Un dor

Dor pribeag, uimit în gene,
Adu-mi Dragostea în prag!
Că-mi pierd minţile prin perne,
Când îi visez chipul drag.

Risipită-n nori de vis,
Culeg a lui sărutare
Şi-o ascund într-un abis
Scăldat în sclipiri de Soare.

Mă topeşte c-o privire
Din al ochilor smarald.
Îl ador, în dăruire.
Sufletu-i mi-e şi mai drag.

Depărtarea mi-l răpeşte
Şi cred că a fost nălucă
Iar durerea mă trezeşte,
Dăruindu-mi... Dor de ducă...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,
Intr-o noapte taciturnă,
Îngheţată... fără Lună...
Adu-mi zâmbetul în prag.
Adu-mi gândul ce mi-e drag.
Şi-ţi voi da tot ce îmi ceri
Chiar şi florile din meri...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.

Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucideţi fericirea

Să nu ucideţi fericirea
Când nori de jale vă-nsoţesc.
Luaţi în palme strălucirea
Din timpul cu Dumnezeiesc

Să nu ucideţi nici iubirea
Chiar dacă visele sunt scrum
Şi-n ploi de dor dezamăgirea,
Vrea să vă ducă pe alt drum.

Să nu ucideţi trandafirii
Când dragostea apare-n prag.
Şi chiar de e-mpotriva firii,
Nu alungaţi ce vă e drag.

Când stă la poartă disperarea
Să vă dea cupa cu pelin,
În loc să-i ascultaţi chemarea,
Gândiţi la tot ce-a fost divin.

Păstraţi în inimă speranţa
Chiar dacă sufletu-i pe jos,
Cu ea veţi inclina balanţa
Şi veţi vedea doar ce-i frumos.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de noapte

Un hrib bătrân şi-o mânătarcă,
din neamul regelui ciupearcă,
la rădăcina unui fag
se tot priveau "din drag cu drag"

Sub pălăria lor cochetă
nici o privire indiscretă
nu pătrundea şi biata Lună
îi jinduia, umblând nebună
prin poieniţe şi răzoare
fiind bolnavă de lingoare

Că Luna, după cum se ştie,
umblă pe ceruri cam zbanghie
iubiţilor zâmbind în geană,
şi e din firea ei... spioană

Rugă atunci o margaretă,
ce-şi avea postul de subretă
să-i spună ce-i sub acel fag:
ce fac o dragă şi un drag?

Şi margareta a privit
(vă spun că sunt şi eu uimit)
cei doi sub pălării dormeau
tihniţi şi sforăiau..

Somnul lor
era sub fag
unde ninge
cu mult drag.

poezie de Leonid Iacob (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simplu

Du-mă dor departe tare
pe un ţărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliţi mici,
cu flori multe şi urzici

şi spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
şi-apoi vântul când adie
prin cămaşa ta de ie

drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
şi cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ţi dărui ţie -
un buchet cu flori de câmp!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în pârg

câmpia de gânduri se-apropie de seceriş
lanuri de grâne se pârguiesc în soare
ploi de lumină se scurg prin pietriş
până în adâncuri şi se-ntorc izvoare.

câmpia mi-e dragă şi muntele mi-e drag
ador profund marea cu valuri de smarald
primesc de la toate învăţături de mag
au lăsat în urmă înscrisuri de herald.

cântecul luminii născut din ciocârlie
se transferă-n mine să-l imortalizez
din litera zilei verde -portocalie
creşte poezia ca s-o analizez...

trăiesc deplinătatea de mare veselie
poeme dau în pârg eu mă extaziez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis

Merg, vreau să mă calmez
Sufletul uşor mi-l golesc,
Spre abis uşor gonesc.
Simt ca mă topesc,
În suflet, în soare
În tot ce trăiesc,
Probleme se ivesc,
Mă omoara în tăcere-
Ochii îmi lăcrimează,
Cred că am sânge pe gene-
Dar eu fug spre abis
Şi n-o să mă opresc
Fericirea se arată,
E un nou univers.

poezie de Radu George Valentin
Adăugat de Radu George Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse drag, Isuse drag... Priceasnă

1. Câte sfaturi înţelepte,
Isus lumii a dăruit
Şi când am căzut la greu,
Braţul lui m-a sprijinit.

Refren: Isuse drag, Isuse drag
Ai stat cu noi pe orice prag
Şi-ai plâns cu foc
Şi-ai plâns cu foc şi pentru mine.

2. Nu e dar sub Sfântul soare,
Ca iertarea ce ne-ai dat
Şi ne-ai vindecat de boală,
La necaz Tu ne-ai salvat.

(Refren)

3. Aş face tot ce-mi stă-n putinţă,
Ca durerile să-ţi iau,
Să-ţi şterg ochii arşi de lacrimi,
De care mulţi au uitat.

(Refren)

4. Să-l urmăm fără clintire,
Că drumul lui, e cel mai drept,
Viaţa lui e dăruire,
Pentru tot ce-i înţelept.

(Refren)

5. Veniţi cu toţi să-i mulţumim,
Cu Sfântă rugăciune,
Să ne-închinăm, că ne-a scăpat
De Marea îngropăciune.

(Refren)

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o mândră româncuţă

Sunt o mândră româncuţă,
Îmi iubesc portul şi graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moştenit.

Zâmbesc când m-alintă mama
Şi-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăţia,
Ştiu că-mi şade bine ia.

Cântecul şi glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-aşteaptă mama-n prag.

De ne-au năvălit duşmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranţa,
Glia noi nu ne-am vândut,

Am purtat cu stimă-n luptă
Tricolorul nostru sfânt.
Pentru mine portu-i rai,
Iubesc glia şi-al meu plai...

Ploi de cântece şi dor,
Leagănul românilor;
Neamul meu mi-l îndrăgesc,
Că-s româncă, mă mândresc.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă că sunt bătrân

aşteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
şi păsările s-au ascuns
să le-mpărţim într-un apus
sau doar în gând

s-aştepţi când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu ştiu cum, te pierd mereu
prin norii goi

aşteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
şi pleci cu tot ce mi-e mai drag
şi nu mai vii

aşteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
aşteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion cu fruntea lată

- Lăsaţi-l că-i un bit, pribeag,
când scrie câte-un vers, mi-e drag,
şi... cred că are-un suflet pur.
Mă-nşel? Nu cred, aşa se pare.
Nu-l vezi ce frunte lată are?

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (23 august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de linişte

Mi-e linişte să tac, mi-e linişte de mine,
nu mă mai zbat în van, mă joc în vers, în rime,
scot haina-ngândurării şi-i tai nasturii copţi,
pingelele tocite le uit în negre nopţi.

Pe margini de prăpăstii nu-mi mai e dor să merg,
derutele fixate-n memorie le şterg,
cu somnul speriat stric azi prietenia,
nu îmi mai amintesc unde stă astenia.

Privirile-mi se-ndreaptă spre orizontul larg,
nu vreau să mă mai leg cu-odgoane de-un catarg,
înduplec vraja mării, când scapără furtuni,
să-ngroape în adâncuri păcate din străbuni.

Soarta mi-a cerut plată tot ce-am avut mai drag,
de-acum, nu-i mai dau voie să treacă al meu prag,
nu mă mai las minţită de clipe de păreri
care-mi furau averea şi-mi dăruiau dureri.

Mi-e linişte să tac, când nu vreau să vorbesc,
Mi-e linişte, cu ochii-nchişi, să te privesc,
Mi-e linişte s-ascult sufletu-ţi îngeresc,
Mi-e linişte... când simt cât de mult TE IUBESC!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de smarald

Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Pentru întâia oară un herald,
Ce din urzeli de vise-a răsărit.

Şi în a lui privire când mă scald,
Ştiu că la naştere mi-a fost ursit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,

Picând din ceruri al iubirii fald;
Rar limpede, ades nedesluşit...
Molaticu-i sărut dulce şi cald,
Unirea noatră a pecetluit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plimbare-n mintea mea...

Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Şi vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.

Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Şi ştiu că viaţa mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.

Văd umbra ta în paşii tăi pierduţi,
Ieşind din mintea mea cea trează
Ş-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.

Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Şi speranţa mea să vină de la soare.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun venit!

Din linii de timp de lumină,
Încep să croiesc un zig-zag,
C-o foarfecă mică şi fină,
Să-ţi fac scară, Omule drag!

Coboară din ceruri înalte
Pe ea, în IUBIREA ce-ţi port,
În miezul poveştii din carte,
Ca nava-ancorată în port!

Din vieţi de trecut, paralele,
Renaştem din pietre-adormite,
Îţi dau o coroană de stele,
Că Rege îmi eşti, tu, IUBITE!

Şi-o mantie de curcubeie,
Ţesută-n ani mulţi, cu IUBIRE,
Brodată cu dor de Femeie,
Cu lacrimi uscate-n privire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost să fie

Tu nu te lua după ce-ţi scriu,
Pentru mine eşti un zbanghiu;
Şi mă dezic de tot ce spun;
Când? Uite, chiar acum!

Ţi-am tot scris ode şi poveşti,
Dar eu tot nu ştiu cine eşti;
De-a dragostea-ncerci să te joci,
Vrei sufletul să mi-l sufoci!

Mi-e drag şi mie să mă joc,
Dar tu n-ai inimă deloc,
Matrapazlâcuri faci mereu,
Da-n jocul ăsta pierd doar eu!

Aşa, nu mă mai joc, iubite!
Umbli cu zaruri măsluite;
Dă-mi ce mi se cuvine mie,
Nu mai spune:"N-a fost să fie!"

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, femeie

Când te-ai născut, în prag de primăvară,
Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate,
Un trup armonios precum o lăcrămioară
Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.

Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu
Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate,
Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu
Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.

Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat
Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate,
În sufletul cât cerul şi-atâta de curat
Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate.

Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai sfânt
Ca sentimentul-mamă, pecetluit în tine,
Ni te-ai născut să dărui, iubire pe pământ,
Femeie, tu eşti rodul, creaţiei divine.

Un curcubeu îţi este întreaga ta trăire,
Jertfindu-te, te-nalţi, răsplată-i mântuirea,
Prinos ţi-aducem astăzi şi laudă, cinstire,
E ziua ta femeie! Prin tine-i nemurirea!

poezie de Angelina Nădejde (28 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prieten bun şi drag,
Când îţi apare în prag,
Simţi o mare bucurie
Şi-o plăcută armonie.

catren de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!