Ne-am unit cu tăcerea

cum se unesc toţi nefericiţii acestei lumi
îşi pun cătuşe la mâini
şi zac în balta neputinţei
nu
nu-mi spune că e imposibil
să trăieşti într-o poveste
şi să guşti un adevăr
chiar şi pe jumătate
nu-mi spune nimic
renunţă la gânduri
lasă-le suspendate
cum faci mereu

dar eu te-aş scrie cu atâta poftă
în toate secundele ce mi-au mai rămas
şi lumea ar gusta din această minune
numită
tu

ne-am unit cu tăcerea
cum se unesc orizonturile
când genele nopţii se ridică
dar mi-e teamă că nu se termină aici
şi că aici începe
Dumnezeul tău
mă ademeneşte
lasă-L să-mi ocupe inima
să ne fim
o poveste

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e în palmele mele calde

îi simt fiecare bătaie
cuvintele cad încet pe covor
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

inima ta e aici cu mine
să nu-ţi fie teamă
în lumea asta nouă vei fi cel mai iubit
dintre cei mai iubiţi
să ne aşezăm
dragul meu
să gustăm începutul

inima ta e aici cu mine
ea a ajuns prima
să nu-ţi fie teamă
am învăţat să ne iubim

deci
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care nu e...

Nu-mi spune că râzi
Dacă nu ştii să plângi

Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu ştii să urăşti

Nu-mi spune că pleci
Dacă nu ştii să revii

Nu-mi spune că ţi-e dor
Dacă nu ştii să uiţi

Nu-mi spune că trăieşti
Dacă nu ştii să mori

Nu-mi spune că înţelegi
Dacă nu ştii...
Nu-mi spune că simţi
Dacă...
Nu-mi spune că exişti
....

poezie de Eugen Lovin (6 iulie 2008)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune

Te rog nu-mi spune că trebuie să-ofer îmbrăţişări,
Nu-mi spune, rogu-te, că trebuie s-am grijă şi de alţii
Nu-mi spune ce bine-o să mă simt
Atunci când din ce am împart şi altora bucaţi şi raţii.
Nu-mi spune, " E-n regulă să plângi,"
"Fii generos," "Fii sincer," " Fii corect mereu."
Mai întâi lasă-mă să te văd pe tine făcând toate-acestea,
Apoi, poate, voi încerca aşa ceva şi eu.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-aş spune că te...
Dar sunt prea emotiv.

Ţi-aş spune că te...
În orice décor întâlnesc.

Ţi-aş spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.

Ţi-aş spune că te....
În această viaţă.

Ţi-aş spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.

Ţi-aş spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.

Ţi-aş spune că te...
Dar mi-e teamă că şi tu...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi e frică de moarte, aş putea spune că nu-mi e teamă de nimic tocmai pentru că mi-e teamă de orice.

Gheorghe Truţă în Pagoda (1993)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie şi câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
şi ne putem iubi în voie
chiar şi aşa
străini cum suntem

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea începe cu tine, deci fii tu primul care o recunoaşte dizolvându-se în ea. A. M: E tragic şi până ce mulţimile nu realizează drama, tragedia continuă. I: Mă rog să le dea înţelepciune! A. M: E prea multă frică la mijloc şi exact din acest punct începe legiferarea absurdului. I: Cum şi cine le va anula frica? Doar un Moş, Ion Roata... A. M: Gândul şi frica sunt una; gândim, presupunem pentru că ne frică de infinitul necunoscut sau viaţa veşnică pe care o suntem. Credem gândul care poate să existe doar prin corp şi de aici frica, înţelegi? Dacă am putea vedea că suntem viaţa şi nu corpul de vis pe care gândul ne spune că îl suntem şi care frica lui ar vrea să-l salveze, atunci legile acestei lumi ar fi de prisos. A. M: Până să ajungă oamenii să vadă aşa... Iar acum chiar că-s orbi bine! A. M: Asta e capcana pe care ne-o întinde mereu şi mereu gândul: "Devenirea"! Dar de ce "până", căci viaţa veşnică pe care o suntem este chiar aici. Dacă nu atingi nici un gând chiar acum, chiar aici, viaţa pe care o eşti rămâne liberă de persoana care pare că o eşti. Acum tu unde eşti, nu eşti Aici? Toţi suntem Aici, iar Dumnezeul nostru gândul ne trimite "acolo", în fricile lui, înţelegi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii vorbesc

Privesc pe cerul putred şi zâmbesc,
Când îngeri despre tine îmi vorbesc.
E noaptea iar o cumpănă-a fântânii
Şi-mi poposesc în gânduri toţi bătrânii.

Aici vă am istorie şi pace,
Poem de stele, baldachin de vis,
Mă-mpodobesc cu toamne prinse-n arce
De Univers, de flori, de Paradis...

Aici, deodată, altă lume este,
Solemn se-nalţă candid adevăr,
Aici este o lume de poveste,
Celula unui simplu adevăr.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi promit. Câteodată se pleacă genele cu pioşenie şi-mi închipui că pot totul şi îţi dau totul. Nu opresc nimic pentru mine. Nici bogăţii care înghit virtuţi greu dobândite, nici certitudini înşelătoare. Muşc aşa cu poftă dintr-un fascicul de lumină şi apoi mi-e sete de fericire şi linişte. Dar te am. Si ţie îţi este de ajuns puţinul de mine, nevrednic de Har şi neputincios.
Dacă ne-ar fi dat să fugim te-aş strânge cu emoţie la pieptul vieţii. Te-aş iubi mereu cald, în toate ipostazele acestei lumi trecătoare. Şi dacă ne-ar găsi bătrânul sfârşit îmbrăţisaţi sub un apus, n-are nimic. Noi ştim sigur că iubirea nu moare niciodată...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune
unde se termină ziua
unde începe noaptea
nu folosi cuvinte vane
cuvinte lumeşti
nu spune
unde începe pământul
unde se termină cerul
nu spune până unde eşti tu
nu spune de unde începe Dumnezeu
nu rosti vorbe deşarte
eliberează-te
de vanitatea goală a vorbirii
cugetă în linişte profundă
desăvârşită
până când atingi gloria de a fi
tăcut – fără gânduri.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe veci

Aici îmi este paradisul,
În ochii tăi când mă priveşti,
În braţele-ţi în care visul,
Îmi spune cât de mult iubeşti.

Aici îşi face loc sărutul,
Pe buzele-ţi ce mă doresc,
Pe care eu le vreau cu totul,
Să le ador, să le iubesc.

Aici devin îmbrăţişare,
La pieptul tău, la sânii tăi,
Unde iubirea nu mai moare,
Ademenită de noi doi.

Aici voi vrea să stau de-a pururi,
Să-mi fie dragoste pe veci,
Să-mi curgă lacrimile şiruri,
De bucurie că nu-mi pleci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e casa mea

aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
şi învăţ să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul şi negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteţi înţelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădaţi
de fiecare scândură
aici nu mi-e ruşine
să aşez sentimentele
pe o coală albă
şi să tai cu o linie oblică
trecutul
aici mă simt
eu
pentru o viaţă
trăită

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar asa

Lumea spune,sunt multi si nu-mi place sa dau nume
Spune sa nu o mai dezamagesc
Din a le fi prieten sa nu ma opresc
Si sa ii iubesc chiar si pe cei ce mi-au spus ca gresesc

Tu,odata mi-ai spus ca ma iubesti
Dar acum nu te mai aud ca-mi soptesti
Esti departe si nu mai vrei sa-mi vorbesti
Cred ca acum,vrei sa ma ranesti

Chiar te rog din asta sa nu te opresti
Sa fii iubita sa te straduiesti
Dar mie sa nu-mi mai vorbesti
Caci nu mai vreau sa ma ranesti

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
Până uităm de noi şi de lume.

Nu-mi trebuie, decât o singură minune, iubirea,
Căci la braţul ei puternic le invâng pe toate,
Ca o zeiţă a nemuritoarelor vise măreţe,
Născută pentru a sfinţi iubirea,
Unde te pot găsi, minune?

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elohim (Psalm)

Te-am căutat Elohim,
pipăind şovăielnic
clepsidra prăfuită a timpului.
Şi-am tot întrebat:
Eşti bătrân, Doamne?
Tare bătrân?
Te chem, Dumnezeul meu...!
Încerc să Te iscodesc,
dar mi-e teamă
că nu voi putea cuprinde
în orizontul privirii mele piezişe,
atâta Minune...

Elohim, nu-mi mai găsesc Emausul...
Pietrele smulse din suflet
mi-au sfărâmat toate stelele,
palizi licurici clipocind lipicios,
pe urmele paşilor mei
din prundul mâlos.
Dumnezeul meu,
cerul mi-e plumb strivitor,
şi e... jos!

De unde vii,
şi unde pleci, Elohim?
Când Tu începi orice -'Nceput
şi sfârşesti cu bucurie Sfârşitul.
Spre care din urma Cale Lactee
ar trebui să privesc?
Măcar Umbra Ta s-o zăresc...
Elohim, tot Necuprinsul Tău
mă cheamă!
Îmi plec fruntea-n ţărână,
şi implor: Unde eşti?
Spune-mi azi,
măcar Azi,
unde eşti?

rugăciune de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (noiembrie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta dor...

Atâta dor am prins în palme, mamă,
Şi-atâta linişte îmi zăboveşte-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
Să te separ de timp şi adevăr.

Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranţa
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanţa,
Să-mi iei tristeţea pieptului mereu.

Mai dă-mi de veste-n insomnia nopţii
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n faţa porţii
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.

Şi gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Şi lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.

Am sufletul vânat de lacrimi pline
Şi gându-mi-spre departe e plecat,
În orice rai ai fi îţi este bine,
Aici, în raiul meu, nu te-am uitat!

Şi vara-şi plimbă bulgării de sare
Bolborosind în spume valurile mării,
Departe eşti, tu, mamă şi mă doare
Că m-ai lăsat să lupt cu-ntinsul zării.

Sfârşită sunt, dar cum s-auzi durerea
Când ploaia-şi varsă stropii-n ochii mei,
M-ai învăţat cum bunul simţ este averea,
Iar omenia-i haină pentru om, nu pentru zei.

Ce-aş mai putea să-ţi cer iubită, mamă,
Decât vegherea paşilor din cer,
Tablou de amintiri mi-e sfânta ramă,
Iar tot ce mă-nconjoară, doar mister.

Am adunat şi ani şi viscole banale,
Cât, mamă, tu eşti dincolo de nori
Eu număr trandafirii de petale
Şi-i văd îmbătrâniţi şi albi în flori.

Îmi cântă, mamă, soarele-n fereastră
Şi-mi râd luceferi noaptea în pridvor,
Să vii să vezi, mămucă, prispa noastră,
E-un munte de căldură şi mult dor.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meşterului Manole

Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărţit
Frunza din privire ţi-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit

Şi de-atunci iubito singura icoană
Care mă ţinteşte când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus

Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca şi Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca şi Dumnezeul care ne-a făcut
Ca şi Dumnezeul care ne-a zidit

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puţine
Ştiu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu ştiam că nu mai există,
Că aş fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să ştiu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schiţa o plecare uşoară,
Ca o desprindere de ţărm, ne vom alătura paşii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Şi-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăşi va recunoaşte că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu ştiu, nu ştiu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...

poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau

Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
M-am regasit demult deasupra starii
Perceptii... iluzii... siguranta ca sunt
Calatoare prin lumea uitarii

Nu-mi spune cum sa fiu si ce sa fiu
Tu nu mai esti demult, ce-ai fost odata...
Dar nu te condamn, imi ajunge sa stiu
Ca nu voi fi ca tine niciodata

Nu-mi cere sa alerg dupa nimic
In loc de-o floare am primit gradina
In loc de-un suflet am o lume plina
Si steaua mea spre care ma ridic

Nu imi doresc prea plinul care-l ai
In saracia mea ma simt ce-a mai bogata
Insa nu cred c-ai sa-ntelegi vreodata
Din bogatia ta, cum n-ai nimic sa-mi dai!

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!