Răceala
în toamna rece cu frunze și unghii
căzute apucând crengi
nu ne-am întors din trecut (din vacanță)
doar în pereții capelei în ziua
aceea fără substanță (vidată)
eram veștede fresce: priveam din aproape
înecații în marea de coroane și flori și scobiți
gingaș (în istoria nasului bine purtat)
cu false cornete de înghețată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Hrana rece
nu ne vom îngrășa doar
ciugulind coronamentul copacilor de carton
asfaltat trebuie
să descindem la sol
acolo
se dă adevărata luptă între
neamul meu de stăncuțe și neamul tău de stăncuțe
identice pentru re
sursele din canale
poate din galaxie
poate
din punga vidată și rece ca o
splină de ex
tremofilă în barba
lui dumnezeu hi
bernatul
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea
nu spune totul
mai lasă
câteva cuvinte la odihnă în gură
ca o melasă
de fructe căzute în toamna ce va
veni ea: toamna vieții
și în cămășile noastre (?!) cu sâmburi
ce pică răsuciți cu precizie-n locul
năstureilor tulburi de sticlă
prin care
abia de se vede o mare
de frunze scăzute
puțin
înainte să cadă, să
cadă puțin înainte
să putrezească
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
George: Marea era înfuriată în ziua aceea, prieteni, precum un bătrânel care încearcă să ducă înapoi o supă la autoservire! Eram la 50 de picioare depărtare și, deodată, marea bestie mi s-a arătat. Băi, vă zic: dacă se ridica, era înalt de zece etaje. Simțindu-mi prezența, a scos un mare răget. Am zis "Ușor, băiete!". Și apoi, pe când îl priveam chinuindu-se, mi-am dat seama că ceva îl împiedica să respire. De unde stăteam puteam privi direct în ochiul marelui pește!
Jerry: Marelui mamifer.
George: Bine, bine.
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăul
când se spală pe mâini de sângele nostru
apa în chiuvetă se înroșește iar asta
îl duce cu gândul la un compot
de vișine căzute din cer printre crengi desfrunzite
la marele fix: când se linge pe degete
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu se desparte
în primăvara anului care vine
mi-a promis o frumoasă
țigancă a spus
că iese cu mine (?!) ultima dată
ne-am dat bună ziua cumva automat
în urmă cu o mie
de ani, pe când emigra din egipt și trecea
marea roșie fără să
îl imite pe moise prin despărțire a
apelor sclipitoare de gură
de aur pasiv
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua luminilor
Mâine e ziua luminilor
Ziua când mielul și-a pus trupul pe altar
Ziua Paștelui, ziua sângelui curat
Binecuvântarea noastră ce ne-a trecut de moarte
Afară-i plin de lumină și pomii au înghețat în flori,
Mai liniștiți decât vântul
Poate că noi oamenii ne vom trezi mai liniștiți
În toamna fără aripi, în toamna aurie
Curățarea trupului înseamnă lumina minții
Lumina minții înseamnă curățarea trupului
Liniștea, politețe prin solstiții, adunând flori și speranțe.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de iubire
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Și nu ne-am spus pe nume.
Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe șotii puși și glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.
De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Și-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume
De ziua când ne-am cunoscut.
rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
La degetul inelar: Calea Vieții
Se făcea că mor și de aceea
am mormăit la tine-n zilele din urmă.
Se făcea că dor mi-era de tine
iar tu erai pe nicăieri nu-mi ceri...
Dar se făcea că m-a salvat o zână blondă
cu plete încâlcite-n ziua ieri...
Se face-acum de zorii dimineții
ziua de azi doar n-o fi Calea Vieții?
Se face că mi-e dragă iară ceața
ce stă pe ochi așa cum o ragletă
eu nu mai văd, eu nu mai țin aproape
eu nu mai văd, eu nu mai vin curând!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfuri de sarcină
doar am trecut cu vârful de
creion șase be
în josul feței tale: gâtul
de lebădă s-a desenat mai în moale
fără s-apăs (?!) apăsare
am simțit doar în inima tare
ca piatra pe care s-au ascuțit,
vârfuri de sarcină rece,
privirile de grafit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
în lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri de vacanță
în timp ce el sparge valuri normale,
de vacanță, la Isola d'Istria, ea
face valuri sintetice cu
coada ei de sirenă gonflabilă în timpanele
lui de suprafață... și de aceea
el introduce un băț ascuțit ascuțit
în urechea-lagună și sparge
iubirea ei declarată sărată dar ea
încă nu, totuși nu
îi obturează cu sânii în spume, ah, poli
uretanice mările și oceanele! nu
are încă etichetele necesare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând dincolo fresce
Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai și iubim
Curcubeu... noi să simțim.
Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...
Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...
Din fagurii inimii
Să ne naștem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..
Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!
În iaduri ce le dorim
Și acum unde trăim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram
doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viața mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ținea țintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) era
o dupămasă de august și după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foșnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani și a mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1960, toamna
mama mea a fost spirt
de deșteaptă și a murit în 2011
tatăl meu a boxat prin portul constanța
la numai 17 ani a murit liniștit în 87
fratele meu bine mai tânăr a mu
rit anul trecut fratele meu a murit
eu m-am născut din părinți
naturali în 1960, toamna
fiica mea e la londra ea nu
spală vase de sânge
și mai scriu poezii ca să nu
mă omor benevol niciodată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pas cu toamna
Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă
Bate vântul printre crengi
Frunzele foșnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai ușor...
Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Și prin foșnetul de frunze
Pașii mei se pierd agale...
Mă lovesc ușor de-o cracă
Pe aleea cu mulți tei
Toamna asta ne dezbracă
Și pe mine și pe ei...
Tu rămâi seacă pe scară
Ei rămân la fel de goi
Ne vedem la primăvară
Frunze noi... săruturi noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă arămie ...
Pășim în plină toamnă arămie,
Privind nostalgic către vara scursă.
Pe boltă, sus, veghează Marea Ursă,
Din marea ei de stele străvezie.
Cu trena ei de frunze fără vlagă
Și cu-al ei voal purtat de vânt în pale,
Plutește răvășită pe-a ei cale,
Cu rodul ei cel copt într-o desagă.
O ploaie rece cade în cărare
Îngreunându-i și mai mult calvarul.
Cu fața palidă, cum este varul,
Se roagă de răgaz și îndurare.
Dar iarna nemiloasă-i suflă-n coaste
Venind din urmă cu-ale ei capricii,
Gonind parcă scăpată din ospicii,
Luând în stăpânire locuri caste.
O frunză in zadar se-mpotrivește
Sub crengi căzute-aflâdu-și adăpostul.
Ne-nțelegând menirea ei și rostul,
Își socotește clipele pe dește...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
m-am căsătorit eu cu o femeie pe vremea lui ceaușescu
eram utecist fără voie tovarășii
s-au gândit să mă bage și în partid abia am scăpat pe motiv
că la vremea aceea pictam nuduri de femei fără cap
care de altfel s-au vândut foarte bine (?!)
și atunci și după căsătoria de-atunci care nu
mai dăinuie și în zilele noastre - o altă
femeie mă ține acum în viață cu capul
pe umerii mei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele
e simpatic să vrei
să faci revoluții când ei
cei din 89
beau o cafea înghețată la polu
aproape
nord și femeia
care servește cu plasă
de fluturi pe o terasă
te obligă să bei
apele ei
minunate
apele ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!