Celelalte anotimpuri
Primăvara asta va fi a noastră,
așa cum vor fi toate celelalte anotimpuri
ce-i vor urma...
Vom împarți marea albastră,
cer... timp... ani... și flori...
viața o vom îmarți...
Vom da pe din doua zorile...
viscolul... ninsorile...
Si ne vom împăca într-o zi cu gândul
că dacă nu ne-a hărăzit nimeni, atunci ne-am hărăzit noi
să-mpărțim primavăra... pământul...
tot curcubeul... nebunele ploi...
copacii... luna de ceară...
și toate celelalte anotimpuri,
la doi...
poezie de Diana Georgiana Sirbu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Anotimpuri
Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?
Anotimpuri, o, castele!
Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!
Slavă! Fie-i viața sfântă
Galicul cocoș de-i cântă!
Nici o poftă nu mă-nhață
Că-mi grijește ea de viață!
Trup și suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.
Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!
Anotimpuri, o, castele!
Pacostea de-mi stă la pândă,
Singur n-am să scap de-osândă.
Clipa fugii a venit,
Dă-mi, ah, grabnicul sfârșit!
Anotimpuri, o, castele!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce suntem noi, oamenii? Aș spune că niște frunze... Trăim între trei anotimpuri. Ne ivim într-o frumoasă zi de primăvara, trăim intens în mijlocul verii, ca mai apoi, la sfârșitul toamnei, să plecăm... Atât ține viața - 3 anotimpuri.
Vali Șerban în Iartă, crede în tine și mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți era luată această unică libertate, cea mai importanta dintre toate, și anume libertatea de a te izola la nevoie de ceilalți oameni, atunci toate celelalte libertăți nu valorau nimic. Atunci viața nu mai avea sens. Atunci era mai bine să fii mort.
Patrick Suskind în Porumbelul
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi: deasupra, un brad, care fâșâie la cea mai ușoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliță: "Aici odihnește robul lui D-zeu Neculai Trandafir..." și celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au șters ninsorile și ploile.
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare dragostea este mai mare decât toate celelalte? Pentru că toate celelalte vor trece.
citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
se strecoară prin frunze,
prin liniști,
prin înserări,
ca un trecut presărat
cu anotimpuri de cenușă
ale unei țigări în
descompunere.
mă cuprinde
fantoma nemuririi
prin greșeală,
lăsați-mă să omor blestemul acelui alter-ego
năruit
pentru a cincea oară,
lumina mijește din crepuscul,
iubirea mea primară
cu instincte de domnișoară târzie,
puncte de vedere ale pendulei negre sculptate în ceară,
când iubirea asta albastră mi-e seară,
îmi strâmb canin dinții roșii de opal efervescent
care nu vreau (vrei, vor) să mai doară
~ prin lumina sublimă a candelei,
legenda somnului,
Ea devine ea, tu ești axioma,
iar ei spun că Ea (ea) e vie,
în timp ce-i privesc orb sicriul
și privirea pustie
poezie de Diana Cosma
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne iubim mama aproape fără s-o știm, pe nesimțite, căci asta-i tot atât de firesc ca și viața; și nu ne dăm seama cât de adânci sunt rădăcinile acestei iubiri decât în momentul despărțirii finale. Nici o altă afecțiune nu se poate compara cu ea, căci toate celelalte rezultă din întâlniri, în timp ce ea este din naștere; toate celelalte ne sunt oferite mai târziu, de către hazardul existenței, pe când ea viețuiește din prima clipă, în însuși sângele nostru.
citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lied
Această primăvară se abzice
De toate nașterile dureroase
Ale pământului în flori frumoase,
De toate păsările venetice.
Și înțeleg de ce atâta rouă
Acoperă pământul dimineața,
Văd lacrima din cer stropindu-i fața,
Încât ne-a frânt iubirea pe din două.
Mie-mi rămân mirările culorii
Încremenite-n floarea de lavandă,
Căreia însuți tu te-ai dat ofrandă,
Ultimul gest de taină al candorii.
Criptate versuri recompun lieduri
Pe clapele pianelor albastre,
Povești sub care se ascund dezastre,
Când trupul singur tremură sub pleduri.
Și tot așa, tot alte anotimpuri
Vor sta ca un portal deasupra noastră,
Cum tristă-n cer, o pasăre sihastră
Mă va striga pe nume la răstimpuri.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriitorul e hărăzit să scrie, cititorul e hărăzit indiferent...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De destul de mult timp, "Pacifis" nu mai putea fi zărită cu ochiul liber sau altfel de pe Terra, dar nici din navă planeta albastră ce dădea sens cuvântului "acasă" nu mai putea fi zărită nici măcar ca un simplu punctuleț gălbui, amestecat printre toate celelalte miliarde și miliarde de alte asemenea punctulețe galbene, care înconjurau nava albastră din toate părțile, stelele...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
Dumnezeu ne-a dat de toate
Și putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri in noi
Anotimpuri în noi nesfârșit vin și trec
precum generații;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri și seninuri,
tomnatice gânduri, îngheț, înfloriri;
și iar generații,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri în noi.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă smerită
moto:
căutați numai dreptatea
lui Dumnezeu și toate
celelalte se vor adăuga vouă.
----------------------------
apă aer soare
pâine vin amin!
hrană pentru suflet,
hrană pentru trup
că toate celelalte le rup
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Au țesut de zor în ceruri
Flori cu fețele frumoase,
Să le-aducă primăvara
În grădini și pe mireasă.
Vara-și pârguie din floare
Rodu-n dar de la surata-i,
Primăvara ce-a plecat,
Lăsând rodul spre dulceață,
Verii-n soare, fructe dulci,
În coroane aranjate.
-Nu-i mireasă toamna dulce
Și bogată în rodire,
Viața-i dulce și ușoară
Când pentru identitatea-i
Au lucrat toți cu migală?
Și în cer și anotimpuri
Ca să fie pregătită,
Ca Mireasa pentru Mire
Îmbrăcată-n in subțire?
poezie de Sanda Tulics din Foșnet stelar (30 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni până la viscol
Nu mai e nimeni
Între mine și viscol,
Numai eventuala bunăvoință
A celor ce păzesc și asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbușindu-se
Asupră-mi, fără logică.
Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia șocul,
Să elibereze drumul din față,
Acum, între mine și viscol,
E numai viscolul.
Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,
Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoința paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.
Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Și eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Și care, încă, nu știu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuțite încoace.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
Mult mi-e dragă primăvara
Dar mai mult îmi place vara,
Toamna îmi stârnește hazul,
Iarna plâng... când vine "gazul"!
epigramă de Lucia Pașcalău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
viața te duce
în toate sensurile
dar drumul hărăzit
e singurul
care nu te pierde
gogyohka de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea și glorioasa noastră capodoperă este să trăim așa cum trebuie. Toate celelalte lucruri - să domnești, să aduni bogății, să construiești - nu-i sunt decât depinzătoare și ajutătoare, în cel mai bun caz.
citat clasic din Michel de Montaigne
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!
Ce anotimpuri, ce castele!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!