Poemul tău
Acum că ți-am scris
O-ntreagă scrisoare,
Mă rog s-o citesc
Să merg prin cuvinte
Ca râul spre mare.
Nu cred că vei plânge
Râzând cât să doară
Prin rânduri să curgă
Să vrei să clipești
Făcând loc la vară.
Un nume am scris
Prin rime dublat
Uzând doar de index
Tentat de amprentă
Prin pagini udat.
Am scris să mă simți
Curat de rostiri,
Mai simplu mi-a fost
S-aștept noaptea caldă
Să văd dulci priviri.
Citește un rând,
Trezește o foaie
Curând vei dormi
Iar scrisul meu scurt
Se șterge de ploaie.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În haită
Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obții
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din iriși
Ce-și arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai să-mi stai în minte.
Cu cine vreau să mă împac!?
În spate să îi țin nisipul
E doar un coș cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Și-i duc lupoaicei din oraș
Să mă imbrace-n sur
Și-n haită să m-alinte.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei liberi
Stau,
dar nu mă pot mișca,
Incremenit,
Privesc la păsările libere
Ce domină un drum curat pe cer.
Mă uit la brațele mele, ce le am lipite-n corp -
Aproape inutile,
Am încercat și eu să zbor,
Dar prin degete îmi șuieră vântul
Și-n încercări frivole de curaj
Mă simțeam persiflat, prin râs decent,
De tot ce era mai presus de josul auster.
Stau în mâini și încerc să zbor,
Cu mintea să ajung la stele
Să mă despart de corpul inutil
Ce pașnic îl tot port.
Nici să zbor, și nici să mă adâncesc în mări,
Nu pot.
Il las inert pe iarba uscată,
Renunț la tot.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și frunzele
Cazi frunză,
Calmează-mi dorul încercat
Să mă atingi ușor pe buză
Cu verdele din ram picat.
Din poza ta lovită-n geamuri
Să cazi apoi și pe pământ
Din el te vei renaște-n ramuri
Și-mi vei cădea din nou în gând.
Să-mi dai pe gură tot amarul
Schimbării tale în culori
Voi ține rece tot ghețarul
Culcat să-ți fie loc să mori.
La câteva căderi și nașteri
Vom deveni amici prin parcuri
Tu frunză galbenă prin creșteri
Eu amator de frunze-n vreascuri.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mine
Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peșteri
Lucind, vei știi că voi urma
Un soclu ridicat de meșteri.
Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranșee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ți curgă orhidee.
Ești toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ți-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.
De te vei naște înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viață
Să te feresc de solul crud.
Autor: Mili Dumitru
Poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marte
Visul tău ți l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorții
Și-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.
Te alintam de sus, din alte lumi
Să iți revii din ziua de năpastă
Tu singură te linișteai, în cursul apei lângă casă.
Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Și te-am privit cum desenai în praful roșu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieți nedreptățite.
Un Marte zgomotos prin munți
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea
Să-ți cauți visul pe planetă.
Aici în spațiul larg de stele
Te voi salva de voalul așezat pe creste
Voi fi în fața ta pe stânci
Să mă iubești așa cum sunt,
Același tip din mintea ta de seară
Când apăream, pe gustul tău,
Un prinț frumos
În visul tău dorit la fiecare strop de ceară.
Te voi salva în alte sfere,
Ești tot a mea, deși topiți de alte raze,
Prin dune roșii de nisip
Vei fi cu mine prinsă-n șoapte,
Dar te previn, prințesă pământeană,
Că sus, departe-n luna Marte,
Vom fi doar doi,
Iar sunetul de buze ce ți-l voi da
Va fi trăsnit în Univers,
Ca tunetul căzut în noapte,
De vei gândi să mă atingi
Nu vor mai fi dorințe să te piardă
Că totul sus, aici, e visul tău
Făcut să-l vezi puțin, și-apoi să ardă.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sus, din aștrii
Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile și frica
Nu mai sunt.
Stau ascuns în ceața Lunii ce imi place
Și meșteresc iluzii,
Dar nu mă deranjați!
Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus și agățat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinși de coapse
Arunc și tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.
Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneți din aștrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Și de privirea rece ce o vezi în monștrii.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gluma
Aseară ți-am trimis priviri
Adânci și rugătoare,
Tu mi-ai răspuns cu dulci zâmbiri
Ca razele de soare...
Pe-o foaie din album ți-am scris
O frază și un nume;
Iar tu, râzând încet, mi-ai zis:
Că nu te-ncrezi în.... glume.
Tăcutele-mi nefericiri
Mi le-nțelegi acuma...
Iubita mea, cu dulci zâmbiri,
De ce nu-mi crezuși... gluma?
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am scris "Te iubesc!"
Prizonier în cochilia iubirii
Am căutat treaptă cu treaptă
Transcendentul poem rătăcit,
Pe ale cărui rânduri te-am găsit
Îngenunchiată de dor.
Iar acum,
Mă nasc pentru a mă trezi
Curcubeu de sentimente și doruri.
Ochiul meu nu te poate privi,
Decât prin re-create hublouri.
Râul de lacrimi curge alene
Printre zăbrele de gene...
Nu te sfii!
Sărutul face parte din univers.
Pe coapsele-i albite, bătrâne,
Ți-am scris "Te iubesc!"
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare la mormântul părinților mei
Mamă, proaspăt ți-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...
Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta și, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!
Mamă, Tata-i lângă tine,
Ați avut aceeași soarte
Și va fost scris în destine
Să vă întâlniți în moarte...
Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deși sufletul îmi plânge,
Sunteți vii la mine-n gânduri!
Și, prin pronia cerească,
Vi le trimit la mormânt,
Dumnezeu vi le citească,
Jos acolo, sub pământ...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în scris
Cred în scris în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.
A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent și întunecat, susținut doar de scris.
poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fatelessness Paperback" de Imre Kertész este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.
Albă scrisoare
Eu sunt mireasa unui val
Îi astept de mult din depărtare
Valuri mici se sparg de mal
Până apare el eu am răbdare
El prin spumă mi-a trimis
Vestea lui prin albă scrisoare
Iubito, cu raza soarelui scris
Să mă aștepți la mal de mare
Când în grabă mare a trecut
Piciorul cu drag mi-a sărutat
M-a privit o clipă ș-apoi a plecat
Îndoiala-n suflet el mi-a strecurat
Îl aștept de-atunci o veșnicie
Am să -not ca să -l găsesc
Mă voi afunda în marea vie
Să îmi ia și viața valul il iubesc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu știu de-a fost un om...
fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită
răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura
nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri
trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Baudelaire, fiziologia a pătruns în poezie, iar prin Nietzsche - în filozofie. Prin ei, dereglările organice s-au transfigurat în cânt și în concept. Chinuiți de boală, le-a fost scris să-i înnobileze acesteia destinul.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Ți-am scris mereu
Din Eu-l meu
Ți-am scris pe gând
Rând după rând,
Ți-am scris pe flori
Zeci de scrisori,
Pe cer, pe nori
Încă din zori,
Pe bob de rouă
Din două-n două,
Pe geam la case,
Pe fire de mătase,
Pe cuib de rândunici,
Să îmi fii aici,
Pe stropii ploii
Iubiții văpăii,
Pe tot și pe toate
In ziuă si-noapte
Să îmi fii aproape,
Să stiu ca te am
Asa cum ne-aveam
Si amandoi visam...
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vouă
Se văd roadele pe rânduri,
nu degeaba v-am citit...
se văd brăzduite câmpuri
și astăzi au înflorit.
Mă gândesc să fac o carte
în care să povestiți,
începuturile voastre
de la A, până la sfinți
Îmi trece acum prin minte
forma ei mai diferită,
două rânduri povestite
și o strofă învechită,
apoi iarăși rândui, rânduri,
despre timpul de atunci,
când v-ați adâncit în scrisuri...
gânduri mari și gânduri dulci.
îi vom face și lansarea
împreună cu ce-ați zis...
în pagini vă e menirea
continuați... vă este scris...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru cuvinte - Un Paradis...
*
Cu o stamină dintr-o floare
Am inceput, să scriu scrisoare,
Dar, m-am oprit si n-an mai scris,
Că lacrima de pe-o petala,
*
Si-acum o văd, se zbate, moare
Lăsând in urma ei un " semn".... de sare.
E lacrima nesarutată
Ce-n timp s-a trasformat in pata.
*
Nectarul!... dulcele din viață
In flori e doar, în dimineată
Caci fluturii, flori zburatoare
Cu trompa-l iau spre alinare
Si n-a mai fost pentru scrisoare.
*
Dar cerul s-a umplut de stele
El, Edenul privirii mele!...
Cu bogatia ce mi-ai dat-o
Raman ca-n basm, cea mai bogata!
*
"Esti sufletu-mi insusi"... ușor, ai scris!
Patru cuvinte, un paradis!
De-aia, nici n-am mai scris scrisoare...
Nimic n-are, valoare mai mare!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupere... Renaștere
Da. Nu. Poate. Nu știu...
Nu știu ce urma... e clar!
Doar că mi-e permanentă foame,
Și simt în inimă amar...
Nu. Poate. Sau... nu știi...
Ce simți, ce cauți sau ce vrei...!
Mie mi-e tot mai greu s-aștept,
"La revedere" să-i spui ei...
Nu știu, nu știi, nimeni nu știe...
Nici ce va fi, nici cum... de ce...!
Tot ce doresc? Să vii la ușă...
Să mă revezi... să vezi cum e!
Da. Nu. Nu știu. Poate...
Așa o fi scris din Lumini.
Știu doar că te doresc în toate,
Și n-a fost scris să fim străini!
Las-o din suflet să îți plece!
Dă-i drumul să-și înceapă zborul...
Tot ce-ai trăit, a fost... Treci peste!
Vino spre mine... îți plânge dorul!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce bun o floare
Am vrut să-ți aduc o floare din parc
Dar când am văzut că și ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunțat,
și m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoționat de pământul pe care și-l împărțeau
În aceeași formă de viață,
Am renunțat, și
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munți de flori
Și un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ținea un tânăr în brațe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroși, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?
Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!