Pruncul
din bătăile de inimă
am zidit o biserică
în deschiderile de pleoape ale universului
ne descălțăm de gânduri la intrare
pășind pe trepte de lumină
destrămând întunericul lumii
ne naștem din lacrimi de iubire
în țipătul primului cuvânt rostit pe pământ
creștem cu fiecare clipă a Înălțării
pe trepte către cer
clădim alte biserici de iubire
în jur, în noi
legănând în brațe pruncul vieții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trepte
treceam dintr-o stare în altă stare
în golul negrelor căderi
eram un cânt în întunericul cetății
picioarele curgeau printre întrebări
pe țărmul rătăcit în ape
mă ardea rugina unui trup
pășeam prin adieri fierbinți
curgea parfum de roze peste ape
și mai oftam sub clar de lună
în noaptea aceea nemișcată
plângeam și plânsul însingurat
se strecura încet pe pleoape
mai picura un gând spre tainicele zări
în ochii mei un spațiu necuprins
ce urcă, urcă și mă doare
eu căutam un fir de orizont
să dau lumină clipelor ce vin
în palme înflorea cireșul
ciopleam din huma milenară
un pas, un vis, un dor
curgeau și ape și tăceri
mă rătăceam în pânze albe de corăbii
tot căutând să zbor spre cer
se aprindeau cuvinte în clepsidra veche
pășeam către fântânile de lut să-mi împlinesc credința
zidind în suflet trepte către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
dacă aș vorbi
aș înveli fiecare cuvânt
în doruri și vise nespuse
aș culege umbrele nopții
și aș porni din nou la drum
când nu va fi lumină
aș scotoci printre gânduri
crestând întunericul cu degetele sufletului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași către cer
mă adresez nimănui
cu speranța deșartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
pășind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurși
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăți atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
pășesc către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărările trupului
în nechezatul cailor
pe șesuri, pe dealuri
între macii ce ard pe o cărare
iubire și fluturi
palmele, țipătul buzelor
nu mă cerți
ochii cer ca să vadă
nasturi deschiși
o rochiță
o codană
o poartă
un pântec, un cuib
o iubire într-o vară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
gonit de vânt pe ăst pământ
adus de ploaie și cuvânt
mă înalț, mă avânt
să dobor norii negri și răi
mă cheamă înapoi lumina vieții pe pământ
cad, mă ridic și cânt
să alung demonii cetății
sunt cuvântul ce zboară către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
iubito, chipul tău
o adiere tainică pe țărmul dorului
e clipa abia începută
sunt un cuvânt întins către tine
cărările unde odată umblam
acum sunt râuri de iubire
vom trece dintr-o mângâiere în simfonia trăirii
iubito, te-aș aduna în palme ca un boboc înmugurit
ai înflori în zori de zi
îți simt pașii strânși într-un cuvânt suav de iubire
știi, fiecare petală de soare
se așează duios pe umerii tăi, într-un surâs
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între plecări ratate
desculț de gânduri
m-am așezat pe malul râului
desenam pe nisip chipul palid al lunii
pe tălpi adunasem cenușă
din vise furate, din vise ucise
uneori smulgeam frunzele vieții
dintr-un suflet neîmpărtășit
lumina se scurgea agonic printre tâmple lumii
întârziasem a plecare
când m-am întors, nu m-am regăsit
sub pleoape curgea neliniștea universului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aripile crucii
mi's ochii lacrimă dospită
sunt strigăt în ceață
la miez târziu de noapte
pășind peste abisuri de suflet
sunt lacrima ploii pe țărmul uscat
sunt fluture în noapte
căutând poarta
în lumina albastrului cer
sunt sursur tainic în lume
între cer și pământ
spărgând clepsidra tăcerii
sunt șoaptă nerostită
aruncată peste petale de vânt
dar viața e vie, învie
mă întorc iar acasă din cenușa străbună
pășind de la moarte pe cruce
dau lumii
o cupă de ceară și un freamăt de cer
la porți, îngeri
purtând cuvânt de lumină
pe crucea de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
sunt prea obosit, Doamne
cărările prin care azi mai trec, sunt răni adânci
stau rezemat de un ciot de speranță
căutând zadarnic o fărâmă de soare
strâng în palme durerea
împart zilele, cum să mă regăsesc
sunt atât de obosit
mâinile au crescut lungi, pasul e greu
mă apasă noaptea
sunt o apă ce curge sub pleoape
Doamne, știi cât am îmbătrînit
cu fiecare pas sunt tot mai alb, mai pur, mai gol
aveam nrvoie acută să respir, uitasem să deschid fereastra sufletului
eram o acvilă de foc
aripile mă ardeau
adunam lumina între pleoape
în neliniștea cuvântului rămas
cu mâinile împleteam scări către cer
căutam în atingeri lacrima sufletului
așezam zările una peste alta
cu speranța a mă întâlni
coboram apoi în larg
plecând din țara care nu mai e
semănam cuvinte în arșița cerului
priveam cu ochii înecați în primăveri
pășeam pe drumuri uitate, deșarte
eram un fluture în bătaia luminii
alteori făceam noaptea cu palmele
lunecând în uitare
atunci s-a făcut ziuă
pe țărm zidisem o biserică
turlele sprijineau cerul, să nu plângă
dimineața agățam muguri de boltă
vă rog să vă descălțați la intrare, de ochi
să ascultați bătăile de inimă ale cerului
când veți pleca
purtând în brațe pruncul adevărului
vei înțelege neștiutul
Doamne, sunt tot mai bătrân
număr ani când râdeam, când vorbeam, când visam
a rămas lacrima, o picătură roșie în simfonia albului
înmuguresc bătrân
spijinind fruntea de o lume nenăscută
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul îngerilor
cine știe unde plecăm
de ce plecăm
lăsând în urmă lacrima și dorul
suntem aici pentru a zidi iubire
apoi vom păși
sau poate vom zbura
păsări călătoare
căutând un cuib
în care să adunăm stropii de iubire
bob cu bob
la răsăritul zărilor
în lacrima norilor
străbatem timpuri, gânduri, ape
opriri provizorii
în drumul către cer
închizând o ușă
o durere nestinsă
înoptând firesc în palma sufletului
o liniște oarbă
în cercul cuvântului
o bătaie ușoară de înger
în templul luminii
pășind pe câmpia
unde Dumnezeu își mângâie pruncii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de iubire
florile timpului și-au desfăcut petalele
a dulce chemare
în emoția purpurie a destinului
chipul tău blând, făurit în gând
căuta o sărutare
surâsul era dor, mirifică visare
rătăcind dincolo de zare
te-am zărit întâia oară
pe coapsa dulce a unei clipe
curgea azurul în ochii tăi adânci ca marea
căutam o tainică îmbrățișare
te-am regăsit între suspinele nopții
și țipătul primului delir
eram trubadurul ce cânta la lăută
povestea a doi tineri nebuni de iubire
ce căutau infinitul în lumina privirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeta - poem dedicat unei prietene de suflet, Mariana Gurza
zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
ești strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
ești clipa senină
ești strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniștea gândului și țipătul timpului
îți este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ți zideasca iubirea
să simți lacrimile cerului la porțile dorului
îmi este dor de nopti cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecator
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
pășim printre puncte sau virgule incomode
până la limita timpului
măsurăm înălțimi pe diagonala sărutului
urcăm către cer
apoi ne prăvălim
tulburați în adâncul din noi
căutări între limite impuse
de ce nu descompuse
îmi ceri infinitul
azi ai aflat
împreună pășim dincolo de infinit
doar împreună iubire
am explorat trupul, gândul, dorul
cu patima clipelor scurse
în țipătul spasmului final
în acea noapte, am aflat că te iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterne căutări
nu știm cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâți să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranță un loc
în care vom zidi fericirea
meșteri mari, lăsăm la fiecare colț
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a ști de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbușit în vânt
în palme port țărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
destructurăm alte gânduri cu sufletele noastre
căutând un loc în inima Lui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iubire
iubește-mă femeie
o dată. încă o dată
în așternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îți cer
iubește-mă femeie ca marea
și lasă-mă să pier pe brațe de dor
în astă lungă noapte
între țipătul iubirii și foșnetul suspinelor
iubește-mă femeie
sub frunze de arțar
un ciob dintr-un suflet curat
îți dau azi în dar
lasă-mă să-ți acopăr trupul fierbinte și gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte și șoapte
ești sublimul iubirii, ești dulce visare
ești taină, ești chemare
iubește-mă femeie, în mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
cine știe cine suntem
construim castele din milenară humă
apoi le dărâmăm
cu grijă, cu migală
plecând în alte părți, în alte dăți
vom trece mai departe de noi
căutând locul în care trăiesc pescărușii
poate uitasem să privim ridurile sufletului
trecem, strângând în brațe deznădejdea
în față țărmurile lumii
colorate de marea asta
atât de zbuciumată, atât de neagră
nedumerit, plec către alt tărâm
uitând că îmi spălasem trupul în cerul albastru
uneori, mă despart de mine
îmbrățișând depărtările
sunt o ancoră aruncată aiurea, hai-hui
în astă tragică lume...
apoi am așezat un zid, separând durerile
destrămând timpul cu lacrimile sufletului
alteori ne rotim
după o dinamică prestabilită, către nicăieri
nu, nu plec
rămân să port
turma sufletelor pe Câmpiile Elizee.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
aici și timpul a murit
înjunghiat
tăcut, necunoscut
cărările mă alungă
spre alte lumi, spre alte dăți
pulsează în mine un foc necunoscut
pășesc peste ape
sub steaua ultimului ceas
fășnesc gânduri în tragice amurguri
aici și clipa sângerează
cuvântul a rămas pe buze uscate
mă cheamă un glas
himerice lumi
mă arde retina sub țipătul luminii
noaptea dansez în ploaie cu strigoii
sub lacrima nufărului alb
uitat între pleoape
în zori, urc să cioplesc
fântâni de rouă în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta sorții
când lacrimi se lovesc de timp
și bat la poarta sorții
cuvintele se înalță și se frâng
la ceas de taină cu strămoșii
eu beau cucută iar cu morții
aș scrie cuvânt după cuvânt
în fața Ta
cu lacrimi și cântări șoptite...
în apusuri de suflet plăsmuiam întrebări
și așteptam, offf, cât așteptam...
uneori scrijeleam pe copaci despuiați
povestea unui om răstignit într-o viață
alteori ascultam psalmii unui cor de îngeri
coborâți pe zidurile cetății
seara, croiam din șiraguri de ceară
pași către cer
în valuri se oglindea răsăritul privirii
eu înfigeam rădăcini
în lacrima pură a nopții
tinzând să privesc necuprinsul
scânteie de gânduri
curcubeu al iertării
izvor de lumină în lacrima firii
alteori adormeam pe lespedea lumii
și mă trezeam din somn
să evadez din țăndări
țesând mereu câte o întrebare din valuri de mare
la umbra nucului din prag
să bat la poarta sorții
să fiu o rădăcină, un fior, un fir către lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii sufletului
la marginea sufletului
am smuls noaptea
dintr-un miez de stâncă
să astup gândul
susura pământul în lacrimi
în vale plângea un clopot a jale
peste cruci ridicam bolți de lumină către cer
din iubire
seara îmi așezam fruntea în țărână
să încălzesc suspinul
pe raza de humă
scrijeleam cu ochii pași
să ating nemărginirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet
alergând printre ani
mă loveam de spațiul îngust, uzat,
al luminii
fereastra vieții capta umbre
în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele lumii au închis inimi
în noapte desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet
înfășurat în ceață
veghează
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!