Ultima lupta
Hei, Sancho, adu-mi armura de vis
pentru ultima luptă,
deși coasa acestei întunecate Dulcinei
sfărâmă și stânca.
Noi însă, chiar fără nici o șansă,
ca niște cavaleri ce se respectă,
n-am renunțat la nici-o înfruntare.
Chiar dacă eu nu pot fi învins,
tu să te ții pe aproape cu o lumânare
și s-o aprinzi
înainte de a-mi da ultima suflare.
Dacă o să ți se pară
că am zburat cu Rocinanta
spre lună
să nu-ți zici că nu e abună.
Hei, Sancho, nu lăsa capul în jos
și nu privi într-o parte.
Nu-ți mai frământa nodul din gât,
uite, umbrele noastre
vor colinda prin Lume mai departe,
fără moarte.
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonya: Înțeleg... Spune-mi, ai mai luat parte la alte misiuni spațiale?
Lucian: Nu, n-am mai participat la nici o altă misiune; asta este prima. Curios, nu?! N-am fost nici măcar într-o misiune de scurtă durată, pe vreo planetă din apropierea Terrei, fie chiar doar în recunoaștere. Ba mai mult, nici măcar pe Lună, satelitul natural al Terrei, la o bază lunară... Asta-i prima mea misiune spațială. Până la aceasta, n-am fost nici măcar într-o scurtă călătorie spațială de ocazie, sau de plăcere. Am fost doar un matematician al Institutului Astronomic, deși, de fapt, nici asta n-am fost, pentru că eram ocupat cu construcția navei "Pacifis" și n-aveam timp de nimic altceva.
Sonya: Deci, ți-a fost dat ca la prima misiune spațială la care participi să fi tocmai tu piesa de bază, comandantul. Asta presupune că erai bine văzut prin Institut, cum pari a fi peste tot.
Lucian: Te rog... Aș vrea să nu discutăm despre asta.
Sonya: Ah, scuză-mă; te-am atins într-un punct slab. Dar orice ai zice, tot ești comandantul acestei misiuni, fie că-ți place, fie că nu, deși în ultima vreme nu-ți mai onorezi datoria, de conducător.
Lucian: Ți-am spus și-ți repet: Nu vreau să vorbesc nici despre asta!
Sonya: Hmm, faci pe lașul, deși nu ești... Nu abordezi subiectele care nu-ți convin, le ocolești cu bună știință, vorbești numai despre ceea ce-ți place.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circumstanță atenuantă
Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec niște onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.
Vreau să-mi prelungesc viața; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit și răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunță fie noapte, fie moarte.
De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viața mea smintită și nebună!
Dacă fără preambul, viața ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aș acorda o circumstanță-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunțată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța-i ultima ce moare!
Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii să te doboare
Tu speră și ai să reziști!
Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!
Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!
Speranța-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îți vine
Șterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi și bine!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ți-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!
Speranța-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeași gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ți va spune:"Mă căiesc"!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră și alungă-l ca pe-un spin!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... ești jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră și fii curajos!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai simțit dezamăgire
Nu te simți fără valoare
Tu speră, vei simți și fericire!
Speranța-i ultima ce moare
Și azi și mâine și mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac și eu!!!!
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat părintesc
Chiar dacă viața este grea
Și dai adesea de belea,
Tu să nu-ți pierzi, copilul meu,
Credința-n bunul Dumnezeu!
Chiar dacă peste-a tale "maluri"
Necazurile vin în valuri,
Tu să nu-ți pierzi, copilul meu,
Credința-n bunul Dumnezeu!
Chiar de ai pierde tot ce ai,
La fel ca Iov să nu zici vai
Și să nu-ți pierzi, copilul meu,
Credința-n bunul Dumnezeu!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (9 iulie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tristă floare
Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.
Viu de ce să fiu aș vrea,
Dacă nu te pot avea?
Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,
Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin
Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc și mor
Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,
Deși nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...
Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă
Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,
Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie
Literă cu literă
De aripi se scutură
Ca petalele, pe rând,
Până cine știe când...
Chiar această poezie
Poate ultima să fie.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost și nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ți pară rău c-ai iubit
și că nu mai iubești și nici n-ai remușcări
ori cu clipele tale de om fericit
veșnicia-și croiește prin mine cărări
niciodată să nu-ți pară rău c-ai plecat
când întreaga ființă-ți striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...
poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă și aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă și este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge și strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.
Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Ocaua
Inventați ocaua pentru suflet,
Ca să știm cu cine-avem de-a face,
Să nu-ți crezi prieten chiar dușmanul
Și să suferi într-o lume rece!
Inventați ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ți ia altul, fără dăruire!
Inventați oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primești în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!
Inventați oca și pentru viață;
Unii primesc tot, iau viața-n șagă,
Alții ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre: Sancho! Faci glume de prost gust... (Tomas nu răspunde.) Sancho! Nu poți pleca așa pe lumea cealaltă! Ești plin de datorii! (Îi face respirație artificială.) Ridică-te, nesimțitule! Te-am numit guvernator pe insula pustie! Ți-am plătit în avans simbria! Sancho! (Aleargă spre dulap.) Lasă că te readuc eu la viață, derbedeule! (Scoate din dulap un săculeț greu.) Ține! Îți dăruiesc o pungă mare, cu aur...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dacă privești România prin ochii lui Sancho Panza, un țăran plin de vitalitate, cu simțul realității, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie și o improvizație totală. Un destin aproape tragic. Dacă privești prin ochii lui Don Quijote, vezi o țară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască și celorlalți. Depinde prin ce ochi o privești. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îți vine să te sinucizi dacă ieși acum pe stradă, ci din ce-am citit și din ce mi-au povestit alții despre ea.
Dan Puric în Fii demn! (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre omul frumos" de Dan Puric este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Jocul patimilor
Nu-ți cer nimic, deși nu am prea multe,
Dar dacă vrei ceva, am să îți dau,
Nu am pe nimeni altul să asculte,
Tăcerea foarte crudă-n care stau.
Am risipit iubiri prin constelații,
Ca un tâlhar de inimi nesupus
Nici unei legi născută-n aberații,
De către cei ce au căzut de sus.
De fapt, chiar dacă nu îmi ceri nimica,
Eu tot am să-ți ofer și ce nu am
Și-am să refuz să mă cuprindă frica,
De-a pierde înc-o dată tot ce-aveam.
Între noi doi se joacă o partidă,
Fără învins, fără câștigător,
E doar un joc al vieții, ce perfidă,
Mă amețește groaznic până mor.
Nu mai zâmbi, te rog, cu ochii-n lacrimi
Degeaba suferi tu dacă nu simt,
Sunt prea vândut de soartă unor patimi,
De care nu mai știu să mă dezmint.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Păi, da, după cum tocmai ți-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aș fi renunțat așa de ușor la el, sub nici o formă, pentru că și eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiți așa la mine? Ai amuțit? Nu spui nimic?! Ți se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aș fi despărțit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ți dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenția asupra lui, trezește oricui interesul? Așa s-a întâmplat și-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaștem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deși auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător și inteligent, dar are multe alte calități, este tot ceea ce oricine și-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulțimea de admiratoare care-l înconjurau... Și nici după atâția ani n-a renunțat la încercarea de a-ți câștiga încrederea și prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ți se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi așa și nu-ți fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că știe totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înțeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunțat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunțat, deși aș fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel și poate aș fi avut șanse să-l câștig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viața lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel și nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua șansă și n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost și cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că știu, îmi dau seama că și tu îl iubești pe el, chiar dacă nu vrei să recunoști asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poți! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar știu sigur că nu mă înșel! Așa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbești cu el; atât așteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deși nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ți ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în fața ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândește-te bine.
replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPRE APOGEU...
Nu-ți lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ți astfel țelul.
Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăți tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.
N-am vrut să stau mai liniștit,
În râul vieții eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.
Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproșez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniștire,
Care este viața mea.
Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine câștigă ultima bătălie a vieții lui, chiar dacă le-a pierdut pe toate celelalte, rămâne victorios pentru totdeauna. Nu pregeta să-ți birui întotdeauna firea (ego-ul) căci nu știi niciodată care-i ultima ta luptă...
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Merg anii înainte, merg anii înapoi,
Clepsidra veșniciei la capete-i egală.
Deși-i puțină moarte la mijlloc pentru noi,
Ne place cum ne cerne și chiar cum ne înșală.
Venim din punctul zero și tindem spre mai mult,
Iluzia veciei e-atotstăpânitoare.
Ne lustruim în taină podoabele de cult
În așteptarea altor nescrise calendare.
Brusc, la un semn de clopot, rămânem fără grai,
Cu ochii între șansă și între renunțare.
De n-ați știut, clepsidra nu macină mălai,
Ea mușcă aspru până la ultima culoare.
Deși-i puțină moarte la mijloc pentru noi,
Clepsidra veșniciei la capete-i egală,
Merg anii înainte, merg anii înapoi...
Ne place cum ne cerne și chiar cum ne înșală.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
INDEMN...
Nu plânge suflete, fii tare,
Îmbărbătează-te, cu sânge rece!
Va fi o nouă încercare
Pe care sigur o vei trece!
Nu te lăsa cuprins de jale,
Să-ți râdă toți în față!
Mergi înainte, pe a ta cale
Și din greșeli iarăși învață!
Chiar dacă soarta nu-ți surâde,
Nu fi cuprins de disperare!
Și astfel fețele perfide,
Nu vor mai fi așa de zâmbitoare!
Încearcă să-ți învingi durerea,
Chiar dacă este foarte mare!
Nu fă dușmanilor plăcerea,
Deci, luptă în continuare!
Mașloc 21 noiembrie 2002
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima mireasă
Știu că vii, dar mai așteaptă,
Mai am multe de făcut,
Ai să-mi fii cândva mireasă,
Deși eu nu te-am cerut
Ai să mori odat' cu mine,
Pentru că mă vei iubi,
Îți voi recita suspine,
Chiar în clipele târzii
Te voi săruta pe coasă
Tu ascute-o pân'-atunci,
Sigur ai să fii frumoasă,
Însă nu-ți voi face prunci
Vei purta o rochie albă,
Prima și ultima oară
Dragostea îți va fi oarbă,
Și-mi vei fi prima fecioară
Am să-ți fiu prima iubire,
Știu că n-ai avut niciuna,
Vei simți a ei trăire
Și mă vei dori întruna
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune... fără sfârșit
În ultima vreme n-am
prea dormit
eram ca într-un joc cu mine, contagios
brusc,
ochii se întunecau,
din ce în ce,
într-o fierbințeală de nestăpânit,
mi-au încetinit zborul
în rând cu nespovediții și neîmpărtășiții,
fără lumânare, număram flori
sălbatice păsări care-mi cântau pe gratis
ceasuri
cu arcurile date peste cap amuțit-au
ultima rugăciune
ascunsă
sub zăpezi, dimineața,
mușcându-mi de teamă
genunchii păcătoși
singurul adevăr,
într-un alt poem,
fără cuvinte
mâna mea,
într-o ultimă sforțare,
luă pliculețul cu zahăr
și liniștea îmi păru
fără sfârșit
poezie de Eli Gîlcescu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parlamentarului traseist
Dacă nu-ți mai place casa
Te și muți în altă parte,
Ai mereu în față coasa
Să tai fânul pân' la moarte.
epigramă de Nicu Petria (18 decembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie și blestem
Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".
În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce aveam,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.
Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.
Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un om, nu impostor
Cu două fețe, nici topor
De-aceea vei plăti-o.
Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!