Câinele

Orice câine îl iubeşte
Pe acel ce îl hrăneşte,
Dar şi-arată colţii-ndată,
La acel ce vrea să-l bată.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (8 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. George O'Malley: Trebuie să vedem ce facem cu acel câine.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Ăla nu e câine, e o hienă care a scăpat de la Zoo, deghizată într-un câine.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cată pe cel ce te cată, iubeşte pe cin' te iubeşte, dă la acel care-ţi dă, să nu dai la acel care nu dă.

Hesiod în Munci şi zile
Adăugat de Bianca Bartos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când există acel spaţiu, acea tăcere şi acea nemăsurată energie, ia fiinţă acel ceva care este dincolo de orice nume, de orice măsură şi de orice timp; atunci ia fiinţă acel ceva care este sacru. Dar pentru a-l găsi, trebuie să ai mare iubire, mare compasiune, şi totul trebuie să înceapă acasă.

Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit bărbatul care e sigur că e tatăl copiilor lui! Aş vrea să cunosc şi eu acel fericit.

aforism de George Budoi din Dicţionarul încornoraţilor (2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea cea mai mare dintre om şi câine: câinele nu muşcă mâna care-l hrăneşte.

aforism de George Budoi din Ingratitudinea şi recunoştinţa (2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt la fel

Suntem acum pe linia pustie
Două inimi sau îndepărtat
Linia vieţii aici ni se desparte
Tu nu mai esti acel bărbat

Eu sunt la fel si te iubesc
Iar sufletul îmi oboseşte
Iertrând mereu să nu greşesc
Rămân aceea care te iubeşte

Şi cât as vrea să te apropii
Să fim acum iubiţi ca altădat
Timpul pare ros de scorpii
Tu nu mai eşti acel bărbat

Eu sunt la fel încerc să iert
Te rog vorbeşte mi tu de tine
Te joci inima îmi pui la fiert
Iubeşte mă la fel şi tu pe mine

Păşim pe şine în tăcerea
Un tren acum suieră sirena
Mâinile strânse doua semne
Să ncetinească vrea căderea

Fluieră nu poate trece de noi
Mergem pe pajişte curată
Treacă vagoane cu război
Uită trecut în picioare te saltă

O altă viaţă nouă se arată
Acelaşi ritm al inimi să bată
Regăsindu ne iubirea ne iartă
Două suflete o inimă bogată

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta (după o maximă a lui Publilius Syrus)

Spus-a Syrus în trecut,
Pe acel ce-l vrea pierdut,
Mai întâi ea îl sminteşte
Şi apoi ea îl zdrobeşte.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (12 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutter: Orice truc magic constă în trei părţi sau acte. Prima parte este numită "Promisiunea". Magicianul îţi arată ceva banal: un set de cărţi de joc, o pasăre sau un om. Îţi arată acel obiect. Îţi va spune poate să te uiţi cu atenţie la el pentru a vedea dacă este într-adevăr real sau normal sau neschimbat. Dar bineînţeles... că nu este. Cel de-al doilea act se numeşte "Transformarea". Magicianul va face ca acel lucru banal să devină ceva extraordinar. În acel moment începi să cauţi secretul.... dar nu-l vei găsi, pentru că, desigur, nu priveşti cu atenţie. De fapt nici nu vrei să-l afli. Vrei să fii amăgit. Dar nici nu aplauzi încă. Pentru că a face un obiect să dispară nu este de ajuns; trebuie să-l şi aduci înapoi. De aceea orice truc magic are şi un al treilea act, cel mai dificil, pe care noi îl numim "Prestigiul".

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul omului se hrăneşte cu pâine, sufletul lui se hrăneşte cu cultură.

aforism de George Budoi din Aforisme (10 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala este acel sistem care trebuie să te înveţe să înveţi singur.

aforism de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (19 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara lui Invers

În ţara mea e onorat
Acel ce ţara a trădat
Şi e privit ca om cinstit
Acel ce ţara-a jefuit.
De eşti cinstit, în ţara mea,
Eşti luat de prost şi-n zeflemea.
Corupţii doar sunt la putere,
Nepedepsiţi ei fac avere.
Constat cu groază, mânios,
Că-n ţară toate sunt pe dos.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria este acel joc de noroc în care fiecare jucător are iluzia că a câştigat...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (14 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul şi cinstea (pamflet)

De găsiţi un om cinstit
În partidul amintit,
Eu, acel ce vă vorbesc,
O să mă călugăresc.

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (26 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi la Domnul

Veniţi la Domnul mântuirii
La Acel ce munţii a întărit
Nădejdea mea ş-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăţie
Ce dealuri face a sări.

Veniţi, că Domnul e scăpare
E locul ‘nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Şi viaţa n-are nici un rost.

Veniţi că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut şi va lucra.

Veniţi la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.

Veniţi. că somnul face dulce
Şi boale vindecă de tot
Veniţi la El, veniţi la Cruce
Veniţi că Domnu-I Savaot.

Pe aripi de vânt altul nu merge
Şi car din nori nu şi-a făcut
Păcatul altul nu va şterge
Nu e putere - este lut -.

Veniţi căci ziua e aproape
Şi în curând El va sosi
Veniţi la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil şi somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roţii cosmice şi care îşi găseşte simbolizarea în geografia gigantică asiată.

George Călinescu în Istoria literaturii române (capitolul XIII – Mihai Eminescu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om versus câine

De câine şi de om turbat,
Eu mă feresc neîncetat,
Dar pe cuvânt de gentilom
Că mă feresc mai mult de om.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

S-a născut într-o dumbravă,
Bată-l Dumnezeu să-l bată,
Cu-o memorie grozavă,
Da-i lipsit de judecată.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (6 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii

Ce urât mi-a fost în viaţă,
De acel ce-i nătăfleaţă
Şi de-acei veleitari,
Oameni mici în funcţii mari!

epigramă de George Budoi din Epigrame (15 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel mâine

Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
şi-n inimă săgeţi multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viaţă noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Şi îmbrăţişări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viaţa pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiţi să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!