Narcisa

Narcis din mitologia greacă
De o frumuseţe rară
Nu iubeşte nicio nimfă
Numai umbra lui fugară

Echo se îndrăgosteşte
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o priveşte
Şi sărută chipul său.

Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Şi pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce e de neconceput un Narcis feminin? Femeia se priveşte totuşi nespus de mult în oglindă. Dar probabil pentru a vedea acolo pe un altul - care o priveşte.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui Narcis

Devorat de înfocarea unor negre năzuinţi,
Prinţul Narcis se-nchisese în palatul cu oglinzi,
Unde chipul îi răsare surâzând de mii de ori
Din firide şi chenare, într-o mare de culori
Ce glosează-n monologuri de iluzii infinite
Prin culoarele-nnodate, pe faţete lustruite,
Pe ovale argintate, încrustate-n arhitrave,
Pe boltirile convexe, pe boltirile concave,
În caleidoscoape care îşi desfac precum o floare
Din nuclee de-ntuneric simetrii ameţitoare,
Sau în marile saloane, sferice, poligonale,
Proiectate să sporească spuza chipurilor sale.

Şi când intră-n orice sală, ea la viaţă se trezeşte,
Frumuseţea-n ape limpezi i-o descântă, i-o răpeşte,
Pasul i-l înregistrează ca un ac de metronom,
Chiar şi sticla parcă bate cu o inimă de om.

Dar în ciuda cestor lucruri, el era nefericit,
Voluptatea devenindu-i un calvar nemărginit,
Iar iubirea pentru sine o cumplită-nsingurare,
O obsesie morbidă, căci în nopţi de frământare
Se visa numai pe sine, adormit la fel în pat,
Ca şi cum într-o oglindă visul s-ar fi transformat,
Dar deşi-i era ca geamăn cel pe care îl vedea,
Îl simţea străin de sine, ba mai mult, i se părea
Că ciudata lui dublură îl visa de fapt pe el,
Laolaltă cu palatul din câmpia de-asfodel.

"Sunt eu visul sau el este? Cine pe cine visează?"
Se trezea din somnu-i Narcis cercetându-se cu groază.

"Or poate că două vise, fără sens, inconsistente
Ne-am creat unul pe altul şi ne suntem dependente..."

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a strigat

la balcon un om
că-mi fug versurile
din volumele ne
editate din motive financiare
dar am avut noroc
că erau cele ne
scrise din lipsă de inspiraţie
le-am pă
strat cu cele de-o frumuseţe rară
vor răsări ca nişte nimfe
fugare rămân în ecou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea lui Narcis

Să fie pictor şi să nu-şi facă autoportretul.

culmi
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroarea lui Narcis nu e de a se îndeletnici cu sine. E de a se îndeletnici într-un anumit fel cu sine. Narcisismul e un blestem numai pentru cei care, văzând, vor să-şi fixeze imaginea; să rămână la ei înşişi, pentru că sânt perfecţi.
Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. E singura lui imperfecţiune.
(Plagiez cumva pe Gide?)

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici preschimbat în floare, Narcis n-a scăpat de blestemul Afroditei. S-a îndrăgostit privindu-se în apa din glastră.

aforism de N. Petrescu-Redi (2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă pictorii frumoşi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodată la Narcis, făcându-şi autoportretul. Ceea ce ştiu e că întreg procesul intentat lui Narcis are la bază o lacună de lectură.

Octavian Paler în Un muzeu în labirint
Adăugat de Rascarache Beatrice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisism valutar

Narcis privindu-se-ntr-o apă,
S-a-ndrăgostit de-a sa figură
O dragoste curată, pură
Şi mulţi de-acest sindrom nu scapă
Iar în oglindă, la agapă,
Când o vedetă, fată dură,
Se-admiră mult, peste măsură,
Vădit, rivalele îşi sapă
Legenda lui Narcis se pare,
Că înc-o variantă are:
Privind bancnota verzulie,
Cu Lincoln că ar semăna
I se păruse lui Ilie
Şi-atunci, s-a-ndrăgostit de ea.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa gând

Imprevizibl, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,
Rămâne doar o tulpină goală şi fragilă sub soare,
Lasându-şi sămânţa noduroasă în cerul cumpărător.

Ce mult aş vrea ca bobul amintirii acaparatoare
Să nu rămână mut sensului tău cel mai surd, lipsit de dor...
Imprevizibil, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,

Trăirea-ţi surdă o transformă-n pură şi frumoasă floare
Născută sub talpa-ţi ce calcă mărăcinii din Salvador,
Hrănită de cântul unui sturz agitat de neiertare,
Pe aripa timpului ireversibil şi amăgitor...

Imprevizil, gândul răsare, dar unde merge oare?

hipersonet de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisism

Narcisism
Sus, în luminiş de ape,
Narcis stă cuprins de jale,
Privind chipurile sale-
Cum, în timp, încep să crape!

Unda le duce la vale,
Printre pietre şi cascade,
Unde nimeni nu mai şade-
Să-l contemple în visare!

Şi, cuprins de disperare,
Văzând tot ce se întâmplă,
Având ghiocei la tâmplă-
Narcis iese din visare!

Aşa sunt destui şi-n viaţă,
Îşi iubesc la ei doar chipul,
Până când le vine timpul-
Să-l privească cum îngheaţă!

Doar Izvorul n-are chipuri,
Curge veşnic către vale,
Cărând chipuri în visare-
Printre pietre şi nisipuri!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Pagina Facebook
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare

flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopţile de iarnă
dorul viu de primăvară

pe un colţ de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit

a fost numai o părere
nu sunt flori şi nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ţine-nchis în casă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am supărat

te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, ştiu că îţi pasă
dar şi un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.

şi-un pom în floare mai greşeşte
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciueşte
pierzând petale roze-n vânt.

şi ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
şi cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea

ce să-ţi mai spun ca să mă crezi
priveşte adânc în ochii mei
sunt bucurie şi furtună
dar adevăr găseşti în ei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis

In ochiul apei ma privesc,
am parul negru si gandesc
ca sunt sublimul pamantesc
din lut regesc.

Ma sorb din ochi si-n mine ard
dorinti ce-apoi timid dispar
pe luciul apei rastignit,
sunt pironit.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul n-aduce alinare (sonet II)

Ati minţit când aţi spus că timpul e vindecător,
Aţi minţit toţi, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipseşte-n plânsul acestei ploi uşoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;

Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Şi frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.

Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc – amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând uşurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:

"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ştearsă, de plăpândă!"
Şi stau acolo tulburată, şi mi-l amintesc... şi inima-l tot cheamă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Narcis ar fi fost poet, râul şi-ar fi contemplat chipul în ochii săi.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit

nici oceanul planetar
n-ar avea sepii şi mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit

soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard şi eu
tot privind la chipul tău.

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia barbiană? Narcis privindu-şi, în apă, în oglindă, chipul impregnat de toate rănile lumii.

Eugene Ionesco în Nu (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc peste timp

hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toţi anii de-argint
şi lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare

intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece

tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roşul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă şi muta mirare

poţi învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet şi macul cel roşu în floare
hai... vino cu mine... priveşte spre soare

apune şi el... la fel ca şi tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ţi trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis s-a îndrăgostit de sine privindu-şi chipul într-un râu, Marte - într-o baltă de sânge.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!