* * *
mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniștea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape și lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
îmi făgăduiai un pământ
ce nu mai văzusem
în umila mea viață
de scoică vibrând
în marea ca o fereastră deschisă
spre ultima haltă
mă ofereai infinitului
carne și sânge mustind
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât e până departe, mamă?
cât e până departe,
mamă?
copil fiind, am obosit
să dau cu sapa-n via asta
pe-același rând neterminat
și invadat de buruieni.
mai știi ce-mi promiteai?
să ai răbdare, și să strângi în pumnișori
atât cât poți, o tâmplă crudă
că vom ajunge noi, cândva,
la marginea fântânii.
ce sete, mamă, ce sete simt acum
când sunt pe rândul ăla blestemat
în care m-ai lăsat să sap, să sap
până la capăt, ca să găsesc filonul
mamă,
e mult până departe?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te dai cu gel
la genunchii care dor
e o dramă a oaselor
și cartilajelor, o boală de
generativă a timpului nebun
care s-a urcat în cârcă
articulația scârție ca un căruț
ne
uns cu gel
simți căldura veninului de șarpe
gheara diavolului lucrează la articulație
forează adânc, repară, taie durerea
te-a scormonit adânc până la lacrimi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise
Este seara noastră
Și te aștept la capăt de drum
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiu
cât de adânc
și cât de ascuns
mi se pare
sensul acestei lumi
ce construiește tuneluri
sub mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie selectivă
de o mie de ani
apa suferă
ca și vântul ce mângâie spaima
ierbii spălată de ploi
umbrele macilor așezate
pe tăciunii din galbenul bobului
respiră aduceri - aminte
de o mie de ani
doar liniștea noastră
crustă coaptă din țurțuri de raze
rămâne împietrită
pe strâmba cale redusă
a flăcării mari
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când clopotele tac
vântul tremură în liturghii
din duminici trecute
circul revine la noi în oraș
nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic
doar vântul se zbate și plânge
în turla din adânc
păduri de clopote... tac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magie
las gândul să îmi zboare
spre lumi din viitor
sau poate din trecut
când am ales durerea
bucuria iubirea ura gelozia
eu simplul fir de iarbă
ce vibrează în ochiul nepătruns
al luminii din uriașul glob
eu am decis venirea
am vrut ca să ating magia
acestei lumi din oglindă
mereu paralelă
nu știu când am să plec
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantome
auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?
întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute
alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenței mele fragile
Cosmosul e fierbere și cânt
și-mi este atât de ușor să ating
fruntea Stelei Polare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric nu e
noaptea este o altă lumină
a stelei
în drumul ei sinuos
spre ziua de mâine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dincolo de spațiu
de rătăcirile mele
spre zări unde vântul
trezește aduceri aminte
cu mult mai departe
de trinitate și cruci
te-am ascuns
suflet de ceară
fără să cer nimic la schimb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul miroase a viu
să nu ucizi
lumina lunii
nimic să nu omori
în drumul tău
oricât de grei
ți-ar fi pașii
pe negrele zăpezi
în care umbrele
se-așează
privește cerul
încearcă să vezi
cu mult mai adânc
de clipa fulgerată
în colți de nisip
să nu ucizi nicicând
minunea de-a fi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carantină
m-au prins la granița
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au țintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" și-a zis
luați-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape și vânt
loc pe care-l numiți carantină
în lumea voastră tristă și rece
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banal
îmi spui o poveste
cum n-a mai fost
și nu s-a scris
despre cuțit și rană
eu sunt doar golul
dintre lumi
și-mi pare de ajuns
această sete a fricii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
talazuri se zbat
în sufletul mării
atât de aproape
de țărm
atât de departe
văd ochii smulși
din adâncuri
durerea planctonului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
Copile!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poate
chiar mâine pleacă cineva
din spațiul acesta
de unde să știu eu
ce înseamnă
liniștea rămasă
între cei doi poli?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mai am mult
până la mine acasă
doi munți de sare
și-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranșee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliți
pe marginea retinei
bobului de grâu
nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-așteaptă
suave flori de lut
lipite-n geam
îți zic
a mai rămas puțin
destin sau destinație
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când clopotele tac
circul revine-n urban
vântul tremură
în duminici trecute
uitate
nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal
niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schițează aproape nimic
pe fața lor de clovni acrobați
măști născute din fum
ca fumul se-mprăștie
este un alt an
vântul se zbate și plânge
delirul turlei din adânc
sunt umbre chircite în clopotul
acestei înșelătoare iluzii a lumii
tac toate și cad în muguri de pietre
ca la începuturi
și circul revine-n urban
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!