Amurg
Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Și-amurgul mai plânge lumini delicat,
Și țiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanță de taină și gând nechemat.
Doar eu și amurgul, acum față-n față,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte și viață,
De bune și rele și-ndrăznim să zâmbim.
Mă-nvălui cu el și se-nvăluie-n mine,
Ne ținem de cald unu-ntr-altul băgați,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie și ne face uitați.
Și-așteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Și-n umbrele nopții să simtim bucuria,
Efemeră simțirea, efemeri amândoi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Speranța...
Un vis frumos s-așterne-n prag,
Un vis ce nu mai vine
În al nopții lung metraj... te aștept
Te aștept pe tine...
Trecut-au nopți și zile-ntregi
Trecut-au în neștire,
Trecut-au luni și ani la rând,
Iar eu te-aștept pe tine.
Trec anii încet, trec rând pe rând
Trec anii în neștire,
Îmbătrânesc în al vieții gând
Gândindu-mă la tine.
Doar o lumină se mai vede-n gând,
E ultima ce moare,
Apar trecând rând pe rând,
Speranța și împăcarea.
poezie de Tudor Mihai
Adăugat de Tudor Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să treci!
Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculță ultim cântec de leagăn,
Și leacuri de prin piețe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.
Să treci când ți-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Și fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară și sânge.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vouă!
Voi muri fără voi, veți muri fără mine,
Cine știe de-i rău, cine știe de-i bine?
Exponat ruginit, rătăcit printre zile,
Nu e loc în muzeu, doar umile azile.
Mă mai mint că nu-i rău, mă mai mint că-i mai bine,
Și zâmbesc incolor, spre copilul din mine.
Din bilanț în bilanț mai întârzii totalul,
Ce-a fost bun, ce-am greșit, unde-i Doamne finalul?
Vă salut și vă iert, dar iertați-mi și mie,
Eu spre ultima zi, voi spre ce va să vie,
Uneori se-ntâlnesc printre drumuri destine,
Și aflăm prea târziu, ce e rău, ce e bine.
În lumină pe rând și pe rând în finaluri,
Singuraticii zei pe-ale vieților maluri,
V-am iubit, m-ați iubit, să ne fie de bine,
Acest ultim nonsens fără noimă ne ține.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Povești...,
De ieri și de mâine
De- acolo și de-atunci.
O zi e, mereu!
Azi poartă, pe rând,
Șapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Șoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu ești, azi.
Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.
Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Ești gând,
Ori aici și acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.
poezie de Florin Dragoș Minculescu din Cine nu Ești (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai iubito-n Carul Mare
Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.
Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.
Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare
Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.
Șed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!
Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi
Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aș cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.
Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristețea mea ;
Cântă și o cucuvea -
Pe o casă în ruine.
Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ții toată noaptea trează -
Treaz și-n noapte și-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.
Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agitația minții
Cine vorbește-n capul meu,
O fi Satan sau Dumnezeu,
Ori amândoi, dar rând pe rând,
Îmi intră-n minte și în gând?
Și toată ziua trăncănesc
De-mi vine să înnebunesc,
Nici noaptea nu găsesc răgaz,
Că șoapta lor mă ține treaz.
Vreau să-i opresc, dar în zadar,
E liniște atât de rar,
Mă perpelesc, nu mai suport,
Poate-o să tacă când sunt mort.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim
Stăm pe verandă și ne amuzăm.
Vorbim despre tine și prietenii tăi.
Zâmbim, ne e bine, e cald, nu simțim.
Și foame ne e, de ce să mâncăm?
Mai bine vorbim...
Ți-s dragă, spui tu? Nu te cred.
Mai spune-mi odată, și încă.
De ce nu m-atingi? De ce ai face-o?
Hai să dormim, că e noapte, sau nu,
Mai bine vorbim...
Zâmbești pentru mine și mie îmi place.
Și-ți spun să mă lași, lasă-mă.
Dar tu nu mă crezi și faci bine.
Tăcem și privim, prea-i tăcere,
Mai bine vorbim...
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuții până spre dimineață...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini
și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinișoare roșcate
simțim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
firește, cu situația.
Geamurile înghețate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
și aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toți dorm.
La lumina albastră a aragazului
bucătăria noastră micuță se face și mai mică
ne-mbracă strâns, iar noi vorbim discuții
și suntem unul singur
cu adevărat noi suntem unul singur.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce buze-au sărutat buzele mele, de ce și unde [What lips my lips have kissed and where and why]
Ce buze-au sărutat buzele mele,
De ce și unde, am uitat. Ce mână
Mi-a stat sub cap, spunându-mi noapte bună,
Nu știu, dar plouă și stafii rebele
Îmi bat în geam, ca să vorbesc cu ele
Și-n inimă durere vor să-mi pună
După flăcăi ce nu se mai adună
Să verse-n toiul nopții lacrimi grele.
Și-un pom stingher, atunci când iarna vine,
Ce păsări rând pe rând zboară departe
N-are habar, dar liniștea-l frământă;
Nici eu nu știu iubiri ce-acum sunt moarte,
Ci doar că vara a cântat în mine
O vreme doar, și-acuma nu mai cântă.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas bun
Când viața greu te va-ncerca
Și-n suflet teama-ți va ploua
Prieten drag, tu nu uita:
Speranța moare ultima!
Nu te lăsa încovoiat
De drumul greu, întortocheat
Ce soarta ți-l așterne-n față
Nu-i fă pe plac la șugubeață!
Ridică fruntea către cer
Doar Dumnezeu nu-i efemer
În rest toate sunt trecătoare
Pe-a omului vieții cărare.
Când zorii te-or găsi plângând
Primește-mă la tine-n gând
Și lasă-mă să-ți fiu aproape
Durerea să ți-o duc departe.
Tâmpla pe umăr să ți-o țin
Și să-mi lași mie al tău chin
Să-ți răcoresc cu blândă sărutare
Ochii aprinși de lacrimile-amare.
Și gândurile negre, rând pe rând
Să plece,-n urmă liniște lăsând
Și să se-audă șoapta ta:
"Speranța moare ultima!"
....................................................
Nu-ngenunchia în fața sorții
Nu te-așeza în rând cu morții
Prieten drag, crede ce-ți spun
Nu-i vreme-acum de "Rămas bun!"
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am ieșit din rând
Să nu ies din rând,
să nu merg în față,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu așa mă-învață.
Cât am fost în viață, n-am ieșit din rând.
Nici n-am mers în față, am ținut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viață, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povață, El m-a luminat.
Cât am fost în viață, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt ață, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credință-n suflet, am ieșit din rând,
să stau și să cuget, cine-am fost și cine sunt.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne plouă cu ochi
Cade noaptea azi pe stradă
Și-aleargă pe trotuar
Toți din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar
Cade noaptea și-n balcon
Lipită doar de pereți
Și duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăți
Și pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăștur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar și-al lunii chip azi pur
Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Și pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum
Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraș
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaș
Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când pășim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ți arde
Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vine...
pe fața mea
a ta
și-n noi
nu simțim
corzi de strune
vibrații în ramificații
ea lasă
pe față obraji
la colțuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine și-n el
secunde pune prin ore și zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenușiu
crapă buze
cioplește cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
degete strâmbă
lacrimi pe ochi lasă să curgă
pune ceață
ia culoare voiciune
când vine dacă mai este trezire
vine în zori de zi
sau...
spre lăsat de seară
nu știi
ea stă mereu de pază
atenție
nu ești atent o clipă
o secundă
și...
nu mai ești
dispari ca o nălucă
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă-n ochi...
Privește-mă-n ochi când ești cu mine,
Privește-mă-n ochi, să știu de ți-e bine,
Privește-mă-n ochi, că doar o privire,
Privește-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Privește-mă-n ochi, că și ochii vorbesc,
Privește-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Privește-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Privește-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Privește-mă-n ochi, să știi ce gândesc,
Privește-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Privește-mă-n ochi, oricine ai fi,
Privește-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Privește-mă-n ochi, nu-ți cer prea mult,
Privește-mă-n ochi, să-ți văd a lor tumult,
Privește-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbești,
Privește-mă-n ochi, e deajuns să mă privești.
Privește-mă-n ochi, să pot să-nțeleg,
Privește-mă-n ochi, ce drum să aleg...
poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lasă-mă
Iubesc la tine încruntarea
Și răul și furia ta.
Imi place tot, infațișarea
Și zgomotul și liniștea.
Imi spui să plec, că nu-s de tine,
Că n-avem ce să facem amândoi.
Eu aș mai sta, e cald si bine,
Poate găsim ceva și pentru noi.
Nu trebuie să fie sex, nici mângâiere,
Doar vorbe blânde, gânduri bune.
Că nu e numai corpul o plăcere
Și sufletele noastre o pot spune.
Nu doar in trupuri e iubire
Si poate-n ele nu-i de fapt defel.
E-n inimi și-n cuvinte și-n privire,
Mai lasă-mă un pic cu tine, puținel.
Apoi mă duc, plec mai departe,
O altă inima să incălzesc.
Că imi e drag de oameni și de carte.
Mai lasă-mă să te iubesc.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeșul bărbat,
Doi ochi albaștri, doi căprui
Și-n urma lor, doi ochi verzui.
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau și-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...
Vreun tâlc acum ați priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Și-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng și alți doi ochi miopi.
Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.
În zori, nevasta cu ochi plânși,
Ridică trandafirii strânși
Și îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii triști, străini și goi.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 an
Clipe trec peste gând,
Azi, sunt doar un mormânt
Cu-amintiri în cuvânt,
Ce se sting doar arzând.
Numai eu pot să zbor
Către-un cer infinit,
Într-un trup odihnit
De-alinare și dor.
Nu aștept nici acum,
Nici-un semn, nici-un gând,
Doar sclipiri rând pe rând
Se topesc, se fac scrum.
Eu, vă las într-un gând
Și-o să trec într-o stea,
Numai eu, numai ea
Peste voi, peste rând...
Sibiu... 08 ianuarie 2022
Dumnezeu să te odihnească în pace, tată!
poezie de Liviu Reti (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf în ochi
Afară-i ieri, astăzi și mâine
de parcă nu ai ști de noi
uitați în grânele de pâine
în toată miercurea din joi
Praful respiră aer proaspăt
dintr-un plămân ce-ți intră-n ochi
luând vântul iară de la capăt
descântecul meu din deochi
S-a fisurat stânca în râuri
și pietrele îmi curg pe rând
doar sec din dulcele de vinuri
mai sorb și încă sunt flămând
Ni se decolorează noaptea
în umbrele ce ne despoaie
de sâmbăta din ziua-a șaptea
de mintea albă ce mi-e foaie
Nu am știut nicicând de nimeni
când golurile ne sunt pline
când îți sunt luni și îmi ești vineri
afară, ieri, astăzi și mâine
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă autumnală
Pe geam coboară iar aceeași seară
cu sacul ros de umbre brăcuite
și mintea încolțită ca o fiară
e un salon de dansuri îndrăcite.
Hai, prinde-te și tu în dans, iubito,
ce poți să faci pe-o vreme-așa precară?
E ultima orchestră ce-am gasit-o
nainte de-a pleca un tren din gară.
În casă e âtât de cald și bine,
doar setea de un vin mă mai omoară...
Hai, să privesti femeia care vine,
cu ochi adânci de mască mortuară
și dansul ei vexat de orfelină,
care-o să-nceapă-n miez de noapte iară,
duel pentru amanții ce-or să vină,
iar pentru mine ultima povară.
Când zorii se vor prinde de fereastră,
demult vor fi plecați cu toți afară,
doar noi rămași, ca două flori în glastră,
un somn adânc de toamnă funerară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana, Ed ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!