Noi
Îți ștergi cu batista
cerului
uimirea răsfrântă-n priviri,
aduci tinerețea misterului
uitată în crez și-amintiri.
Din vise aducem cuvintele,
ne cheamă adâncul din gând,
renaștem în clipele,
sfintele,
de mână,
dar trecem pe rând.
În zâmbet e cartea promisă,
tu taci și eu știu ce gândești,
o poartă rămâne deschisă,
miracol că sunt
și că ești...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubiri de primăvară
În crângul de vise răsar albe flori,
Pe crengi cântă păsări... Plecat-au ninsori
Și cresc viorele... Sunt lacrimi din cer:
Aduc poezie și-un pic de mister.
Copiii aleargă cu veselul gând,
Pe ram se aprinde un mugur plăpând.
Sfios primăvara acum a zâmbit,
Iar pașii se pierd, ca iluzii în mit.
Perechi trec de mână, pe-aleea cu dor,
În murmur de cântec și glas de izvor.
Surâd fericirii, în dalbe-nfloriri:
Speranță, iubire sau doar amintiri...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
Copacii țipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...
Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...
Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.
Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înțeles din priviri
și ai prins orice gând,
în culcușul palmei,
ca pe un ghem de aur...
Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia iubirii
Un nor s-a-ntâlnit cu o rază de soare:
- Frumoasă și mândră și dragă ne ești!
Când râzi, ești o floare din cele povești.
Când ziua începe, te pierzi în visare...
Dar vino cu mine, în albe veșminte,
Frumoasă mireasă, în codrii crăiești!
Aduci bucurie, lumină tu ești.
Ți-oi spune pe cale duioase cuvinte...
- Tu, norul pribeag, ce aduci bucurie!
Când ploaie resfiri, toate plantele cresc,
Păduri de smarald, din pământu' lumesc.
Pe cer de azur, strălucind poezie...
Cosițele blonde, când las despletite
Și soarele parcă-mi zâmbește-n alint.
Dar știu: dezmierdările sale că mint
Și tot îl urmez, pe cărări îndrăgite!
Așa e și-n viață: nu-i ceea ce pare!
Tu vise îți faci și-un castel pe nisip
Și piere ce n-are nici bază, nici chip,
Dar ceea ce este, de-a pururi înflorare!
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog liric
- Ce-i o lacrimă? Ce-o fi?
- Poezia inimii...
Împletind cu a iubi,
E durerea de a ști.
- Nu-mi mai bate capul... Iar?
Tot cu rime și povești,
Zile câte-n calendar...
Tu te bucură că ești!
- Să mă bucur? Cu cât știu,
Mi-e mai greu și mă-nspăimânt.
Dar am suflet veșnic viu,
Poezia-mi este cânt.
Hai, să scriem amândoi
Un roman, cum n-a mai fost!
- Trei e unu și cu doi?
Ce îmi pasă? N-are rost...
Lasă cartea! Vin' colea,
Lumea-ntreagă s-o vedem!
- Ce vorbești? Păi, lumea mea
Se deschide în poem...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!
Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!
Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!
Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pygmalion
Pe-albastra, imensa tipsie,
Un colț de argint sideral...
Făclii, cu lucirea lor vie
Emană miraj, din astral.
În umbre-mpletite vibrații
Aduc nostalgie în joc.
Din largele, multele spații
Răsar căi lactee de foc.
Pământul, o perlă-n uitare
E visul din cobalt, vrăjit...
Cu stele de aur, în mare...
Și-un cântec transpare în mit...
Dar ochiul veghează în taină...
Pygmalion vede-n astral
Creația lumii, o haină
Și-un crez, lângă ultimul val...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urâtul
îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide ușa, nu aștepta ca să te strig.
aduci cu tine soare, zâmbet deși afară e omăt
cuvintele îți curg ca vinul din care beau și mă îmbăt!
ești un urât, nu ești Apollo, dar strălucești prin tot ce faci
nu te-aș schimba cu nimeni altul și de uimire văd că taci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Miracolul verii pe-un țărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Și marea albastră, dansând în zenit.
Pe plaja întinsă, doar el și cu ea.
Iubirea de-o viață e scrisă în stea.
În pașii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai șterge din urmele lor.
Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă și dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
- Acoperă-mi ochii, să simt mângâierea
Nisipului umed, sub tălpi și s-ascult,
Refrenul de unde, al mării tumult
Și-n pașii noptatici s-aștept adierea...
Și ia-mă de mână și du-mă departe,
Sub norii minunii, în bucla de timp.
Vom sta doar o clipă, zâmbind pe Olimp!
Intra-vom în pagini deschise de carte...
Zâmbești și-mi ajunge! Privirea-ți ne poartă,
Prin spații astrale și drumu-i parcurs,
De parcă milenii întregi s-ar fi scurs.
Ne leagă iubirea și-ncrederea-n soartă...
- Privește Pământul! E-o boabă de rouă!
- Arid, universul, îmi pare de foc.
Acasă-i mai bine, că-n oricare loc!
Ne-ntoarcă privirea-ți cu zâmbet, când plouă!
- Prea bine, atuncea... De vrei, ne-om întoarce!
O clipă ne-aduce din nou pe Pămaânt:
Privirea senină și soarele sfânt,
Din rază în rază miracolul toarce...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străluciri
Se-nșiră mărgelele nopții,
Pe-albastra mătase brodată,
Cerneala i-e fără de pată,
În cartea mult scrisă a sorții.
Cuvinte desprinse din veacuri
Vorbesc despre ani de furtună.
Sub glie veghează străbunii,
Iar moartea nu știe de leacuri.
Copacul renaște din vremuri,
E martor iubirii primare.
Păcatul întunecă, doare.
Eternă e plata în ceruri.
Purtăm o poveste în minte
Și ea se bifurcă și crește.
Legitim, chiar timpul sporește
Și merge mereu înainte...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Dintr-un val albastru-n zare,
A venit cu aurora,
Mândră zână visătoare,
Tot chemând, câutându-și sora...
Și-a pus rochie străvezie
Și brodată-n fir de taină...
Fluturi, flori și raze-o mie,
Sunt neprețuita-i haină.
Plete blonde revărsate,
Peste umeri albi coboară
Și petale parfumate,
Trandafiri în prag de seară.
Zâmbet drag și-n pas, plutire...
Tot ce atinge înflorește,
Unde vine-i fericire,
Tot ce-i verde mândru crește.
Maci și spice în cunună
Și cireșe-n cingătoare...
Stai cu noi, toți o să-ți spună,
Vară mândră, răpitoare...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Povești...,
De ieri și de mâine
De- acolo și de-atunci.
O zi e, mereu!
Azi poartă, pe rând,
Șapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Șoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu ești, azi.
Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.
Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Ești gând,
Ori aici și acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.
poezie de Florin Dragoș Minculescu din Cine nu Ești (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
această profunzime de nepătruns!
Există o prindere între forme,
un milion de vise gata să se trezească,
născute din această minune eternă,
focul care topește gheața,
un univers cu galaxii infinite
și planete care
se mișcă, spiralat, în cicluri.
Sunt fericită să te știu,
aici în adâncul meu.
Ești marea mea albastră,
infinitul mării mele! Atât ni s-a dat!
În mișcarea rapidă, poți găsi, încă,
o liniște care nu moare.
Imaginea rămasă, zi de zi, aici,
pentru-a rămâne veșnică,
decolorează stelele pe cer.
O lume în oglindă
ca un întreg din puritatea sufletului!
Ai simțit bucuria, ai simțit
și-o vei mai simți! Depinde de noi!
A trebuit să trecem prin furtunile interioare
să înțelegem imensitatea cerului interior,
totul prin iubire, prin metamorfoza ei.
Marea ești tu, marea sunt eu,
mister, neliniște, necuprins,
exaltare, melancolie,
vibrație, pură emoție!
Mulțumesc, dragul meu,
mulțumesc întregirii-n adâncuri.
Lumina soarelui
începe să se estompeze,
dar luna strălucitoare rămâne.
O altă zi trece prin viață risipită de timp!
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica iubirii
S-au strâns culorile-ntr-o zi
Și s-au certat o săptămână.
Le-aș vrea ținându-se de mână,
Să-nvețe verbul "a iubi".
Că roșul e dominator,
Să iasă-n față i-e menirea,
Întruchipează strălucirea
Și chiar al dragostei fior.
E galbenul simbol solar,
Când auriul e aproape,
Albastru-i curgere de ape,
Iar verdele, al ierbii dor.
Cum din unirea de culori,
Rămâne albul o minune,
Al purității val în spume
Și-ale miresei sărbători.
Așa precum Renoir spunea,
E negrul pururea regină,
În modă eleganța îmbină,
Chiar vălul nopții-i prins în stea.
În curcubeu mereu să stea!
Și nu s-or mai certa vreodată,
În armonie adevărată
Le-a reunit iubirea mea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Niciodată singur.
În sanctuarul neliniștii,
în care se întretaie
și drumurile,
și clipele,
și vibrațiile luminii...
cuvintele stau aliniate lângă gând.
Cum vântul nomad,
alerg în urmărirea propriului eu.
Uimirea de sine mă îngăduie.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet rătăcit
De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simți?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!
De ce imi ești în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Și-mi ești doar vis?
De ce totuși mai mă simți
Când vrei să mă alungi!
De ce-ți mai pasă....
İnimă înghețată?
De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi ești... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!
De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ți mai sunt demult?
De ce rămâi, de ce nu pleci?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini
Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neștire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb și tremurând.
Scama tristețelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aș cânta: nu cânt și sunt
Parc-aș fi și nu mai sunt.
Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaștinii și livezii.
Și semnez: Tudor Arghezi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Derivă
Mai am atât de multe de făcut!
A spus în gând, în timp ce lacrimile-i curg.
Sunt nopți de când... sau poate ani la rând
Și totuși azi, a mai găsit un zâmbet, unul mut,
Puterea de a pune punct.
Nu mai privește, nu mai are cum...
Nu mai răspunde, lacrimi uscate-n vânt.
Dorul de pământ și bucuria
Unei frumoase închipuiri de lut.
***
Cum te cheamă, durere?
Emoții de toamnă...
Minți! Chiar Nichita se-nvarte-n mormânt,
Când te aude plângând.
Mai bine taci, cum tace pământul,
Nici lacrimile mele nu îți mai spală chinul!
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos mărțișor? Nu se poartă prins în piept, ci în inimă. Nu se poartă și nu se dăruiește doar la începutul primăverii, ci în fiecare zi. Cel mai frumos mărțișor? Un zâmbet. O îmbrățișare. O mângâiere. Un "te iubesc!". Un "mi-e dor de tine!". Un "îți mulțumesc că exiști!" Un gând bun. O mică bucurie oferită din inimă.
citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Cuvinte
Cuvinte într-un buzunar
am pus așa;
și-un vânt hoinar,
zâmbind ștrengar,
le-a risipit;
dar eu, cuminte,
le memorasem
dinainte.
Dar visele?
Am să le țes,
în inimă
un loc ales,
să nu le ducă dor străin,
în calea clipelor
ce vin.
S-au revărsat,
în valuri vii,
cu nostalgie-n melodii.
Si-orice cuvânt,
în zări târzii,
îl fredonezi
fără să-l știi...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!