Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viața e șubredă, frumoasă și efemeră. Alunecă în neant, printre degetele clipelor ca un fir subțire de nisip. Ne coboară în adâncuri de neputință, lăsându-ne goi printre suflete fragede, agonizând pe o muchie de vis pribeag. O dorim cu disperare, în lupta despărțirii veșnice de lutul trupului și in rest... nu avem vreme de trăit demn și plin de blândețe. Timpul dragostei curge necontenit în cotidian, fără precizie, aruncându-ne brusc în povești cu final echivoc.

(11 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când se întâlneau trăirile intense, lumea își stingea aglomerația fadă. Brusc, fără introduceri ample, fără final echivoc. Doar cuprinsul ne frământa trupul gol, și sufletul plin de iubire până la suspin. Ajungeam la extaz doar regăsindu-mi rostul firesc în profunzimea ta nesfârșită. Și apoi mă căutam din nou fără oprire...

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt oglinzi. Rând pe rând zâmbetele mute, tăinuite într-un suflet pribeag devin incompatibile tăceri, alocate clipelor șterse. Suntem tot noi măreți pe alocuri, sub umbra ștearsă a măstilor fixe, aglomerați de comun orgoliu, sătui de asemănare, până la refuz. Avem criterii de evaluare, sintagme și reguli nescrise de urmat. Unele clare în consecvența lor nestrămutată de cotidian, altele imperfecte, scrise lizibil cu cerneala viselor proprii. Ne cheamă timpul într-o fărâmă de zi, obosindu-ne trecerea prin amintiri și apus.

(10 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

pribeag pe un drum
pribeag într-o lume bolnavă
pribeag printre voi
alergasem atât, inutil
am obosit firesc, pe rând, curând
eram doar o picătură rebelă
într-o mare de întrebări
mă strecuram printre gânduri răzlețe căutând răspunsul final
alteori ascultam tacerea clipelor
plângea lacrima căzută în altar
pe masă am pus
un pahar de cucută
să beau, să plec
pe cine să întreb
sunt încă aici
deși plecasem departe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Mi-e teamă

Mi-e teamă că mă uită timpul,
ce curge lin și plin de dor
Sub mărul verde de astă vară,
Trec clipele cu tine ușor!

O viată avem și nu știm bine
Ce facem mâine printre nori,
Mă cheamă gândul despărțirii
Și-l las să plece printre noi!

Frumoasă ești ca zâna nopții
Iubire pleci și tu din nou,
Rămâi cu mine nu fi crudă
Ca amintirile ce dor!

De mor aș vrea să fiu mireasă
În câmpuri verzi cu maci ce dorm,
Să mă privești mereu în fată
Și lacrimi să-ți curgă ușor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori ne pierdem în suflete străine, pentru ca apoi, să ne regăsim în grabă, fără îndoieli sau certitudini, într-o banală contradicție cu rațiunea. Când e pace în suflet și lumină prin ochii iubirii căutăm întuneric, cu dorul mândriei clocotind printre gânduri. Apoi într-o luptă tacită cu propria vină tânjim după armistiții. Într-un fel începusem să iubim măști reușite, purtate cu măiestrie într-o fărâmă de cotidian șters. Imagini care spuneau povești frumoase, dar esența sinelui rămânea moartă, abstractă ca un vid infinit.

(20 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simțeam uneori că oamenii erau mai curând o aglomerație de suflete, lipsite cu desăvârșire de plinul acelor iubiri care vindecă. Erau goi de gânduri, în chip necunoscut, necuprins în palmele timpului. Doar trupurile îmbrăcate în pulberea amintirilor, încă neatinse de șoaptele vremii, păseau agale pe ruinele clipelor, oglindite în surâsul amurgului. Călătoreau tainic, neoprit și frigul nopților de noiembrie mușca pofticios din vise, sorbindu-le în adâncuri de întuneric. Zorii aveau să cuprindă lumea, mocnind în suflete, ca o flacără vie, nestinsă de umbra păcatelor.

(1 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge și zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet și răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeții. Așa alergăm goi și orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aș călători braț la braț cu binele dintr-un suflet hoinar...

(18 mai 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Își strânsese picioarele lungi sub fesele ferme, ghemuindu-se în adâncuri de suflet măcinat de ispite. Îi plutea dorința prin simțiri și spațiul își suprima treptat cuprinsul, aruncându-i goi într-o răsuflare de clipă. Vinul parfumat și urmele șoaptelor fierbinți îi conturau buzele roșii într-un surâs nesigur. Știa că era o greșeală dar voia cu disperare să-l învețe, trăindu-l încet, adânc și plin de pasiune, îndrumată clar de glasul trăirilor reprimate. În definitiv nu aparținea nimănui. Nici viselor și nici trecutului care îi lăsase pe inelar urme de verighetă. Se abandona pradă iubirii care își striga setea din adâncuri de senin și furtuni.

(28 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Plimbarea

Plimbarea printre stele,
Dorința timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veșniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Noblețea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorința Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea pășește cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-i cu tine? Ori crezi că mi-e sufletul galantar cu ofrande? Să-l bucuri cu miros de toamnă târzie în freamătul clipei, să-l fluieri jovial în liniștea absurdă a gândurilor. Ce vrei să faci? Nu ți-e frică de umbre care sorb asfințitul, de amintiri și de oameni goi de principii, agățați haotic, lacom și perfid cu încrederea oarbă într-o himeră? Nu ți-e frică de aparențe fade care-și spulberă în timp existența, ca un fir subțire de nisip? Le cade vălul minciunii de pe ochii limpezi ai rațiunii și te odihnești odată cu ele în uitare.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iert. Decis și asumat, după lungi și controversate monologuri interioare. La apus de reminescențe, cu amintirile în remise îmi golesc buzunarele de trecut. Așa cuminte, fără izbucniri inutile, fără ocolișuri și emoții oarbe. Te iert pentru ce s-a spus într-o doară, fără glas de rațiune, străinilor lacomi. Și mai cu seamă pentru ce nu s-a spus niciodată. Mă accept în totalitate, omul de astăzi, imperfect și dornic să înflorească un grăunte de bunătate în colțuri de suflet ostenit. N-am nici un regret. Am mai spus asta printre rânduri mute de expresie, dincolo de tăceri care sorb molcom frăgezimea acestei lumi trecătoare. Într-o zi o să plecăm. Brusc, năucitor fără prea mari isprave, lăsându-ne bogățiile dobândite cu trudă și compromis. Viața e o călătorie și recunosc, vreau cu disperare, din toată inima mea săracă de Har să ne fie frumos. De aceea te iert. În fiecare seară, când încă strângem în pumni asfințitul zilei plăpânde, mă rog pentru tine. De la distanță, în liniștea gândurilor amestecate caut să te asemăn unui bob de soare blând. Hoinar, găsesc lumina în altă parte.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniște, căutam să mă cauți necontenit. Să-ți prind în firul alb, raze și striviri de lună ascunsă. O să picure din ea lumină, hrănindu-ți nevoia vie de strălucire și apoi întânericul ne va îmbrăca goliciunile. Rând pe rând, cu tandrețe, lăsându-ne pradă lumii întinse peste amintiri și prezent nenăscut. Poate ne vom asculta ore-n șir, delectându-ne sub mantia norilor. Chemările vor inunda văzduhul frenetic, fără timp de regrete. Și atunci îmi va fi iar bine cu noi. Împreună fără resturi de vis netrăit. Doar cu rostul acela comun, iubindu-ne în tihnă rătăcirile.

(23 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul până la decizii. Prea multe probabilități vândute fără scrupule, bătăilor de inimă resuscitate cu iubire. Sentiment care izvorește tot din adâncuri de sine, izbindu-se de aparențe și echivoc. Era necesar să mă învăț pe de rost, cu asumare, într-o călătorie a mărturisirii acelor tăceri care ne aruncă adesea tocmai în mirajul cuvintelor.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am strâns în tăcere toate amintirile. Separat și demn, fără nostalgii sau regrete ca niște oameni mari. Simțeam că n-au nici o noimă cuvintele fade, fără esență validă, menite să păstreze mirajul aparențelor. Timpul o să curgă lent și lacom, aruncându-ne în brațe de hazard efemer, fără menanjamente. O să uităm. Nu pentru că e impus în legile nescrise ale existenței ci pentru că altfel, indubitabil ne-am sufoca de nevoie reciprocă. Trăim într-o lume stranie, însetată de critică și superficial. Ne vom da sufletele la schimb, nesocotind orice glas de gând. Nu-i ca și cum într-o aglomerație de călători prin hazard, n-am găsi un înlocuitor. Tu ști cel mai bine...

(11 mai 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Însemni mult! Totul! În limita aceasta neînțeleasă și succesivă a Universului nostru imperfect. Un soi de resursă imperios necesară, act fundamental traversării existenței umile. Nucleul unei suflet angrenat în procesul evoluției și regăsirii individuale printre străini și afirmații false. Rădăcină și ramură care sărută cerul hazardului. Trecere lină prin neajuns, neputință și suferințe justificate. Dar mai ales vâltoare, nebunia clipelor de apus, îmbrățișate frugal în amalgamul acesta de emoții beneficie și constructive.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenție. Nu așa cum îți dictează glasul mândriei ci simplu, liniștit, pe sub gene de suflet firav. Așa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei și mă lași în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.

(17 mai 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne doream. Cu disperare, egoist și tandru, împletind păcate și jumătăti de povești care spulberau liniștea caldă, plină de comun. Ne lăsam câte puțin din celălat în cuvinte și-n sărutări mărginite de trup și poftă, fără să pierdem binele și răul pe drumuri necunoscute.

(23 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învață să trăiești demn, curat și nobil indiferent de ipostaze sau influențe exterioare! Privat ori privilegiat de asocierea cu alte suflete călătoare, doar tu ești răspunzător pentru fericirea ta.

(2 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă-mă în acorduri mute, estompate de șoaptele timpului. Sărută-mi notele schițate lent cu arcusul aspru care, retezat pe alocuri de rugina timpului, tremură în bătaia clipelor. Cântă-mă frumos, ritmic, șovăitor în tăceri și regrete, alipindu-mi trupul gol de freamătul mângâierilor. Vibrează-mi simțurile cu atingerea delicată a razelor palide care îți picură din genele lungi, la umbra sufletelor pereche, dezbrăcându-mă de amintiri trăite în grabă, printre străini și contradicții. Iubește-mă mult, neoprit între extaz și agonie. Fără limite impuse, până ce viața își va seca izvorul trăirilor și vom deveni frenezie și zgomot plăcut alocat fericirii. Trăiește-mă în adâncuri de văzduh, păcat și biruință. Câte puțin din toate, fără excese, într-o dependență surdă a ispitelor. Să-ți fie inima mică, ring de dans și eu să-l calc ușor, cu picioarele goale, mereu stângace în povești netrăite. O să crească muguri de pace, pe urmele pașilor și noaptea am să-i anin de o taină, adulmecând în sine primăvară.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Promite-mi

Promite-mi că-ntr-o bună zi,
În umbra șoaptelor târzii
Vei așeza cu grijă-n gând
Surâsul unui suflet blând.
Și de voi vrea să te opresc
Un vis frumos să-mi amintesc
Iubirea ce-o avem cândva
Promite-mi că tu vei pleca...

Promite-mi că -ntr-o bună zi
Pe calea străzilor pustii
Vom colinda printre amintiri
Ecoul vechilor trăiri
Cu brațul tău mă vei cuprinde
Și-n inimă vei reaprinde
O nebunie, dor nespus
Și-al sărutărilor apus.
De n-am să te pot alunga
Promite-mi că tu vei pleca...

Promite-mi că de-ți va fi dor
De al meu suflet călător
Vei reciti în gand, cu drag
Povestea unui vis pribeag
Iubirea ce ne mângaia
Promite-mi că n-o vei uita...

poezie de (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook