Tăceri vorbind

Azi au vorbit tăcerile din noi,
Spunând în locul nostru despre mare,
Cuvintele moşind în lume ploi
Pe suflete, simţind cum setea doare...

Hrănisem clipa, să ne dea mai mult
Răgaz speranţei, dorului şoptit,
Să alinăm al inimii tumult
Din simfonia ce ne-a ameţit

Şi am dansat în doi povestea vieţii
În paşi de vals plutind, timp învelind,
Stăpâni pe noapte, vasali dimineţii,
Privindu-ne în ochi, tăceri vorbind.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfârşit despre ploaie!

Noi doi suntem ca şi când un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată, am iubit o fată
şi împreună am iubit
toate cuvintele.
Mai apoi,
cuvintele au venit
peste noi
să ne împresoare,
să ne doboare!
De atunci, printre cele
cuvinte rebele
ne iubim şi-n tăceri,
de azi
şi de ieri.
Cuvinte sublime,
tăceri omonime.
Odată, am iubit o fată...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

un parc
o bancă
un castan
perechi îndrăgostite sub clar de lună
şoptindu-şi nesecate doruri
a alunecat o frunză direct pe calea lactee
în paşi de vals
zâmbindu-mi
cu toate răsăriturile rămase
până la capătul lumii
am privit-o cu setea focului
nemurind împreună

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânte aripi de copil

În oriunde triste locuri,
înfruntând perfide focuri,
frânte aripi de copil
-de un crud, hain destin-
ţipă-n aer cu durere
dor de viaţă, zbor senin...
Rogu-te tu, vânt din Soare,
cată aripa ce doare,
mângâind-o, fă-o bine,
redă-i zborul către tine,
dă-i din majestatea Lunii
planând lin pe somnul lumii,
ocroteşte-o de furtună,
ghideaz-o spre vreme bună,
scoate-i aere deşarte
din penaje-mpăunate
şi învaţ-o să mângâie
dor şi viaţă... să rămâie
pavăză pentru iubire,
tuturor să dea de ştire
că odată, chiar rănită
şi în viaţă poticnită,
a-ntâlnit sămânţa vieţii
în seninul dimineţii!

Doctore, mă doare tare
lacrima din Carul Mare
unde azi se zbat febril
frânte aripi de copil...!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu hribi

Piatră... piatră... doi ocnaşi
nesăraţi la drumul mare
cu soldaţii pe cărare
prin gamele instruiţi.
Se-aud paşi din buza ta
Se-aud paşi cu fard de piatră
Ud din sec de limbă seacă
spuza care ne-a vorbit
Ziar sub litere îmi latră
Geană-n ochi noroc de-or vrea
Hai la vatră să ne ţesem
din scântei ocnaşa stea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în noapte

aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viaţa către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă aşez pe ţărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde eşti tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
păşeam printre ani şi era frig
m-am ghemuit la sânul tău şi m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer şi lacrima plângea
vorbeam de despărţiri uitând că ieri nu a fost ieri
ştiam că ai să pleci
eram nebun şi nu înţelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
ştiam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în braţe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
ştii, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârşit
dar ce este femeie azi sfârşitul
decât lumina noului început

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând al revederii ceas

De-al veştedelor frunze cânt,
S-a spart acordul verii frânt.
Prin ram de sălcii, în zăvoi,
Ecoul visului în doi,
Spune povestea despre noi,
Sub ploi şi vânt.

În voia sorţii-am să mă las,
Visând al revederii ceas.
Nu ţi-ai luat nici rămas-bun
Când ne-ntâlnirăm sub gorun.
M-ai sărutat, dând ca nebun
Chemării glas.

Mi-ai fost tumult, mi-erai şi leac,
Cum seva e pentru copac.
La miez de noapte ore bat,
Muşcând din timp ne-nduplecat.
Eu am rămas, tu ai plecat
Parcă de-un veac.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifeaua din iris

copleşitoare căldură
soarele încărca pivniţele iernii din noi
cu verdele din alb
se revărsau poieni înflorate
pe îngustele poteci de timp
caruselul vieţii îşi aroga dreptul
de prim-solist pe destine
prinşi la mijloc
ne-am agăţat de lianele gândurilor albastre
în balans
ultimul salt ne-a aruncat împreună
pe ţărmul cu pietre
le-am strâns la piept
recunoscători
împărăţeam secunda noastră
pe margine de lume
ne unea
catifeaua din iris

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă doare...

şi mă doare seninul din ziua de luni
şi mă doare-ngheţata cu gust de căpşuni

şi mă doare ninsoarea ce cade pe deal
şi mă doare un ritm de copite de cal

şi mă doare un susur şoptit de pârâu
şi mă doare un verde din lanul de grâu

şi mă doare un cântec din zeci de viori
şi mă doare polenul din galbene flori

şi mă doare un zâmbet rămas pe o poză
şi mă doare romanul citit la veioză

şi mă doare un vin demisec de Cornari
şi mă doare mireasma de tei seculari

şi mă doare căldura din zilele lungi
şi mă doare cămaşa cea neagră cu dungi

şi mă doare un zumzet cu gust de prisacă
şi mă doare ecoul de paşi care pleacă

şi mă doare apusul din seara de joi
şi mă dor kilometrii ce stau între noi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feriţi-vă

Fereşte-te de cel ce simte durerea
înţelepciunea înseamnă să nu
uiţi de tot şi să mori la timp

azi aş avea curajul să vă spun
adevărul, să vă vorbesc despre falsa
ordine a lucrurilor, despre stăpâni
şi despre sclavi şi despre cum ies leii
înfometaţi din arene

ochi fără pleoape apele,
răni cuvintele în gurile noastre
blestemul şi înduioşarea şi slava

o statuie s-a dat jos de pe soclu
i se aud paşii pe caldarâm
cineva e pe urmele noastre
Feriţi-vă!

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea dorului (sonet)

RENAŞTEREA DORULUI
(sonet de restrişte)

Se plimbă dor pe-a speranţei câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.

Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Şi lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.

Dar spiritul dorului renaşte iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.

Va creşte-n speranţe înmugurite
Şi regăsindu-şi iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.

Maria Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Eu tac... tu taci... distanţa dintre noi
Se adânceşte zi de zi mai mult
Călcăm pe cioburi din trecutul "doi"
Şi ne rănim, dar n-asculţi, eu n-ascult...

Cum resemnarea îşi face culcuş
În locul nostru drag, lângă fereastră...
Acolo iubirea zace fără-arcuş -
S-a rupt tot îngânând povestea noastră...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prelegerea toamnei

O, toamnă, cum ştii ochiul a seduce
Cu flori ce au trecut de recele chemări
Şi au pornit prin timp a readuce
A doua înflorire... peste aşteptări.

Şi cum trezeşti în noi a dorului căldură,
Chemându-ne pe alei, bătătorite-n doi,
Când braţ la braţ, îngemănaţi într-o făptură,
Nici vântului nu-i scurgi suflarea între noi.

Lipeşti de suflet ochii largi de frunză,
Cu vise cerci a ogoi melancolii în noi
Şi ne îngropi în dimineţi cu linişte ursuză,
De zbuciumul ce vrei a-l stăvili cu ploi.

Îmi place miezul tău de-nţelepciune,
Dai soarelui răgaz destul a încălzi,
Tai sufletului spor de-amărăciune
Şi ca pe-o floare-l mâni spre a iubi...

Şi preţu-i de nimic, să-ţi ascultăm prelegeri,
Căci timpu-i fără timp, ne aparţin alegeri...
Înalţă-ne din griji, plină de vis, aripa
Şi, binecuvântată, ne-ţine-n zbor nou clipa...

... cu noi splendori se-mbracă ochii dimineaţa,
ce toamnă specială mi-a dedicat iar viaţa!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren cu trio

iubito, azi e balul nostru de adio
se sparg pahare grele de cristal
e vals în doi, deşi persistă trio
şi sună melodia a metal

iubito, azi e balul nostru de adio
viorile se sparg în plâns oval
e vals în doi, deşi persistă trio
în potpuriul ritmului stelar

iubito, azi e balul nostru de adio
şi ultimul acord e infernal
în valsul nostru persistând în trio
în infinitul purului tantal...

poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de unul

cade pe lume umbra
unui creier gândind
şi creşte cu el deodată în noi şi în lucruri
nevoia de-a fi alţii
şi unul în acelaşi timp

fluturi albaştri
pe chipul în somn ne rămân
vie oglinzile
golul în noi să-şi privească
apa din trup se evapore până la os

mai adu-ţi aminte de clipa
oricărui sărut
din spasmul lui scurt
pe-orizonturi
izbucnea câte-un pom singuratec în floare

dar tot ce atunci şi acum se repetă adâncul
ce se umple de zgomote de roţi de chipuri îmbinate
menit să ne disloce
poate să pună-n mişcare fărădemarginea noastră
cum ne absoarbe
din extazul nostru static
fără-ncetare făurindu-şi propria durată
spaima de număr multiplu
setea de unul

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru nu doar ne-a vorbit despre dragoste, ci ne-a şi dovedit-o stând pe cruce pentru fiecare dintre noi.

aforism de Timotei Lucuş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slujitorii Iubirii

Când dorinţele scad în intensitate,
Pentru că au fost înăbuşite şi nu au fost manifestate,
Dau naştere unor gânduri frustrate,
De neacceptare, ce greu pot fi schimbate.

Când dorul creşte foarte tare
Şi nu îşi găseşte alinare,
În braţele cu a dragostei chemare,
În inimă se cuibăreşte, căutând ascunzătoare.

Când gândurile de iubire pline,
Se întorc, îmbrăcate în incertitudine,
Loc îşi caută, în minte, încercând să domine
Al inimii impuls, să-l facă să suspine.

Când cuvintele se pierd în Univers,
Părând că nu au nici un sens,
Nu-şi mai găsesc locul într-un vers,
Se transformă triste, în nonsens.

Când slujitorii Iubirii îşi pierd puterea,
Trupul îşi pierde catifelarea,
Inimii abia îi mai simţi zbaterea,
Sufletul, se luptă din răsputeri, cu dezamăgirea.

Să nu lăsăm Iubirea fără ajutor,
Să stingem setea dorului arzător,
Să-i dăm trupului dans ameţitor,
Să alinăm inima, cu plăcut fior!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer şi pământ mai aştept un cuvânt
Şi o notă să cadă în mare.
Eu, pe ţărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ţi adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îţi spun
Şi să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, şopteşte-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux şi reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n braţe de muze...

Între mare şi cer e atâta mister
Şi o taină de viaţă bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formula apei

Hai noi doi şi o
noapte
e formula apei
pe care ţi-am adus-o în căuşul palmei
setea trecută când îţi era ora crăpată de somn
au picurat pumnii până la patul din mijlocul lacului
o cărare de vise concentrice anonime
în centrul lor au crescut plante de înaltă tensiune
iar pisicile în formă de bicicletă
şi-au răsucit cozile în procesiune
într-o ruletă la înălţimea soarelui ce şi-a scos peruca
albastră
carul mare a cântat pe tavan la trompetă
despre formula apei
Iar noi am ascultat liniştea cum a recitat din fereastră
prăfuite sonete
hai
noi doi şi o noapte
e apa reformulată în sete

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!