Carpe nihil

"I will not know joy,
Until I will learn to forget
Or until you will remember"

Vino, dar!
E caldă disperarea
Iar tăcerea cea din urmă
Este miere, pe vârful limbii tale
Acum rece.

Vino!
Nu gândi doar piatra moartă
Ci vasul ce odat-a fost
Plin de victorioase vise, aurite
Şi de antici aburi
Acum gol.

Iubite!
Auzi-mi ruga, azi doar blând zefir
Vezi-mi ochi odat'
Atât de vii.
Şi crede!
C-am să te aştept...
Până,
Urma-mi în aspra piatră
Va încleşta încă o dată
Gâtul tău.

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino...

Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îţi arăt steaua mea
Vino, doar aşa, cred, ne vom vedea!

Vino, eu te aştept oricât ar trebui
Vino, nu-ţi fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar ştii ce mult te iubesc.

Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aştept să fim împreună,
Vino, şi dacă şi tu ai vrea...
Vino, să îmi arăţi steaua ta!

Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori şi din... stele

poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină
Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-aşteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."

Şi fraţii, şi Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."

Şi moartea, şi viaţa zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină
Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

Când mă cuibăresc în braţele tale iubite
sunt albul acoperiş al lumii iar
Taj Mahal-ul este doar o rece piatră
ce-mi aminteşte din când în când
de tăcerile bolnav- molipsitoare
lăsate în paşii Timpului ce nici acum
nu pot să-l măsor decât cu zâmbetul tău

Mâinile tale iubite se fac aripi ce mă înfăşoară
în clipele uneori pustii ce-mi sfârtecă dorul
chiar dacă ramura din geam e complice zâmbitor
în iubirea ce-o aşterni pe perna mea
de teamă să nu moară... doar
să mă alinte cu mirosul tău
în nopţi de nesomn

Când mă cuibăresc în braţele tale, iubite
mângâierea ta mă transformă
În acoperişul lumii
iar Taj-Mahal-ul este doar o geană a timpului gânditor.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Mai vino
să-ţi sorb din palme
lumina-
e atât de straniu
să fii martorul
propriei tale învieri;

vino
să-ţi sărut subţiorile,
locul în care
anotimpurile
se întorc în păsări;

arde timpul
lovind în ferestre-
tăcerea mă muşcă
până la os
şi curg ca râul,
flămîndă de tine...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Cătuşe pentru suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, iubite, în vara născută din noi,
Pocnesc de verde-crud gorunii trufaşi,
La nunta nostră de maci şi de trifoi,
Licurici şi cosaşi să avem nuntaşi!

Din noaptea caldă să ne facem o rugă,
Din lanuri, de secară şi de grâu, icoane,
Când luna înoată precum o păstrugă
Printre stele desfăşurate-n batalioane.

Vino, iubite, să înnoim cu toamna târg,
S-amâne iceberguri migratoare-n privire
Vino, iubite, cireşele negre dau în pârg,
Să profităm, dar, de-a verii milostivire!

Făr-a aduce credinţei nicio defăimare,
Luăm în amintiri pierdutele strădanii
De-a ocoli pornirile sălbatice, primare,
Când lepădăm păcatele în spovedanii.

Vino, iubite, în vara născută din noi,
La nunta nostră, de maci şi de trifoi!

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o rugăminte

Vino albă de zăpadă şi acoperă pământul
Cu-al tău strat pufos de fulgi ce îngheaţă zburând vântul,
Vino coborând din ceruri cu rochia de promoroacă
Cu fireştile trăiri, zilele cu drag îmbracă!

Vino tu, cea mai albită dintre toţi şi dintre toate
Şi urmează-ţi timpul tău şi descurcă încurcate,
Vino iarnă, adu norii, scutură-i pe ale noastre
Şi ne iartă de-am greşit alungându-te de-o parte!

Vino, adu sărbători să colinde tot românul
Dealurile, văile, vino şi îngheaţă fânul,
Te-aşteptăm cu brazii noştri în care am pus cadouri,
Vino dragă, iarna mea, vino iarăşi dintre nouri!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba poeţilor

vino şi vezi
e ziua în care se prăbuşeşte o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeţilor
pe sub dărâmături strigătul căutându-şi cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca şi cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino şi vezi
e limba poeţilor
sau limba în care
oamenii au învăţat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeţii chemând poezia pe nume
ca şi când în deşert s-ar ruga pentru ploaie
vino şi vezi
se prăbuşeşte o limbă
cum nu va mai fi niciodată
cum nu s-a mai prăbuşit niciodată
e limba poeţilor
limba în care m-am născut prima dată

poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscolitorul dor

Mă răscoleşte acum un dor
Şi-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până şi tăcerea urlă-n mine,
Şi prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Şi se strecoară lin în noapte,
Se aşează pe păru-ţi argintiu,
Să te iubească iar în şoapte
Spulberându-ţi gândul pustiu.

Tu, uiţi, iubite, că timpul trece
Şi vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Şi-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu.

poezie de Camelia Boţ (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino!

Rămâi şi alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra şi vino
Şi lasă doar visul să cearnă.

Închide fereastra şi vino,
Afară doar ploaia lipseşte,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citeşte.

Închide fereastra şi vino
Şi pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.

Închide fereastra şi vino
Şi uită să pleci dimineaţă,
Se-adună pe cer numai stele
Şi ploaia ne pleacă din viaţă.

poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, tată!

Mă chinui din greu la poartă,
Dor şi lacrimi m-au cuprins,
Te aştept, dragul meu tată,
Zăvorul nu s-a deschis.

Praf s-a aşternut în vreme
Pe cărări reci şi pustii,
Curtea neatinsă geme,
Te aşteaptă ca să vii.

Vino, tată, pentr-o clipă,
Toate-s vraişte-n obor,
Să le aşezăm în pripă
Pe toate la locul lor.

Pe Cavancea, calul nostru,
L-am văzut plângând acum,
Vino şi să-i pui căpăstru,
Să plecăm din nou la drum.

Doar speranţa mai rămâne,
Toate s-au pierdut în vânt,
M-am apropiat de tine
Cu o floare la mormânt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai creşte,
Doar soarele te-ncălzeşte.
Şi tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.

Ai lumină acum la cruce,
Ţi-o fi dor de ai tăi fii,
Ţi-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poţi întoare!
Aş vrea să te iau în braţe,
Să te ţin o clipă iar,
Să îţi dau o floare-n dar.

Lumina ce-ţi străluceşte
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ţi moartea-ntreagă..
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie buna.
Ah, de-am fi iar împreună!

Ochii tăi, cei calzi şi blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toţi am vrea, dar nu se poate,
Să vezi ale tale nepoate,
Pe ai tăi fii şi stranepoţi,
Haide, vino!
Chiar nu poţi?

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora sufletelor

azi pământul nostru plânge
plânge Prutul, plâng Carpaţii
lacrima mai plânge încă
de la Tisa pînă la mare
trupul azi, o rană adâncă
trăit-am o viaţă în temniţe de ură
vârâţi acolo de duşmani
suntem străini acum în ţara noastră
tărâm străbun de vise sfâşiate
nu pot a suporta
ura, minciuna şi hoţia
hotarul ni l-au scrijelit în suflet
nişte ticăloşi ce se credeau odată zei
suntem urmaşi ai dacilor rămaşi prin codrii seculari
mai trece Ştefan încă o dată
cu bravii lui plăieşi pe câmpuri de dor
tu, frate, ce astăzi zaci lovit de soartă
vino să împărţim pita noastră în două
am fost aici, de mii de ani
frate şi soră
deşi ne-au învrăjbit aprigi duşmanii
în secole de ură
hai rupe române chingile dureri
rupe hotare, sora mea cea bună
ce zaci la uşa sufletului meu
mama plânge iar în poartă
ochii trişti, ochii goi
privind în depărtări de suflet
balada ultimilor eroi
e frig, e pustiu
ne uscăm pe braţele crucii
loviţi şi umiliţi de oameni răi
Doamne, cheamă acasă fii mei
să vii, să vii din nou, tu Basarabie, la mumă
să încălzim lumina pură
doi fraţi uniţi pe veşnicie
vino frate, trece azi Carpaţii
întoarce-te cu faţa către soare
păşind încet, umil spre Dumnezeu
mă aşez pe piatra de hotar şi strig
mi-e dor de tine, frate, hai vino surioară
sub stele, printre cruci şi lacrima durerii
cu paşii dârzi să trecem printre mărăcini
şi hora noastră cea străbună, să o facem peste spini
vino, Doamne şi luminează sufletele noastre
cu speranţă şi iubire

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai creşte,
Doar soarele te-ncălzeşte.
Şi tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.

Ai lumină acum la cruce?
Ţi-o fi dor de ai tăi fii?
Ţi-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poţi întoarce!
Aş vrea să te iau în braţe,
Să te ţin o clipă iar,
Să îţi dau un crin în dar.

Lumina ce-ţi străluceşte
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ţi moartea-ntreagă.
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie bună.
Ah, de-am fi iar împreună!

Ochii tăi, cei calzi şi blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toţi am vrea, dar nu se poate
Să vezi ale tale nepoate,
Pe-ai tăi fii şi strănepoţi,
Haide, vino!
Chiar nu poţi?

poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

Aproape murisem iubite, să ştii
Şi-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ţi mii,
Pe neaşteptate şi deodată.

Mi-e atât de sete iubite, tu ştii?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme şi vii,
Cu ele, vino îndată.

Eu, n-am să te sec.
La rându-ţi, tu nu te seca!
Cu siguranţă n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.

Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Şi ştii?
Restul... rămână aşa.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te aştept

Vino!...
Ia-ţi şansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
şi şoapte...
in flori de miazănoapte...

Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă

De ce să rătăceşti
sub umbre şi Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făureşte-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe paşii lăsaţi de mine tu calci
şi florile înflorite de mine,
tu le miroşi?
Dimineţii trezite de mine, tu-i zâmbeşti
şi-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbeşti?

Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtăşesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruieşti?

Eu te aştept, cu mine
acum,
acum
şi peste acum
peste iubirea-mi foc şi scrum
peste tăcerea-mi de ţipăt şi fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...

vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
şi-n vise şoptite
dragostea mea ţi-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...

poezie de Gabriela Docuţă (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a pururi

Nu sunt gelos
pentru ce ai fost înainte.

Vino cu un bărbat
ascuns la spate,
vino cu o sută de bărbaţi în plete,
vino cu o mie de bărbaţi între sâni şi gambe,
vino ca un râu plin de înecaţi
care întâlneşte marea înfuriată,
spuma cea veşnică, timpul.

Adu-i pe toţi
acolo unde eu te-aştept:
de-a pururi vom fi singuri,
de-a pururi vom fi doar tu şi eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viaţa.

poezie celebră de Pablo Neruda din Versurile căpitanului (1952), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino, când luna, petală ofilită,
Pluteşte-n amurgul primăverii, sidefiu,
Vino, cu braţele întinse să mă cuprinzi,
Vino, cu buze care promit un rai mieriu.

Vino, pentru că viaţa-i un fluture plăpând
Prins în păienjeniş de ani spre a se pierde –
Şi-n curând noi doi, azi fierbinţi şi făr'-astâmpăr,
Vom fi doar două pietre gri în iarba verde.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!