Rondelul pelinului

Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineţii,
Argintată-i râde floarea într-o linişte deplină.

Scuturaţi de-al palei vânt tremură uşor scaieţii,
Romaniţa se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină.

Păpădia îl salută, pălăria îşi înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieţii,
Se înalţă ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocoteşte într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui

Într-o linişte deplină,
Înălţându-se uşor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.

A pornit înspre colină
Fluturaşul călător,
Într-o linişte deplină
Înălţându-se uşor.

Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o linişte deplină.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul castanului

Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Îşi ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.

Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.

Dezgolit de-al său veşmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieţii-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă uşor castanul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul liliacului

Într-o linişte discretă
I s-a împlinit sorocul,
În coroana lui cochetă
Vineţiu se-aprinde focul.

Arde iubirea secretă,
În jur se sfinţeşte locul,
Într-o linişte discretă
I s-a împlinit sorocul.

Fetele-îşi cheamă ghiocul
Şi-n emoţie completă
Caută din plin norocul
Scris în floarea violetă,
Într-o linişte discretă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste zvârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş.

citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Aloonutzy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de primăvară

Însorita primăvară
Admirându-şi feeria
În acorduri de vioară
Fredonează rapsodia.

Încărcată-i poieniţa,
Împlinit îi e destinul,
Înflorită-i garofiţa,
Argintat este pelinul.

Bănuţii în culori vii
Cusuţi într-o mândră salbă,
Roşii, galbeni, aurii
Mustesc în covor de iarbă.

În respect şi-nchinăciune
Ridicându-şi pălăria,
Afişând o plecăciune
Ne salută păpădia.

Urcă pufu-n zare, piere
Spre înaltul cerului,
Vântul mişcă-n adiere
Coada şoricelului.

Mâţişorii moi se-agaţă
De pletele nucului,
Vrăbiuţele încalţă
Ciuboţica cucului.

Lăcrămioara, roiniţa
Sună dintr-un clopoţel,
Înfloreşte romaniţa
Şi miroase-a muşeţel.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea prost

Prin pânzele tristeţii lui,
omul cel înţelept privea gânditor
spre omul cel vesel,
care era prea prost să priceapă
că n-ar trebui să fie vesel.

poezie de Atticus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada ştergând
urmele paşilor mei -
scriu înainte.

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Îşi arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria.

Se înalţă ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne cheamă către lucrurile acestei lumi (fragment)

Sufletul coboară încă o dată într-o iubire amară
Ca să împace trupul care tocmai s-a trezit din somn.

poezie de Richard Wilbur, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruda II

Poetul s-a trezit
Cu vocea lui declamatoare.
Neruda s-a trezit
Poetul şi oratorul,
Cu cântecul său de bucurie
Pentru ca noi să fim mai buni,
Poetul sa trezit
Împotriva dictaturilor:
Neruda s-a trezit...!
Poetul s-a trezit...!
Să cânţi în lume:
O floare,
Un zâmbet,
Douăzeci de poezii dragoste.
Împotriva dictaturilor.
Pentru America mea tristă,
Pentru America mea care merge pe jos.
În spatele atâtor arme
Ale acestor gangsteri;
Împotriva Americii mele triste,
Împotriva Americii mele rătăcitoare.
Du-te... şi ridică-te, America...!
Du-te... şi ridică-te...!
Asta niciodată nu e ticăloşie,
Aceşti oameni vor amuţi,
Da nu oamenii noştri din câmpii.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mierlei

Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vişin uşor fiorul vieţii
Şi soarele îmbracă o zi în haină nouă.

În raiul vişiniu au legat firul tandreţii
Cu calde-mbrăţişări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunza muiată-n stropi de rouă.

Duioase alinări înving urmele tristeţii,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseţii,
Se bucură-mpreună de-o vişină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a trezit

S-a trezit conştiinţa adormită
Datorită iubirii ce i-a fost dăruită;
S-a trezit cu ea şi înţelepciunea,
Pentru că a fost dulce rugăciunea.

Rugăciunea celor dragi pentru noi,
Observând c-avem griji şi nevoi,
Chiar de am fost cândva oi rătăcite,
Pe calea cea bună suntem acum venite.

Doamne cu fapta, adesea am greşit,
Cu vorba şi cu gândul am păcătuit,
Dar tu ne-ai iertat făr să gândeşti,
Şi în niciun caz să tăgăduieşti.

Mândria ne-a fost călăuză-n viaţă,
Doar prin ea văzând o urmă de speranţă,
Crezându-ne puternici, atotştiutori,
Capabili să zburăm de aici până la nori.

poezie de Oana Alexandra Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împlinire

De când se împacă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Îmbrăţişăm dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Mai îmbrăţişăm absenţa celui drag imaginar
Şi-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi şi iată nici nu ştim să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată şi în ea vrem să trăim.

Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat şi tu femeie alungaţi din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelinul

Creşte pe Pământ o floare
Numită de noi pelin,
Fii sincer că vina n-are
Când îţi îneci amaru-în vin!

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi noi

Albastru-n cer şi verde pe pământ -
Aşa-i acum, e-o primăvară caldă
Şi-n dansul nou, uitând de nori şi vânt,
În fluturi noi, privirile îşi scaldă.

Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineţii
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeţii.

Şi râde înspre noaptea ce-a trecut,
Şi cântă fericită şi zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.

Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaştri-au dispărut

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ştergând tristeţi din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol şi noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Soseşte primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcoleşte-adânc la ceas de moarte,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Zvon porneşte dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură uşor în gânduri
O tristeţe dulce, lină.

Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.

Săruturi de-adio, dulci,
Îşi pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roşii curg în poale.

Vântu-împrăştiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Şi emoţie de toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte primăvara

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ştergând din urmele lăsate.

Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.

Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafrul... zâmbeşte

S-a trezit devreme trandafirul
din amorţeala lui nocturnă,
îşi spală ochii-n firele de brumă
să s-aştearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceaţă,
cu razele subţiri ca firele de aţă
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puţin, spre miezul zilei
trandafirul înveşmântat roşu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbeşte larg şi dulce crizantemei...

La sfârşitul zilei, înainte de amurg
Soarele şi roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceaţă mare,
din noapte liniştea şi pacea curg...

poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abou Ben Adhem şi îngerul

Abou Ben Adhem (sporească-i tribul an de an)
s-a trezit dintr-un vis armonios de pace, nepământean,
şi-n lumina lunii din încăpere, nu fără mirare,
a văzut un înger mai alb decât e crinu-n floare,
scriind într-o carte aurită pe fiecare coală.

În serafica pace Ben Adhem, cu îndrăzneală,
adresându-se prezenţei luminoase,-a spus:
"Ce scrii în acea carte-atât de-asiduu?"
Vedenia a ridicat capul şi-a răspuns,
însenindu-i inima cu un surâs dulce nespus,
"Numele celor care-L iubesc pe Isus."
"E şi numele meu trecut în ea?" a întrebat Abou.
"Nu, din păcate, nu."

Abou, cu voce-un pic mai joasă, dar încă vesel:
"Te implor, de dragul sfintei milostenii,
Trece-mi numele, eu sunt cel care îşi iubeşte semenii."

Mesagerul ceresc a notat şi-apoi a dispărut.

Noaptea următoare s-a ivit iarăşi îngerul strălucitor
şi i-a arătat numele de Dumnezeu binecuvântate.
Şi, iată! Numele lui Ben Adhem
Era acolo împreună cu alte nume, mai presus de toate.

poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!