Soarele se-nalță, gura mea te-ncalță
Când îți cobori picioarele din pat,
În loc de papucii de casă,
Bâjbâindă, pofticioasă,
Gura-mi de supus bărbat
Tălpile-ți încalță.
Soarele se-nalță
Roșu, puțin rușinat,
De-ncălțarea luminoasă,
Zâmbind prin perdeaua frumoasă
De gura mea, care te-a încălțat!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Până soarele se-nalță, leneșul se încalță.
proverbe românești
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-a dat papucii
Se scuturau în parc toți nucii,
Când a venit acasă beat,
Și ea i-a dat, din prag, papucii...
(Să nu mai doarmă încălțat!)
epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI
Trupul tău e câmp de maci,
Roșu pe interior,
Pielea ta, când îți dezbraci
Ia, e un văl ușor,
Alb și fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puțin,
Lan de maci... în care pic.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei întrebări pentru cea mai frumoasă
Ce bărbat, văzându-te, n-ar vrea
Să te aibă, dacă s-ar putea?
Ce bărbat, în viață, nu-și dorește
Să-i zâmbești, măcar, când te privește?
Și mai vreau să-ți pun o întrebare:
Ce bărbat te vede și nu moare?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhnesc a înger
Eu nu mă cert cu Dumnezeu,
Că n-are cine să ne-mpace,
Încât mai bine cedez eu
Decât să n-aibă cine-o face.
Îngerilor ce merg pe nori
Picioarele nu le transpiră;
Ai avantaje dacă zbori:
Până și tălpile-ți respiră.
Când corpul tot ți-e numai nări
Și două buze te invocă,
N-ai ochi să te pogori sau scări
Să urci la Cel ce se sufocă?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de nisip
Era bunăoară-ntr-o seară de vară
Te-ntorceai acasă, poate neiubită, dar sigur frumoasă
Și mereu grăbită, din viața trăită spre viața rămasă.
Copilul din tine se-abate spre mine și vine
La copilul meu ce zidește castele pe buzele mele
Să tac, să mă uit la picioarele tale-n sandale
Pentru nisip sunt goale și le sărută ca și când
Doar el ți-ar fi bărbat, iubit, mereu flămând.
Se făcea că e seară și sunt însoțit către casă
Pe stradă de-o femeie cuminte și frumoasă
Ce poartă-n sandale nisip din castele făcute
De copilul meu pe buzele mele uscate și mute.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 iulie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O primăvară frumoasă!
O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Și pe roșu, de mătasă...
Mărțișor ce ne trezește
Din somn lung și ne vestește:
Gata, e de-ajuns, trăiește!
O primăvară frumoasă!
Dimineața, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Și din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorința fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca și omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoțel,
Că renașterea e-n toi
Și ne-atinge și pe noi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privire de dimineață
Să nu pleci de-acasă neiubită,
Femeie frumoasă, când iubești,
Dacă vrei să fii frumos privită
Și dacă frumos vrei să privești.
Să nu pleci de-acasă dimineața,
Dacă nu ți-e visul împlinit,
Ca, zâmbind, să te privească viața
Și, zâmbind, să te privesc iubit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-ntrecut iarba
A trecut iarba prin piatră
S-o sărute soarele;
Nici nu strigă, nici nu latră
Și-o calcă picioarele
Și-o mănâncă fiarele...
Dar o vede soarele.
Eu ce drum am străbătut
Ca să merit un sărut?
Ce munte sau despărțire
Ca să merit o privire?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele din urma ploii
Ești frumoasă ca un strop de rouă
Pe corola florii unui crin,
Într-o dimineață-n care plouă,
După care cerul e senin.
Ești frumoasă ca o blândă rază
Care s-a ivit și a picat
Dintr-un soare dulce, de amiază,
Într-o zi în care a plouat.
poezie de Marius Robu (25 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de nea
Mergeam alături și ningea.
Ți-am sărutat căciula ninsă;
Cu fulgi pe buze, gura mea
Te-a sărutat apoi pe buze.
Firescul parcă ne strângea,
Cu gesturi simple și confuze,
În brațe, parcă ne făcea
Reproșuri, fără să ne-acuze.
Cine te-a pus, te-am întrebat, să suni,
Ceas care bați în pieptul meu durut,
Și care faci în viața mea minuni
Ca primul nostru, de ninsori, sărut?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am visat iubirea
Azi-noapte ți-am visat iubirea
Era o fată de la țară
Cu suflet bun și cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.
Și-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte și puțin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Și mama sa. Ieșea din casă.
Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am și uitat!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La coasă
Doresc, de când te-am cunoscut,
Picioarele să îți sărut.
Iar dorul ăsta nu mă lasă,
Decât puțin, când merg la coasă.
Cosesc la iarbă și sărut
Pământul pe unde-ai trecut
Desculță, în copilărie...
Miroase-a fân si-a veșnicie.
poezie de Marius Robu (17 mai 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Frumoasă ești, pădurea mea
În rochia multicoloră
A toamnei, care parc-ar vrea
Să-i fim: eu ginere, tu noră.
Sărută bruma friguros
Dovlecii albi de prin grădină,
Gutuile miros frumos
Veghind la geam, ca o lumină.
Vei fi, când primii fulgi de nea
Se vor așterne peste tine,
Frumoasă ca iubirea mea
Și singură, la fel ca mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețata
se scurge dezghețată
din cornetul umed
peste degetele pline
de inele sclipitoare murdărind
pantalonii care învelesc
picioarele păroase până la burtă
dinții se dezvelesc și mușcă
din ciocolata moale
soarele bate direct în capul
ras regulamentar de lamele
aparatului ce lasă epiderma roșie
înghețata este sorbită hămesit
de gura pofticioasă
trezind simțurile unui corp
încălzit de vara stupidă
pata de pe tricoul alb
se-ntinde ca un imperiu în plină expansiune
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sexul micuțului
Dacă iubești pe înserare,
Ți se va naște negreșit
Un făt când soarele răsare
Și-o fată când e-n asfințit.
Dacă iubești pe îndelete,
Ți se va naște doar un fiu
Și cel puțin mai multe fete
Îi vor urma exemplul viu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul ochilor geloși
Iubita mea, când se trezește,
Deschide geamul, somnoroasă,
Căci aerul se-ngălbenește,
Mult respirat de o geloasă
Ce zilnic își aerisește,
Pe rând, odăile din casă,
Prin care, când trebăluiește
Un aer foarte galben lasă,
Ca un parfum ce ispitește
Doar ochii, fără să miroasă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
Soarele trage perdeaua
când Celsius pune temperatura
la caniculă
Dezbrăcat sau dezbrăcată
de toți și de toate
corpul bea apă
rece sau mai puțin...
potabilă sau aproximativ...
Dacă ai un drum de parcurs
plin cu trandafiri
să nu uiți.... mereu
că aceștia..........
nu pleacă fără spini
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnele zborului
Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.
O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.
Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!