Lasă seama rugilor
În iriși înzăpeziți
mă zăresc zidită
preaplină dorință
de-a mă îngheța întru mare
zăresc fluturii viitorului
așezați pe înghețurile din mine
și-aud
șoapta-ți suflând pe sânii-mi striviți
de curbarea-n sus a vieții,
pe ceafa-mi de pescăruși locuită
poezie de Rita Graban
Adăugat de Sanda Unguru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cer mai ceresc
În jungla existenței mele
printre liane de parfum
te caut ca un nebun
zâmbet cu iz măiastru
mireasmă de albastru
Și când te zăresc
păduri de umbre se topesc
în ochii ce-i iubesc
cer mai ceresc
și nelumesc
tuturor cerurilor
ce-n lumea poeziei le zăresc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai zăresc
Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult,
Poteca merge încă mult?
Și cine-ar fi croit-o prin mohor
Pentru un singur călător?
Nici apele, nici vîntul n-o-ntrerup.
E pas de sfînt, e pas de lup?
Se duce, doar se duce și nu vine,
Cărarea-aleasă numai pentru mine.
De cînd o umblu fără de răscruce,
Nu vreau să merg și ea mă duce.
M-aș odihni... Secundă cu secundă
Potecă înapoi mi se scufundă.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Zăresc iubirea
Flori albe în vis coboară-n miezul nopții,
Cu stele argintii în lumina dimineții,
Visând iubirea-n locul ce așteaptă
Și mireasma plăcută a zorilor ce se îndreaptă.
Cerul se zărește cu albastru imaculat,
Părul meu zboară în vântul neregulat,
Și ca o boare strigătul tău coboară,
În liniștea zorilor din această vară.
Te văd în zare cu-n buchet de flori
Și simt parfumul trandafirilor din zori,
Sufletul-mi saltă voios de fericire,
Când eu zăresc iubirea în a lui privire.
E așteptarea-n cea mai mare parte,
Când eu văd făptura lui aparte,
Cu calm și umilință-n glas,
Ce ne-aduce visul-n fiecare pas.
poezie de Eugenia Calancea (17 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă te aștept...
Te-am zărit într-un amurg de seară,
De-atunci am ochi căutători,
De-atunci te modelez din ceară
Și părul ți-l îmbrac cu nori
Îți pun în loc de ochi două mărgele,
Culoarea verde sau căprui,
Deasupra lor lipesc și gene
Sprâncenele-n nuanța părului.
Te-așez pe o măsuță lângă mine
Să pot închide ochii, să-i deschid,
Să te zăresc în visul ce-mi revine,
Să te zăresc sculptat cu trup timid.
Senine gânduri mă apăsă, seacă,
Mă răscolesc, îmi încolțesc ușor,
Aștept cu nerăbdarea nefirească,
S-apari călcând pe ceasul serilor.
Mi-a apărut un zâmbet deodată,
L-ai aruncat din colțul buzelor,
Ai aruncat cu el și-un fel de teamă,
De-a nu mai fi pe-aleea florilor.
În fiecare seară stau pe-o bancă,
Același loc pe unde ai trecut,
Stau până când luna mă ceartă
Și mă trimite acasă să mă culc.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
printre spicele de grâu
se zăresc
firavi
macii roșii.
adună-i pentru mine!
gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Suflete rămase tinere
Trupul purur aranjat
Timp te treci în ardere
Anii grei mi-ai atârnat
Carcasa a îmbătrînit
Sufletul tânăr iubitor
El nu s-a lăsat rănit
Acum este -nfloritor
Ieri trecutul unui zeu
Tinerețe vise împlinite
Mâine știe Dumnezeu
Azi este ziua linistită
Nu-ncetez să te iubesc
Chiar să fiu în neființă
Împreună suflete zăresc
Într-unul o ultimă dorință
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gongul unui nou început
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind
am sculptat cuvinte cum m-am priceput
poemele luminii le nutresc cu jind.
minunile vieții toate m-au încăput
sufletul e o ladă de zestre vrăjind
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl zăresc mijind.
timpul mă instruiește ca pe un recrut
la mărul Evei văd șerpii îndârjind
poporul sărăciei între Bega și Prut
sărmanul oftează fericiri tânjind.
bate tare gongul unui nou început
soarele speranței îl admir mijind.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea spre casă
Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în față
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
și am privit în sus.
Am zărit o scară
ce șerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aștepta mama
cu brațele deschise.
Să nu râdeți, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unei pseudovedete
Îmi tot cântă: "Sunt o stea!"
Eu o cat pe cer și-mi pare
C-o zăresc. Păi chiar e ea -
Roata-n plus la... Carul Mare.
epigramă de Efim Tarlapan din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de vis
Pașii mă poartă pe țărmul
unde valuri mișcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împletește fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruși
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârșita depărtare
ștergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu știu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colț de vis.
poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Narcisism
Când mi se face dor de mine,
Mă aplec și mă admir în unda străvezie
Îmi zăresc sufletul strălucitor, inundat de ape albastre
Gândurile - ce frumoase și înălțătoare sunt!
Când mi se face dor de mine, mă aplec, imi sărut chipul unduind
Și îmi șoptesc vorbe dulci...
Doamne, mă îndrăgostesc!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se-arcuiește-n clipe...
chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi
sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Poem de ceață
spălându-mă de ceață
te zăresc in oglindă
in fiecare dimineată
si dispari aburindă
cu mine uitat într-o oglindă
asteptând să fie privită
de tine uimită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bradul
Heliotropica dorință
De-a fi mai sus, de-a fi mai mare,
L-a confirmat, într-o privință,
Când l-au ales niște topoare!
epigramă de Ilie Ciobescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de toamnă
Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
cățărat pe vântul năpustit din munți,
te așezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculți.
Și privești tăcută flacăra tăiată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citește vântul mii de rugăciuni.
Te gândești la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt?...
Am plecat de-acasă, vreau s-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ți ascult.
Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n dușmănie, s-a făcut târziu...
Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se oprește, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ghearele iernii...
În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...
Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseși de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....
Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinți
Sălbatică luna și eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinți.
Ninsese iubito prea mult,
Avalanșa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur și încă ascult
În taină tot iarna din noi...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de toamnă târzie
Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
cățărat pe vântul năpustit din munți,
te așezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculți.
Și privești tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citește vântul mii de rugăciuni.
Te gândești la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt?
am plecat de-acasă, vreau s-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ți ascult.
Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n dușmănie, s-a făcut târziu...
Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se oprește, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de toamnă târzie
Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
cățărat pe vântul năpustit din munți,
te așezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculți.
Și privești tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citește vântul mii de rugăciuni.
Te gândești la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt?
am plecat de-acasă, vreau să-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ți ascult.
Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n dușmănie, s-a făcut târziu...
Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se oprește, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânesc!...
Îmbătrânesc!...
Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Și-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare...
Și-mi pare rău că mai exist.
............
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filmul cărții din iarmaroc
Zăresc trecând o rază prin vechile vitralii,
Precum un gând fugar în vise fără pată,
Aud pe scenă voci, fac trafic de lumină,
Jucând în piesa vieții de-a pururea jucată.
M-a salutat ecoul grăbit să spun-o rugă,
Respir pe verticală multiplele-i iluzii,
Mi-e sângele bolnav de dor și poezie
Iar timpul ce se-alintă, împărțind concluzii.
În zare o vioară jelește printre ramuri...
Nevinovate treceri pe corzile-i de foc
Și viața mea e toată un film de lung metraj,
Pus astăzi la vânzare în vechiul iarmaroc.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar