Trecute primăveri și veri nebune
Trecute veri și primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Și-ascunde fumul patimei de jar.
Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăștie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Și taine risipesc... prin așternut.
Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... și speranțe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.
Va bate vânt rebel, în dușmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrățișări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.
Și mă întorc spre tine... veșnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceață caldă... sidefie,
Pusă-n aroma șoaptelor de crai.
Trecute primăveri și veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre publicitate
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Veri înflăcărate
Veri nerăbdătoare și nebune,
Dezgolite-n ritmuri de amor,
Te seduc abil... fără a spune
Tainele ereticului dor.
Se topește... și în suflet pică
Soarele, asemeni unui gând,
Cu mișcări lascive de pisică,
Valuri între coapse de pătrund.
Cerul pare-o mare de iubire,
Cu sclipiri sfințite și lumești,
Limpede ca vinul din potire
Ce te-ndeamnă... să păcătuiești.
Te întind... pe aurii nisipuri,
Îndrăznind... atât cât e firesc,
Făr-a face uz de șiretlicuri
Mă îmbăt cu trupu-ți îngeresc.
Veri înflăcărate... și rebele,
Ard mocnit păcate și plăceri,
Pitulate-n margini de perdele
Ca o veșnicie... de tăceri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vin, poezii despre senzualitate, poezii despre seducție, poezii despre ritm sau poezii despre plăcere
Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne,
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mere, poezii despre lumină, poezii despre libertate, poezii despre iertare sau poezii despre gânduri
Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei, pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării... de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor... tot căutând un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului... spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile... ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești întrupată din plăceri nebune
Ești întrupată din plăceri nebune,
Din nefirești atingeri... și din flori,
Din tot ce e frumos și nu se spune,
Din taine, din peceți și din comori.
Ești hărăzită... viselor de noapte,
Ce ard în mine patimi și dorinți,
Topindu-te în răsuflări și șoapte,
În brațe mătăsoase... și fierbinți.
Ești plămădită din sfințite taine,
Din sentimente, lacrimi și cuvânt,
Din sâmbure de dor și clipe faine
Din pasiuni, speranțe și avânt.
Ești zămislirea gândurilor toate,
Chemarea inocentelor iubiri
Timpul lăsat a ne seduce... poate
Sau veșnicia pusă-n amintiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre inocență sau poezii despre frumusețe
Păstrez și presimt
Firesc... și verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Și iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.
Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune și ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.
Presimt asprimea iernii, viforoasă
Și-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri șucare,
Când toamna pune vinul în pahare.
Rămân cu primăvara peste rând,
Deși pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre plată, poezii despre noroc sau poezii despre alb
Eu adun iubiri nebune
Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... și petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.
Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.
Te dezleg de jurăminte
Și mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veșminte,
Ești o mare de amor.
Și te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine și puține.
Și te-adun... fermecătoare
Dintre fluturi și culori,
Tu... ești ultima-ntrebare,
Eu... luceafărul din zori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre promisiuni sau poezii despre frunze
Mărturisire
Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrățișând tot cerul și tot ce e sub soare,
Mă liniștesc în frunze, lumină și culoare.
La gând răzleț dau aripi și mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există și nu-i nici așteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Și o așez cu grijă-n albastra veșnicie.
poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre prezent
Buze flămânde
Mi-s buzele de dor flămânde
Și ard, visând, la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng ar fi ventuze.
Te vor alunecând în mine
Și zvârcolirea... ți-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Ușor și-adânc... îl dezgolesc.
Și mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Și-o luăm mereu, de la-nceput.
Și iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aș iubi oriunde,
Ce dulce ești, când te pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre nebunie, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre degete
Buze flămânde
Mi-s buzele de dor flămânde
Și ard, visând la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng, ar fi ventuze.
Te vor... alunecând în mine
Și zvârcolirea ți-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Ușor și-adânc... îl dezgolesc.
Și mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Și-o luăm mereu, de la-nceput.
Și iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aș iubi oriunde,
Ce dulce ești, când te pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprentele timpului
Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.
Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.
Cu iernile ne vom lupta
Fără să știm cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.
În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.
Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunțit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârșit.
poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre viață sau poezii despre sfârșit
Remodelăm trupuri nebune
Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veșnicului doi.
E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... și tu mă cerți,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperți.
Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neștiute
Și-n coama gri... a unui murg.
Rebel... ascund înspre uitare
Greșeli și îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.
Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Și sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre teatru, poezii despre sâni sau poezii despre seară
Arată-mi ce înseamn-a fi iubit
Cuprinde-mă și mă încolăcește,
De multă vreme port în suflet dor,
Tăcerile din suflet... risipește
Și-nvată-mă, în tine să cobor.
Sărută-mă... pe vise și privire,
De-atâta timp pe buze te aștept,
Dezbracă-mă de trac și de uimire
Și strânge-mă năucitor la piept.
Alintă-mă cu mângâieri nebune,
Alungă depărtările spre munți,
Spune acum ce nu se poate spune
Și-ntinde mâna, viața să înfrunți.
Păstrează-mă în trup ca pe-o icoană,
Încrezătoare-n gândul tălmăcit,
Pune balsamul magic peste rană
Și-arată-mi ce înseamn-a fi iubit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre munți
Apusul din noi
Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite și-amor,
Din fire de iarbă-mpletește inele
Ce leagă speranțe, risipe și dor.
Îți vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze firești,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii și aripi cerești.
Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieții... uitarea sfâșie
Cu magice șoapte și tainici zefiri.
Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Și picură-n suflet... încinșii fiori.
Să mergem acasă, iubito, e timpul
Altare din trupuri pe rug să topim,
Apusul să fie în noi... ca Olimpul,
Când zeii îndeamnă rebeli, să iubim.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni
Gânduri dezgolite de veșminte
Patul meu, te-așteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veștminte.
Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Și cuibar îți fă din mine,
De-un sărut când ești atinsă,
Peste sânul stâng, știi bine.
Te topește-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.
Cad în așternut, luceferi,
Aruncând scântei și foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.
Și în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre foc, poezii despre cărbune sau poezii despre cuvinte
Doamne, iartă-ne
Numai pentru tine, Doamne!
Adunat-am în păr toamne,
Primăverile-n priviri
Și o vară de iubiri.
Pentru Tine Doamne Sfinte!
Aștept iernile cuminte,
Talmăcind în slova ștearsă,
Taina sufletului, arsă,
Pentru Tine înalț rugă!
Timpul să îmi mai ajungă,
A sorbi foc și scântei,
Din sfințitele femei.
Plec genunchii, pentru Tine!
Fiindcă împlinești destine,
Dezgolite-n primăveri,
Prin secundele de ieri.
Tu mă iartă Doamne... iartă!
Gândurile când mă poartă
Și m-aruncă pătimaș,
În al dragostei sălaș.
Veșnic fie al Tău nume!
Și slăvit în astă lume!
Învătându-m-a iubi,
Inimile a dezrobi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre păr
Toamnă din timpul tău
Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor
Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să știi!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor
așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!
Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele să-mi fie numai viață
Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre întuneric
De m-aș iubi nebun cu tine
De m-aș iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viață-n sânii-ți goi.
Te voi cuprinde tremurândă
Și-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor
Te voi topi... dumnezeiește,
În mângâieri și-n așternut,
Reînvățând cum se iubește
La marginea... unui sărut.
De m-aș trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Îmi dai puteri
Îmi dai puteri privindu-mă, felină,
Când pică ploaia-n dimineți de-argint
Și-mbrățișez a trupului lumină
Cu visele nespusului alint.
Zâmbești năucitor... ești răpitoare,
Cerul întreg e-n tine... pustiit,
Eretică și totuși... visătoare,
Cu palmele nebune m-ai sfințit.
Cuvintele pe buze... ard ispite,
Redecorând dimensiuni virgine,
Fiori de dor și stări nedefinite
În răsărituri, încă, opaline.
Sărut obrazul zorilor de rouă
Și pleoapele ce bat seducătoare
Când vine clipa lacrimilor, două
Și fulgeră tăceri... întrebătoare.
Îmi dai puteri, luându-mă de mână,
Iar vântul bate... magic trubadur,
La poartă împlinirilor... stăpână
Și mă îndeamnă, grabnic, să te fur.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre virginitate sau poezii despre rouă
Sorbindu-te dintr-un sărut
Înspre amiezi, topesc dorințele-n noroc,
Iluzii torn peste-așteptări... și le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Și-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.
La sânul tău, ascund amorul și mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ți despletesc... prin așternut
Și te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.
Te dezgolesc și-ți pun peceți cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaște-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Și să m-agăț... de șoapta gri... a unui gând.
Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Și-n păr iți scutur... nesfârșitul... de-argint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei
Dup-un scaun
Dup-un scaun, aș ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Și-abur magic de cafea.
Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Și un sân dumnezeiesc.
Dup-un scaun, dezgolită
De păcate și trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre așternut.
Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită ești de haine
Și aștepți... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cafea