își ia cuvintele cu el și se mută singur pe o colină. Își face acolo coliba lui. Iar ceilalți vin s-o viziteze. La început câțiva, apoi din ce în ce mai mulți. Încet-încet, se mută cu toții în coliba lui. Cel care reușește să facă asta se numește scriitor.
Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul cuvântului mut
Mut e Cuvântul,
El, totuși, se-aude.
E mut ca pământul,
Darul Lui îl pătrunde.
Mut, fără sunet,
Cu-atâta putere.
Mută tăcere
De veacuri și... vrere.
El, Cuvântul a spus
De faceri. Născare.
El, Cuvânt a adus,
Izbăvire, scăpare.
E oriunde, oricând,
De atunci... Este tot.
E mărire în gând
Înălțat' din clocot.
Dar, în tot și în toate,
În muțenia mută
Darul, El îl împarte.
Primește-L și-ascultă!
poezie de Mara Emerraldi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
firul de iarbă
palid
într-un timp
fără hotar
neiertător se mută pe lună
gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joey: Ce faci?
Rachel: Mut un scaun ca să am pe ce să stau?
Joey: Nu, nu, Rosita se nu mută.
Rachel: Cum adică?
Joey: Adică, Rosita nu se mută!
Rachel: De ce nu?
Joey: Pentru că se află la distanțe egale între bucătărie și baie, și este în unghiul perfect pentru ca nicio pată de lumină să nu-l deranjeze pe Stevie.
Rachel: Stevie, televizorul?
Joey: E vreo problemă?
replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubindu-mă ca pe întâiul născut
Numai tu îmi poți strânge moartea în pumni,
iubindu-mă ca și cum ți-aș fi întâiul născut,
întâia cămașă aruncată de un zeu către tine,
în care să stăm lipiți până va sângera amurgul
și crengile cărnii să țâșnească din noi
într-o durere mută,
să strângem în dinți gleznelele toamnei,
când vrea să-și pieptene rădăcinile...
Să ne mâzgălim fața cu mierea prelinsă
din ochiul șugubăț al lunii
ce nu ezită să cadă peste coapsele noastre,
iar la pâlpâitul dintre clipe,
să-mi tai o cruce pe una din tălpi,
ca Dumnezeu să-mi râdă în priviri,
când voi mușca
din mărul copt sub aripa păsării
și femeia din mine se va încolăci frumos,
într-un inel, pe sufletul tău...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șahistul îndrăgostit
Folosindu-și "arsenalul",
Uneori chiar în exces,
Ar putea avea succes
Dacă mută bine... calul!
epigramă de Mihai Enachi din Calul, vinul și femeia
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ghem de cețuri luna
Tulburând întunericul
În noaptea asta
Tăul
Nuntașii livizi și hora lor mută pe
Câmpul de mătasea broaștei
Deasupra fața apei precum
Ochiul unui pește mort
E frig și se aud cocoșii
Undeva după dealuri
Zorii simt frigul sub tălpi
*
E timpul să te întorci
Mireasa aruncă buchetul
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mută!
Când punea copita pe lanț
Ori călca pe ceva, pe funie, îi dădeai cu palma peste
Picior și ziceai:
- Mută!
Boul rumega nepăsător. Mută!
După câteva palme catadicsea să ridice piciorul.
Și luai lanțul, sau ce era, frânghia. Boii noștri, pe care
I-am mângâiat așa cu palma: Boian, Galben, Suran, Vână,
Prian, Murgilă. O vacă Rușița, alta Prica, Dumana.
Boii vecinilor se numeau:
Cerban, Bolocan, Cocoran, Breazu,
Zorilă, Viorean, Miercan, Ungurean.
Acum le pun nume de oameni:
Gică, Relu - alte alea!
Și, vezi tu, - zice Ricuța, vorbind singură -
Nici nu prea mai sunt boi.
Înainte omul nu avea televizor,
Dar se uita la vite.
Și ce drag îi era să se uite!
Hăis, Zorilă! auzeai. Cea, Murgilă!
Treceau carele pe drum
Și ce bine-i ședea drumului plin de care-ncărcate!
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migrație eternă
Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă și mută
în liniștea ce stă ca să cadă.
Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări și vânt,
neliniștea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.
În noaptea eternă răună-n auz
țipătul jalnic de ciută
albi țurțuri sub streașină cad,
albă e mama și mută.
Mă aplec sub pământ și ascult
murmur de frunze și muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un clovn se mută într-un palat, el nu devine rege, palatul devine circ.
citat celebru din Moliere
Adăugat de Teodor Ionitoaei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alternativă
Când regele n-o satisface
Și se comportă ca șacalul,
Atunci și dame-i mult îi place
Când un nebun îi mută calul!
epigramă de Mihai Enachi (2020)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simptome de toamnă
port deajuns o maree de lacrimi
în care trepidează stelele sure
nebăgând în seamă de delfinii din ochii tăi.
quasarii mută străluciri exacte
peste năvala deznădejdilor mele.
ard eșecuri în amintiri bântuitoare
și-mi deschid gânduri lăturalnice
în vocale ce schimbă răsuflările de vară
cum ferestrele lumii se deschid
pentru odihna soarelui prin odăi jalnice.
îmi stă în prag trupul sărac...!
de ce plâng mamă, de ce?
oiștea neantului putrezită în aspirații și ea
dă acum într-un scrâșnet de gard.
peste fața lumii cade toamnei fard.
iubito pasul ți-l voi căta în frunza singulară
îmbulzită în gesturi fără mine...
pe când caldul zâmbet ți-l voi smulge
din lunecoșii umeri de brumă!
straturi de emoții cu rafale de amnezii se întind
pe o iarbă decapitată de frig;
în răceala vremii par și eu beteag
nimic în stare să mai ating.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!