Familia

Părăsind pădurea, umbre-întunecate
Ies afară din peşteri
Flexându-şi muşchii.

Scrutează cu privirile livada,
Mestecând în marea de iarbă
Din jurul camerelor galbene,

Abia dacă-aruncă-o ocheadă-înăuntrul lor
Pentru-a vedea ce facem
Şi dacă mai suntem cum ne ţin minte.

Îi auzim sau credem că-i auzim;
Lumina lunii cernindu-se tăcut,
Dinţii într-un măr.

Mai pune-un buştean în foc,
Din nou Mozart la patefon –
Şi, totuşi, un fel de de tristeţe

Se strecoară-n camera noastră.
Ne-amintim peştera.
În visele noastre ne întoarcem acolo

Sau ei vin în vizită la noi.
Şi lor le place muzica.
Mâncăm frunze-împreună.

Ei sunt fraţii noştri.
Sunt familia
De care-am fugit.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tot mai multe familii sunt distruse
de pe urma migraţiei
tot mai mulţi părinţi bătrâni
rămaşi să crească nepoţii sau
dureros de singuri
iar noi ne batem capul dacă
să fie familia într-un fel sau altul
(sau, cine ştie... să o desfiinţăm total...)

să facem un referendum despre
cum să fie răsplătită munca de mamă, de tată, de bunic
de copil rămas cumva orfan din cauza distanţelor
să facem un referendum despre cum toţi copiii bolnavi şi bătrânii noştri
să fie trataţi pe banii statului la clinicile mari din lume
dacă tot am distrus pe cele ale noastre...
să facem un referendum despre cum să redevenim o familie
noi toţi românii de aiurea
să facem un referendum prin care vrajba
să fie abolită
şi un ultim referendum despre
distribuirea ruşinii trădării
pe cap de politician

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdictele

Nu-n toiul luptei în vremuri de război,
Nu-n forţa norocului şi-a întâmplării,
Îi descoperim pe cei cu-adevărat eroi
Sau îi vedem pe titanii ţării.

Asta se-ntâmplă doar pe timp de pace.
Pe oamenii mării, din nefericire,
Noi îi vedem – ne place, nu ne place –
Doar când vin acasă într-o scurtă învoire.

Ei ne-oferă, inopinat, câteva frumoase zile furate
Din daravelele lor de sânge şi de zbucium crunt;
Dar când se află lângă noi, aproape,
Nu ne putem da seama ce fel de oameni sunt.

Dacă numele lor vor străluci-n istorie pe veci
Agăţate de victorii câştigate sub nişte stele faste
Sau dacă mor anonimi înghiţiţi de-abisurile reci,
În lupta lor ei rămân ascunşi vederii noastre.

Sunt prea aproape de noi pentru-a fi măreţi,
Dar copii noştri vor înţelege când şi cum pe lume
Ne-a fost schimbată soarta, de ce fel de săgeţi
Şi, mai ales, de mâna cui anume.

Ei vor măsura meritul fiecărui ştiut sau neştiut erou,
Noi mulţumindu-ne să fim partea oarbă a privirii...
Însă ştim că trăim pe un pământ născut din nou
Împreună cu toţi salvatorii omenirii.

* Spre deosebire de războaiele din trecutul îndepărtat, purtate cu arme albe, unde eroii erau lesne detectaţi şi cunoscuţi, în războaiele moderne aceştia sunt eclipsaţi de sofisticatele arme moderne, devenind cumva neantizaţi, irelevanţi.

poezie clasică de Rudyard Kipling din din "Război pe mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Taci! Să auzim copacii înflorind,
În sunet dulce, parcă, de colind!
Deşi nu-i iarnă, printre frunze cad
Ninsori ce-abundă de trăiri în alb!

Taci! Să auzim cum dintr-un mugur crud
Ies frunze mici, în foşnet, tremurând
Şi cum se prind în marea înfrunzire,
Umplând cu verde, golul din privire...

Taci! Să auzim cum păsările-n zbor,
Se-ating orbeşte de senin, de nor
Şi cum îşi poartă zborul înspre luncă
Şi rând pe rând, tristeţile-şi aruncă.

Taci! Să auzim izvorul clipocind,
Prin mici tufişuri, apa, hohotind,
Iar printre firişoarele de iarbă,
Cum se strecoară o iubire albă...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admirăm la alţi oameni ceea ce credem că ei au şi noi nu avem, însă psihologia explică foarte clar că prin mecanismul proiecţiei psihologice noi nu putem vedea la alţii, bune şi rele, decât dacă deja le avem şi noi. Cum ai putea să recunoşti sentimentul de ură din sufletul cuiva dacă tu nu ai urât niciodată ceva? La fel cu orice emoţie, calitate sau defect. Nu le poţi vedea la alţii dacă tu nu le-ai ştii deja. Când admirăm o calitate la o altă persoană, înseamnă că suntem la un pas de a o scoate la suprafaţă din noi. Când invidiem sau urâm o persoană sau trăsăturile ei, îngropăm şi mai adânc în noi anumite elemente care credem că sunt rele, dar ele ne-ar folosi foarte mult în evoluţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă învăţăm să auzim fără nicio altă influenţă exterioară, eliberaţi de orice prejudecată, urechile noastre ne vor spune, în cele din urmă, dacă ceea ce auzim este frumos sau nu. Prin urmare, pentru mine, cel mai important aspect în lucrul cu o orchestră este să-mi menţin urechile şi inima deschise.

Vladimir Jurowski în ziarul "Adevărul", interviu (13 septembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aş vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteţi pentru democraţie sau pentru dictatură?
Primul şi al doilea (evident, bine dispuşi): Da, într-adevar, aveţi dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă şi ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar şi cu-al meu! Şi dacă mă apucă în oraş... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăştia până şi privata.
Reporterul: Credeţi ca mai suntem ascultaţi?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca şi până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieşi dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulţumesc pentru participare...
Primul: Să fiţi sănătos...
Al doilea: Şi să ne sunaţi, să ne spuneţi când ne daţi la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunaţi-ne, că auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce armonie auzim la poarta paradisului? Ce se poate auzi numai acolo? Dacă cu Bach simţim regretul după paradis, cu Mozart suntem în paradis. Această muzică este cu adevărat paradisiacă. Armoniile ei sunt un dans de lumină în veşnicie. De la Mozart putem învăţa ceea ce înseamnă conceptul graţios al veşniciei. O lume fără timp, fără durere, fără păcat... Bach ne vorbea de o tragedie a îngerilor; Mozart de o melancolie a îngerilor. Melancolia angelică, ţesută din seninătăţi, transparenţe, joc de culori.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera cu magnolii

Dacă ar fi să vin la tine
ca o mângâiere ce lipseşte singurătăţii, aş fi stăpână pe constelaţiile desprinse din veşnicia sufletului tău, când vorbeam ca nişte copii, dar cuvintele noastre erau porţi stelare,
iar eu visătooarea cerului întrupat,
te atingeam sub plapumă şi atunci o viaţă nouă se răcorea odată cu lăsarea nopţii. Şi acum o simt, în felul ei dulce, ca un capilar de sânge ce îmi înconjoară trupul din jurul trupului tău,
aşa mă rotesc
ca o planetă rătăcind în jurul unui felinar smuls din cele mai grele vise. Dacă ar fi să mă pierd, aş pune dragostea să ne stea de şase, eu să dorm, tu să-mi vorbeşti, iar ascultarea să cadă într-o lumină subţire, acolo unde viul nu-şi întâlneşte capătul,
aş cânta cu o voce închipuită şi cântecul meu s-ar deschide în camera cu magnolii.
Un efort senin, ca vârful delicat de aripă ce abia atinge moartea, fără să ştie
că sfârşitul i-a fost deja scris.
În adâcul inimii noastre am ajuns să ne privim viaţa ca o certitudine, cu toate că odată paharul acesta se va sparge şi noi poate nu vom şti cum să culegem resturile, cum să ne întoarcem la locul obişnuit. Acolo aş păşi, în grădina unde Dumnezeu şi-a învelit florile, din timp în timp,
iar în locul lor, un tunel de foc s-ar topi într-un glas anonim de femeie.

Noaptea când îngerii s-ar întoarce acasă,
am să-mi închid ochii, am să-mi imaginez o lumină fierbinte iar tu, cerul care arde
în doliu pentru plânsetul lui.

poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pui o mână de sare într-un pahar cu apă, nu mai poţi bea din acea apă. Dacă, însă, presari sarea într-un râu, oamenii vor continua să ia apă din el pentru a bea, a face mâncare şi a spăla. Râul este imens şi are capacitatea să primească, să îmbrăţişeze şi să transforme. Când inimile noastre sunt mici, înţelegerea noastră şi compasiunea noastră sunt limitate şi ajungem să suferim. Nu putem accepta sau tolera pe alţii ori defectele lor şi le cerem să se schimbe. Atunci, însă, când inimile noastre se extind, aceleaşi lucruri nu ne mai deranjează în niciun fel. În acest caz, avem o mulţime de înţelegere şi compasiune şi putem să-i îmbrăţişăm pe ceilalţi, îi acceptăm pe alţii aşa cum sunt şi apoi ei au cu adevărat şansa să se transforme.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viaţa.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forţele Vieţii
împotriva forţelor morţii.
Noi credem că înţelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluţie pentru supravieţuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moştenirea copiilor noştri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa şi solul,
ele sunt condiţiile preliminare de bază ale vieţii.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetaţia planetei noastre:
modesta iarbă care a supravieţuit cincizeci de milioane de ani
şi copacii măreţi apăruţi acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate şi fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viaţă simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie şi cunoaştere în noi şi-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieţii şi-a omenirii pe planeta noastră
trebuie să înceapă prin efort individual,
căci întregul depinde de atomii care-l compun.
Noi credem în:
Dumnezeu Tatăl,
Natura Mamă
şi în Frăţia Oamenilor.

poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Levy: De-a lungul vieţii suntem puşi în situaţia de a lua decizii extrem de dificile şi de a face alegeri de principiu. Doar unele sunt majore, cele mai multe sunt mărunte. Totuşi, alegerile pe care le facem ne definesc. Suntem, în cele din urmă, suma alegerilor noastre. Evenimentele se desfăşoară atât de imprevizibil, de nedrept. Fericirea nu pare a fi fost inclusă în planul creaţiei; noi suntem cei care, având puterea să iubim, facem ca universul nepăsător să capete un sens. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi continuă să caute bucurie în lucrurile simple, ca familia, profesia şi speranţa că viitoarele generaţii vor înţelege mai mult.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrula de la Marea Nordului

Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineaţă,
Iar brizele nopţii, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viaţă minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"

"Să spargem lucrurile-n bucăţele-i treaba noastră (şi-a lui Friţ),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.

Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerţ,
Deşi misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toţi se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele şi de luminile Patrulei de la Marea Nordului."

(Douăsprezece versuri omise)*

"Măturaţi de valuri, dar încă-naintând, aproape-necaţi, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula şi talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebaţi-i pe cei de la mal
Cine mai înfruntă Iadul precum cei din Patrula de la Marea Nordului."

* Conform agentului literar al lui Kipling, A. P. Watt, includerea menţiunii "Douăsprezece versuri omise" între strofele a treia şi a patra a fost făcută de Kipling ca un fel de glumă, pentru a indica faptul că pericolele care pândesc o navă de patrulare în apele arctice pe timp de război sunt mult prea numeroase pentru a putea fi enumerate.

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e nevoie de un medic în fiecare casă?

Chiar atât de mult din tot ce mâncăm, bem,
vorbim, auzim, facem sau ni se face
e doar o grămadă de Rahat?
Mă credeam mai breaz decât majoritatea celorlalţi oameni,
dar de fapt e vorba despre cine atrage mai puţine muşte...

Adevărul e că m-aţi pus pe mine şi pe toţi ceilalţi pentru o lună
într-o cuşcă fără duş sau săpun –
şi-aţi fi greu de convins
să recunoaşteţi diferenţa dintre noi.

Acelaşi lucru s-ar putea spune despre politicienii
blocaţi într-o bulă undeva pe Centura politicii
şi există puţină sau nicio diferenţă
privitor la lungimea sau extremele pe care le vor atinge
pentru a înşela sau trăda interesele ţării,
iar asta indiferent de orice afiliere la un partid sau altul.
Altfel spus, "Faceţi ce spunem noi... nu ce facem noi..."

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăşi vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simţim ceva mai cald în noi

Vorbeşte sufletul în şoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna şi atinge,
Îl simţi? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

Eu ştiu că foarte mulţi nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne aşteaptă, e mereu

Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbeşte chiar dacă greşim,
Este acolo sus, în zare,
Şi ne aşteaptă să-L găsim

Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri paşnici,
Ne tot veghează zi de zi

Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te aşteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi aminteşte... cum eram

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce este greşit să ascultăm sfaturi din exterior legate de viaţa noastră de la oameni care nu ştiu ce fac? Experienţa lor de viaţă diferă de a noastră, iar sfaturile lor sunt pe o altă direcţie decât cea potrivită pentru noi. Ritmul de evoluţie al altor oameni este diferit de ritmul nostru şi noi poate avem nevoie să ne mişcăm mai rapid sau mai lent decât cred cei din jur. De cele mai multe ori oamenii nu fac decât să se vadă într-o oglindă când ne privesc pe noi şi sfaturile lor sunt, de fapt, adresate lor. Ai observat cu câtă pasiune ne explică unii oameni de ce ar trebui să procedăm într-un fel şi nu în altul? Dacă priveşti viaţa acelui om vei vedea că exact în domeniul în care îţi dă ţie sfaturi şi el are o problemă. Atunci când ni se dau sfaturi, prima întebare pe care putem să o adresăm este în cuvintele lui Seneca: "Tu îmi dai sfaturi?, mă întrebi. Dar ţi-ai dat sfaturile astea şi ţie, te-ai îndreptat de-acum? De aceea ai acum timp să îi îndrepţi pe alţii?"

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate aşa cum le vedem noi. Sau şi mai bine spus, aşa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E şocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicaţie ar fi... Deseori, când eşti prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai uşor de sesizat din afară. Iar cu cât eşti mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce îţi dai seama că persoana nu e ce părea la început, e important un exerciţiu de sinceritate în care te gândeşti că poate aveai aşteptări sau ai idealizat persoana, sperând că va fi salvatorul, jumătatea, sufletul pereche, alesul sau aleasa care va face din iad un rai. Se cheamă proiecţie psihologică, atunci când atribuim unei persoane calităţi şi atribute care nu există în realitate. Când suntem dezamăgiţi, e important să înţelegem că am fost cel puţin complici dacă nu autori solitari ai iluziei create. Apoi, când ne place foarte tare de o persoană, hormonii o iau razna şi forţe uriaşe pun stăpânire pe noi. Vedem doar binele dintr-un om, credem că defectele sunt drăguţe şi că dacă sunt ceva probleme le retuşăm şi le schimbăm. Se cheamă îndrăgostire, şi după un apogeu, apele se liniştitesc şi ne recăpătăm minţile. De abia după ce ne eliberăm partenerii de proiecţii, de abia după ce se mai liniştesc hormonii îndrăgostirii, putem începe cu adevărat o relaţie autentică, cu un alt om, şi nu cu plăsmuirea imaginaţiei noastre. Ce păcat că exact în acest punct, cei mai mulţi se despart. Mai bine dezamăgit din nou şi din nou de propria imaginaţie decât munca pentru a aduce armonia într-o relaţie cu o altă fiinţă umană.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culcat in iarbă

Culcat in iarbă văd fanfaron
Lumea unde roua e mare,
Firmitura de pâine, festin
Aruncată de un zeu divin!

Un pas de-al nostru-i ciumă.
Şi cum ar fi?, să fiu furnică
Sau un greier golan, hoinar,
Hrănit de schimbător hazard

Cum aş vedea omenirea?
In zei ce simt nemurirea!
Poate aşa sunt si cei in
care..
Noi, furnici şi greieri de lut

Credem că ei ne oferă
Câte un festin, şi nemuritori
Sunt
Ferindu-ne de talpa lor,
Fiindcă, cât ei nu vieţuim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La mulţi ani!" Auzim această urare la fiecare aniversare sau la trecerea dintre ani. Aceeaşi urare, mereu aceeaşi... Cu toate astea, de fiecare dată mai scădem ceva din mulţii ani care ni se doresc, până ce, într-un final, nu mai rămâne decât unul singur. Abia atunci ar trebui să ne spunem, la ceas de cumpănă: "Un an nou (cât mai) fericit!"

Mihail Mataringa (2 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!