Glas de copii

trop-trop-trop
apoi stop sau poate poc-poc
după uşă, o fetiţă jucăuşă
prin gura cheii, o privire
în cămară, un băieţel, cam mititel
se ascundea iar după el
cătări sfioase, cam fricoase
în casă, tril duios,
suave glasuri de copii
sub masă, ochi mari
tulburători şi temători
joc de copii
cu zâne, prinţişori de pluş
şi un căţel murdar ca vai de el
adus de afară din gunoi
ei, un trofeu de soi...
ce joc sublim
în doi, în trei, în patru
dacă vrei
cu voi, cu ei sau între ei
un joc frumos
gingaş, copilăros
hai vino în jocul nostru de copii
un pas, doi sau trei
apoi să cazi şi tu în nămol
ca ei, ca noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăbuş (poezie pentru copii)

Un căţel frumos de pluş
Are numele Lăbuş:
Este câinele cel nou
Adus, în casă cadou.

Miţi, motanul de casă
A căzut, iute... în plasă
Şi-a trecut la cercetat:
Lăbuş, câine-adevărat?...

Da, se mişcă, şi chiar latră!
Are, coada ridicată:
"Ham, ham, ham - am energie:
Sunt cuplat la baterie"

Ham, ham, ham - mierlau! mierlau:
"Încotro acum s-o ia-a-u"
Ţipă Miţi speriat
Ascunzându-se su'-pat

- Miţulică! Ce prost eşti:
Tu n-ai minte să-l priveşti?...
Aista-i, căţel de pluş!
Şi nu este, chiar... Lăbuş!

Dar Lăbuş, tot îl lătra...
Miţulică, miorlăia...
Şi de-odat', a amuţit:
A tăcut, şi a murit.

- Măi să fie, măi să fie
Lăbuş, este-o jucărie?...
Ia să ies eu, de su'-pat...
Vorbi Miţi-ngândurat

Şi târâş făcând pe burtă,
Cu urechea, îl ascultă...
Apoi, ţâşti... l-a şi lovit:
Lăbuş - mort, rostogolit!

- Miţulică! eşti frumos
Eşti motanul curajos:
Lăbuş - jucăria ta!
Să tot ai a te juca

Şi deodată, iar s-a dat
Energia la lătrat:
Miţi-al nostru, l-a lovit
Iute, pe jos l-a trântit!

- Miţi! Stai, că mi-l fărâmi:
De pe masă mi-l dărâmi!
Uite, mi l-ai dărâmat:
Bucăţi mici l-ai sfărâmat,

"Of, Lăbuş, Lăbuş, Lăbuş:
Mi-ai fost câinele de pluş...
Şi-acum, mi-eşti de aruncat:
Fără viaţă, fărâmat..."

Şi motanul Miţulică
A rămas cu multă frică,
Orice mişcă, îl atacă:
Praf şi pulbere să-l facă!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei tipuri de copii: copii naturali, copii de suflet şi copii fără suflet.

aforism de George Budoi din Aforisme (28 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii Columnei ...

Pe Columnă-i neamul românesc
Şi invinşilor, şi veneraţilor.
Şi copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraţilor!

Pe Columnă-s cei, căror învinşi
Li s-a dăltuit în piatră veşnicia.
Şi copii, copii, copii, care şi stinşi,
Dăinuiesc prin noi cu România...

Pe Columnă-i şi Hiperion,
Şi acel, lăsat în grija schitului.
Şi copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce voi fi?

Trei copii în poieniţă,
Ca trei flori în grădiniţă,
Se întreabă fiecare:
- Ce voi fi când oi fi mare?

- Vreau să fiu o arhitectă
Talentată şi corectă
Şi poate vedea oricine,
Desenez de-acuma bine.

Am să proiectez noi case
Cât mai mândre, spaţioase,
Să stea-n ele mama, tata
Şi bunicii şi nepoata.

Altul dintre ei, băiatul
Cel cuminte, pistruiatul,
Spune că lui o să-i placă
Doctor bun ca să se facă.

De pe-acum am grijă mare
De copii, de fiecare,
De un câine, de-o pisică
Şi chiar de o gâză mică.

Al treilea se gândeşte
Şi apoi şi el grăieşte:
- Vreau să fiu în viitor
Meşter de calculator.

Cu el azi îmi fac de joacă
Şi sunt sigur c-o să-mi placă
Să îl ştiu repara bine
Mulţumind pe orişicine.

Trei copii în poieniţă,
Ca trei fluturi pe-o rochiţă
Se gândesc la anii lor
Ce vor fi în viitor.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota în caietul

cu pânză din scoarţă de copac
ce visa când lua sămânţa
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morţi
numai copii morţi înveliţi în frunze
de palmier şi îngropaţi fără ceremonie
visa copii năpădiţi de termite sau furnici
visa copii prinşi de păianjeni mari
care îi injectau şi apoi le sugeau interiorul
visa copii devoraţi de jaguari sau tigri
visa copii arşi pe ruguri în ceremonii
de iniţiere pentru şefii de triburi
visa şi nota totul în caietul acela
din scoarţă de copac. copii prinşi
în hăţişurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat şi se gândea
câţi copilaşi morţi văzuse în viaţa lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimaţi
primul copil mort a fost o fetiţă
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
a fost muşcată de spate de un păianjen
cu spatele roşu şi înainte de a muri se umflase
au aruncat-o în trestiile din apă
fără nici un ceremonial de înmormântare
visa copii morţi şi nota în caiet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascuns

Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi şi joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Şi fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strânşi bucuroşi la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd şi o să tac,
O să mă culc la pământ.
O să stau fară cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos
Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au ispravit jocul, frumos.

Voi să nu vă mâhniţi tare
Când mă vor lua şi duce departe
Şi-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Aşa e jocul, începe cu moarte.

Ştiind că şi Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniţi, s-aşteptaţi,
Ca şi cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou şi prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre fraţi.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie şi oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Şi pentru mâncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plange şi toarce,
La văcuţe, la mioare,
Ca oamenii gospodari şi vii.

Voi creşteţi, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moşi-strămoşi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O să lipsească tata vreo lună.

Apoi, o să fie o întârziere,
Şi alta, şi pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cât se cere,
Din lumea ceealaltă.

Şi, voi aţi crescut mari,
V-aţi căpătuit,
V-aţi făcut cărturari,
Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari,
Şi tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Aşa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte, câţi vrei.
Arde-l-ar focul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi între copii

De când au tras-o de cosiţă,
În drum, când se duceau la şcoală,
Îi tot acuză o fetiţă
De hărţuire sexuală.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care sunt femeile pe care dorim să le posedăm? Acelea care sunt tinere, vitale, sănătoase, având vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani. O femeie bătrână, incapabilă de a mai avea copii, nu mai are farmec, nu mai atrage. Instinctul ascuns care ne conduce se vădeşte în intenţia de a avea copii. Apoi, vedeţi fata sau femeia care, după calendarul ei, când natura o face fecundă caută un bărbat. Reciproc, atracţia noastră scade în ochii sexului frumos după perioada proprie germinaţiei sau când conceperea este mai mult sau mai puţin depărtată.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorii împăratului se puseră la sfat şi gătiră lucrul pe scurt, cum se cade între fraţii cei buni. Florea, ca cel mai bătrân dintre cei trei, se duse în grajd, alese calul cel mai bun şi mai frumos puse şaua pe el şi apoi luă ziua-bună de la casă şi masă. "Mă duc, zise către fraţii săi, şi dacă nu voi veni într-un an, o lună, o săptămână şi o zi cu apă de la fântâna Zânei Zorilor să vii tu Costane după mine". Se duse. Trei zile şi trei nopţi Florea nu mai stătu; calul zbură ca năluca peste munţi şi peste văi până ce n-ajunse la marginile împărăţiei. Jur împrejur pe lângă împărăţie era o prăpastie adâncă şi peste această prăpastie o singură punte. La puntea asta mai stătu Florea o dată: să privească înapoi, apoi să ia "ziua-bună" de la ţară. Ferească Dumnezeu şi pe sufletul păgân de aceea ce văzu Florea acum, când era să plece mai departe. Un balaur! dar balaur cu trei capete, cu nişte feţe grozave, cu o falcă-n cer, cu una în pământ.

Ioan Slavici în Zâna Zorilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un om şi o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaţa până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau năduşelele, şi ca să dea şi ei în spor, ba. Se ţinea, vezi, norocul după dânşii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuţele de colo până colo, şi ca să se statornicească şi ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânşii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau aceşti oameni o spuză de copii. Din aceşti copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieţii erau mărunţei şi stau lângă dânşii ca ulceluşele. Să nu vă fi dus Dumnezeu vrodată să fiţi faţă când venea omul de la muncă, că v-aţi fi luat câmpii. Ieşeau toţi afară înaintea lui, jigăriţi şi hărtăniţi, ca nişte netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi, mă rog, leşinaţi de foame, şi tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame. Tatăl lor se zăpăcea şi nu ştia către care să se întoarcă mai întâi şi le da toată agoniseala lui dintr-o zi. Dară de unde să le ajungă ce brumă le aducea el? Abia puneau p-o măsea.

citat clasic din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am strivit tăcerile mele
de ziua de mâine
geamătul a rămas suspendat pe obraz
ochii priveau mai departe
pe cer desenasem zbor de cocori
când fugeam după sălbaticii mei cai
prin colburi de ani
am vrut să te chem, tu dansai goală în ploaie
nu mai ştiu când, atunci, poate
apoi adormeam între ape
în noapte, departe
dincolo de tăceri
marea se aduna neliniştită între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicuţa

Gărgăriţa Smărăndiţa
S-a trezit de dimineaţă.
Şi-a pus şortul şi fundiţa,
A-ntins rufele pe-o aţă,

A scos pernele afară,
Pe copii i-a dus la şcoală,
A fiert oala cu mâncare
Şi deretică-n cămară.

Strânge-un strop de apă-n cană
Duce-n tomberon gunoiul
Scrie-n carneţel c-o pană
Umple cu boabe butoiul

Dă cu mătura prin casă,
Pune lemnele pe foc,
Iar apoi, pune pe masă
Patru farfurii, la loc.

Una pentru gărgăriţa tată,
Care-i la serviciu dus,
Una pentru ea şi-ndată
Şi pentru micuţi a pus.

Acum stă puţin întinsă
Multă treabă a făcut
De gânduri este cuprinsă
Şi-aţipeşte un minut.

Smărăndiţa hărnicuţa
Până-n seară... mult mai are
Ici şi colo dă fuguţa
Că e gospodină tare!

poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Moş Crăciun

Moş Crăciun, bunul meu bun,
Ia aminte ce îţi spun!
Vino seara pe la geamuri,
Să îţi faci mai bine planuri.

Drumu-ncepe la orfani,
Că sunt trişti şi sunt sărmani,
Lacrimi şterge-le de poţi
Şi-ngrijeşte-te de toţi.

Mergi apoi la cei săraci,
N-au mâncare, n-au colaci,
Du-le şi o jucărie,
S-aibă şi ei bucurie.

Încălzeşte-le căsuţa,
Nu uita de bunicuţa.
Iarna asta tare-i grea,
N-are cine-o mângâia.

Copii de sunt bolnăviori,
Ia-le boala până-n zori.
Fă-i să zburde, sunt copii,
Împarte-le bucurii.

Du-te la copii cuminţi,
Care-ascultă de părinţi,
Dăruieşte-le de toate,
Dulciuri, jocuri de se poate.

Mergi şi la cei mai răuţi,
De promit, tu să-i asculţi,
Că vor fi mai cuminţei,
Du-le Moşule ce vrei.

De rămâne ceva-n sac,
Ştiu şi un bătrân sărac.
Du-i şi apă şi mâncare,
Fă-i şi foc, dă-i alinare.

Şi la urmă, dacă poţi,
Vino-n casă la noi toţi.
Adune-n suflet lumină,
Viaţă bună, fără vină,
Armonie, bunătate,
S-avem pe masă bucate.

poezie de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai întâi aici parul, a putut să îngrădească pământ după plac.
Din gospodăria asta mare plecaseră de mult bărbatul şi nevasta, cu un cumnat şi o cumnată, cu
sapele în spate; mai aveau mult porumb nesăpat a doua oară şi trebuiau să înceapă peste câteva zile
şi la secerişul orzului.
Trei copii — doi băieţi de şapte şi de cinci ani şi o fetiţă de trei — rămăseseră încă dormind, în
grija bunicii Safta, mama bărbatului.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-aveti cumva o cafea?
Simt nevoia, tare-aş bea!
Fiindcă-azi noapte n-am dormit
Am stat treaz şi am muncit!
Mama mea este de vină..
Imediat după cină,
Mi-a adus un coş cu lână
Şi mi-a pus fusul în mână,
Spunându-mi un pic cam tare:
"Am de făcut trei fulare!
Tu cu torsul, te descurci..
Să nu cumva să mă-ncurci,
Că e musai să termin,
Fiindcă dimineaţă, vin!"
Şi ne-am pus apoi pe treabă,
Şi-am muncit o noapte-ntreagă,
Ea, cu gândul dus departe,
Eu gândindu-mă că, poate,
Termin lâna, să mă culc,
Căci nu voiam să o-ncurc!
Eu torceam, ea împletea,
Luna prin geam ne privea,
Şi mă întrebam în tihnă,
Oare, cine o să vină,
Dimineaţa pe răcoare,
La mămica, la fulare?
În sfârşit, am terminat!
Vreo câţiva, la uşă, bat!
Trei copii cu gura mare:
"Buni, ne-ai făcut fulare??"
Asta este, dragilor,
Mi-e un somn de simt că mor,
Şi-s gelos, n-aveţi habar,
Fiindcă n-am şi eu fular!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internaţională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obişnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deşi teribil de înalt, însă mereu pus pe şotii şi înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abţine sau despărţi de ele, ronţăia de zor, s-ar fi zis că da! Tot la fel s-ar fi putut zice şi judecând după micile lor altercaţii prieteneşti. Copii sau nu, mai mult sau mai puţin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupaţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren, o gară, o viaţă

te-am aşteptat în gară iubito
o viaţă întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig şi era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am aşteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viaţă
şi o iubire uitată între noi
te-am aşteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între staţii
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litanie

zilnic se înfruptă din noi
cu colţii ascuţiţi şi noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăţi
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâşiaţi şi goi
noi, pleavă şi gunoi
ne aşezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie şi noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloşi şi goi
cu colţii muşcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită..
cu deseuri umane şi morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!