Hățurile iubirii
Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înțelepciunii hățurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenușă stelară în zboruri infinite.
Cenușa o păstrez și-n mângâieri, și-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.
Vom țipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credință,
Îmi vei purta iubirea în hățuri, mereu,
Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenușă stelară în zborul duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultători în hățișul frumos
Rătăcesc în hățișul iubirii
Cu inima-ncărcată de vise,
Tu ascunzi puzderii de stele
În săruturi de lună aprinse.
Lumina ochilor înmiresmată
Curge în vraja fierbinte,
Unde cerul pune sub aripi
Zborul de-a merge-nainte.
O rugă pătrunde-n ecoul
Ce vine din ceruri spre noi,
De la Marele Preabunul,
Să-mpărțim iubirea în doi.
Ascultători, în hățișul frumos,
Dăm glas încercării mereu,
Dacă dorești, îngenunchez,
Să intri-n sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedeapsa iubirii
Dragul meu împart cu tine
Pedeapsa iubirii
Tu porți mereu
Cumplitul blestem.
Ai revărsat
Asupra minții mele
Focul iubirii,
În care te chem.
În inimă la tine
Îmi e gândul
Drumul întoarcerii
Este pustiu.
Căci ai zidit
O închisoare pentru mine
De altă iubire...
Să nu mai știu.
M-ai ferecat în lanțuri grele
Cu mult peste puterea mea
Ai înălțat ziduri până la stele
Să stea închisă veșnic dragostea...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că dansam împreună
Am visat că dansam cu fericirea în brațe,
Că pășeam legănați pe-a iubirii nuanțe...
Eram mândri de împlinirile viselor dulci,
Ne sărutam fierbinte printre flori și rugi...
Primăvara înălța izvoare cu sânii de dor,
Eram însetați de inerția stelară în zbor...
Visul avea albe rădăcini tămâiate cu soare,
Întâmplarea unduia în val și spumă de mare...
Mușchii cerului albastru se încolăceau în noi,
Ne adunau inima și-o plantau în viață vioi...
O vioară se auzea, cu foc, în seninul iubirii,
Cascada plăcerii ne arunca în mugurii-nfloririi...
Am visat c-am dansat înstelați până când
Bătrânețea se ancora de-al tinereții rând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânța focului iubirii
(epopee)
Am pus cenușă peste
focul veșnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjește
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Și-mi spune,
printre dinții sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânța focului iubirii?
Cum vor mai știi
de acum oamenii
de această sămânță,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuință?
Bateți vânturi și spulberați cenușa,
Suflați tare, salvați sămânța,
Sămânța focului iubirii!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-am să te uit
N-am să te uit, dar dacă o voi face,
Să rătăcești prin vise nopți la rând,
Să-mi torni peste iubirea care zace
Licoare, să te-aduc mereu în gând.
Pune în ea parfum de lăcrămioare,
Ulei de busuioc bătut cu dor,
Năvalnic, de prin stânca din hotare,
De dragoste mereu vindecător.
Și roagă luna să mă mângâie pe față
Cum ceru-n noapte-i alintat de stele,
Să dorm până răsar spre dimineață
Zori în culori, tristețile să-mi spele.
Prefă-te în copac la geamul meu,
Trimite floarea peste tot și-n toate,
Fă din iubire-altar și atuncea eu
Te voi iubi și dincolo de moarte.
poezie de Angelina Nădejde (20 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa singurătății
Copil rătăcit în splendoare mă simt.
Am inima plină de visele ridicolei iubiri
Și vreau ca focul acesteia
mistuit în flori să fie cenușă.
Oare puterea inconștientului meu e mai mare decât voința?
căci astăzi mă simt pasăre,
Oare de ce zbor mereu cu aripile frânte,
în înaltul plin de cenușă,
suflată de vântul ucigător al singurătății?
poezie de Mihaela Amăriuței (noiembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseidele
în câte stele fi-vom împreună
cu visele
mereu prea calde
căușul mâinii îți v-aduce apă
și-n fiecare strop
fărâme de smaralde
sub ploi monahice
pe unde noaptea este udă
poți pune serafimii să ne ardă
ori Perseidele
și-n ploaia crudă
peste coline
peste tine
și peste schitul de pământ
în fiecare ochi de apă
din Întregalde
vezi căzând
minuni eterne
ce de sus
le prinzi în palme
sunt scântei
și nu metanii șoptitoare
ci pulbere desprinsă de pe zei
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușă de dor
CENUȘĂ DE DOR
Prin vise, cu brațe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud și acum timidele șoapte
Ce-și duc ecou în poeme nescrise.
Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranța cu iubirea
Să-mi învăluie tristeți lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.
Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.
În maramă adun cenușa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
Prin altă viață de-ar fi să fac popas.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
Adâncim gândirea prin pletele de stele,
Pururea să fim iubire și cuvânt
În care-orice iluzii sunt trecătoare flori,
Putredă cenușă în vatră de pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miercurea cenușii
Cenușă, cenușă, cenușie cenușă!
Te așezi pe fruntea noastră
Într-o zi de Miercuri, tu cenușă!
Amintind de Soarta noastră...
Ești răbdătoare, răscolitoare
De gânduri de învățătură aducătoare!
Ai dreptate, tu Cenușă
Soră ești cu Focul Vieții
După ce trupul se stinge
Și numai ție-ți aparține
Nouă nimic din el nu ne mai rămâne!
Au fost atâtea frământări,
bucurii sau mari dureri
Patimi multe sau averi,
Dar Tu pe toate ni le iei
Fără măcar să ni le ceri!
Totuși, Cenușă, Tu, Cenușă!
Sufletul va zbura spre Cer
Cu toată Iubirea strânsă în El
Din care nimic, niciodată, nu vei putea să iei!!!
Cenușă, Cenușă, Tu, cenușie Cenușă!
In fiecare an, într-o Miercuri, Tu, Cenușă
Te așezi pe fruntea noastră
Să ne amintești de a deșertăciunii Soartă....
Și că Sufletul doar Lumina o așteaptă!!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge peste iubirea noastră
Ninge, iubite, peste ziua de ieri
În taină ne-am spus jurământul
Ninge și astăzi...
Iubirii îi păstrez azi sărutul.
Și ochii mă dor...
Ce tristă îmi pare cărarea
Din pașii noștrii ce o străbat
Se naște acum nemirarea...
Dar ninge mereu
Ca ieri și ca azi,
Și totul e numai ninsoare,
Frumosul meu vis
Îmi apare mereu,
Luminat de o rază de soare.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea iubirii aleargă în vânt...
Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o așează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.
Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeți de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-și pună inel de logodnă, curând.
Tu râzi pe mormanul de vise,
Șuvițe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.
Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufașă mereu să-ți sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.
Prin două cuvinte, cu rime alese
Să ardem prezent și visare,
Să trecem în inimi neînțelese
Iubirea cu statui sub picioare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea zăpezii
În așteptarea zăpezii moi,
Cunoscuți în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.
Îți pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfășurat în răsfrângeri de stea.
Mă privești și te privesc uimit,
Ești pururi așteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.
Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimașă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graiul iubirii cu miezul de nai
Razele soarelui se coc într-o cioată,
Pădurea se lasă de vrajă furată,
Inima fierbinte îmi cade în palme,
Universul în fructe și-n scame.
Cât de frumoasă-i imaginea ta
Se-ntreabă în mine, în naștere-o stea,
Ești scânteia aprinsă în iarbă sau ești
Trestie-ascunsă în vad de povești.
Cunoaștem luminile norilor grei,
Jertfa de flori păscută de miei,
Săpăm amintirea, nisipul uitat,
Ecoul din urme prin care-am mușcat:
Tu inima mea rătăcită în tine,
Eu inima ta mustind de iubire,
Razele ies din soarele-ascuns
În pădurea cu cioate în care-am pătruns.
Mai cântă-mi din frunza pe care o ai,
Din graiul iubirii cu miezul de nai
Și dăruie-mi pe-nmiresmatele buze
Versuri pictate în zbor de buburuze!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești departe...
Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.
Inima-mi ascunsă îți va bate-n geam
Cu cenușa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meșterită, șlefuită-n rubine.
Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beții bărbătești de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Și eu după tine la fel de duios.
În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu ești departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi mirosind a stele
Rănile iubirii pârjolesc inima
Pe grătarul lacrimilor mirosind a stele,
Razele durerii sunt de ne-nțeles,
Ura lor așează peste roți pingele.
Talismanul prinde ca în piept să ardă
Pâlcuri cenușii de jerbe fioroase,
Răscolită dragostea-i supusă
Trestiei umane între flori spumoase.
Ce se petrece-n lume? Îngeri am fost noi,
Coroană de flori sfinte pe masa unei nopți,
Pe câmpul de iubire rodul este viață,
Axa ei corola pe care-o purtăm toți.
Rănile se-nchid, demult tu m-ai uitat,
Eu am plecat cu muza, închis în poezie,
Pegasul prinde aripi, în urmă tu reciți
Sub curcubeu de vise, lacrima târzie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!