A înflorit gutuiul...
Cu luminițe-aprinse-n vervă mare,
La viață, la trăire mă îndeamnă,
Își zămislește-n pântecul de floare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul gutuiului înflorit
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare,
La viață, la trăire mă îndeamnă
Steluțele aprinse-n vervă mare.
Petale aurite-ncep să cearnă
Plutind ușor în mângâieri de soare,
Fitilul lămpii galbene din toamnă
Se zămislește-n pântecul de floare.
În ladă-și strânge zestrea roditoare,
În candelă lumină vrea s-aștearnă,
Albinele în roiuri călătoare
Sfințesc în semn de binecuvântare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tablou cu fluturi -
bunica ridică ușor
fitilul lămpii
haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nopți fără lună
bunica schimbă din nou
fitilul lămpii
haiku de Mirela Duma din Haiku
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nopți fără lună
bunica schimbă din nou
fitilul lămpii
haiku de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- zi
- Zi: o trăire din pântecul dimineților până în crucea nopții.
definiție aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Floare roșie
Floarea dragostei, floare pură
floare roșie pe gură
și în inimă arsură.
Floare roșie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
și în inimă o tolbă.
Floare roșie, floare de crin
al dorinței dulce alin
și în inimă venin.
Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
și în inimă osmoză.
Flacără roșie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.
Tu nu poți să fi declin
nici într-un pahar cu vin,
decât al iubirii chin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi pudrate
Dormind în sân de floare,
Noapte de cleștar.
haiku de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renășteam iubire iară
La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră.
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.
La lumina lămpii blânde
Ocolea iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate zorile albastre.
La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.
La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubirea noastră.
Unde-i dorul să m-audă?
Unde-i floarea din fereastră?
În lumina lunii clare
Oglindea iubirea mare,
Prin ecourile sale
Renășteam iubire iară!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine-ai venit, stimată Doamnă,
Cu gând și inimă curată,
Îți mulțumesc, iubită Toamnă,
Pentru recolta cea bogată.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O chestie
Ea de mult intrată-n toamnă,
El înalt, bărbat robust,
Ea-l alintă și-l îndeamnă...
Restu-i... chestie de gust.
epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am ascuns de toamnă...
M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.
M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viței se trezesc și plesnesc muguri.
M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă ușor, se teme că frumusețea o să-și piardă.
M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-și aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranței se întinde.
M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrențuiesc, foșnește-n ram frunza-i puțină.
M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeți,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineți.
M-am ascuns de toamnă într-un lăcaș de răvășite gânduri
Și m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
sentimentul meu crește ca o floare
fecundată de fluturi în zări minunate
farmec discret plin de candoare
melancolie topită în zâmbete voalate.
fremătare suavă ca frunza de toamnă
trece prin iubire prin strune de vioară
peste mări necunoscute să zbor mă îndeamnă
cu vise depănate cu pe fuioare de seară.
trec anii prin mine ca ploaia prin răzoare
lasă în ființa mea un cântec duios
alungă regretele dincolo de izvoare
unde sufletul rezonează religios.
romantism solar cu gust de cicoare
mă înalți spre universul melodios.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranziție
Cum guvernul mă îndeamnă
De vreo câțiva ani, deja
Am strâns toamnă după toamnă
Și... trei găuri la curea!
epigramă de Viorel Martin din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă de poveste
Iarna își arată colții, suflă viscolul sălbatic,
Țiuie un vreasc în sobă ce se pierde în jăratic,
Ninge ca în "Frații Grimm", trec nămeții de uluce,
Din stihiile ninsorii ies zăludele năluce.
Intră tata nins în casă, alb din cap până-n picioare,
Cu un coș de ciocănei și un braț de lemnișoare,
E atât de cald în casă, în micuța mea odaie
Râde fratele cel mic gângurind într-o copaie.
Sub ștergar acoperită coca binecuvântată
În liniște se dospește, dă afară din covată,
Mama cu mâini bătucite scoate tava din cuptor,
Aburi calzi de pâine coaptă se împrăștie ușor.
De tulpan își șterge fruntea înmuiată în sudoare,
Cu smerenie ne rupe un coltuc la fiecare,
Mămăliga o răstoarnă, fierbe laptele-n ceaun,
Ne rostește "Tatăl nostru" după obicei străbun.
Pâlpâie fitilul lămpii, umbre joacă în tăcere,
Rătăcite pe-un perete se retrag înspre unghere,
În calvarul nopții albe curg ninsorile celeste,
Adormim în glasul tatei ce ne spune o poveste.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul care n-a rodit din trăire rod nu poartă - a zis poetul odată. De nu crezi, ești un n(e)rod.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pântecul Mării
E-atât de sublim, în pântecul Mării
Și-atâta confort în inima ta,
Cu flori albe De-nu-mă-uita,
Cu iubiri împotriva uitării...
Haide, iubito, la marginea zării,
Să conjugăm verbul, sublim, "a ierta",
E-atât de frumos, în pântecul Mării,
Acolo, iubito, ne vom alinta...
Iubirea-i un leac împotriva ratării,
De-aceea, în Mare, noi vom adăsta,
Cât valul și cerul, frumos ne-or cânta
Sonetul iubirii și-nmiresmārii...
E-atât de sublim în pântecul Mării.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre toamnă
Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnă,
Mă urmărește-un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Și-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzișul, în târgul ploios.
Dar, iată, și-un mort evreiesc...
Și plouă, e moină, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug și eu în convoi.
Și nimeni nu știe ce-i asta -
M-afund într-o crâșmă să scriu,
Sau râd și pornesc înspre casă,
Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Și mereu delirând,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet floare
Sunt suflet floare sau undă de mare,
și ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.
Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoțește cu a sa glumă?
Ce înflorește și vă vorbește, ce suferă
și iubește, simte și trăiește cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...
fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.
poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de poet
Pe vremea când eram în toc
Peniță, și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,
Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...
Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Penița nu mai e sprințară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... prețul nu coboară!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!