Memorie selectivă

ţi-am spus de o mie de ori
că apa are memorie selectivă
ca şi vântul ce-mi bate în coastă
tăindu-mă cu foarfeci de ger
să ştiu că iarba spălată de cântec
e umbra frunzelor aşezată simetric
pe negrul pământului ce respiră
galbenul boabelor coapte pe liniştea
noastră doamne adu-ţi aminte
de păcatele noastre şi fă să crească
din ele lanuri de flori fără memorie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie selectivă

de o mie de ani
apa suferă
ca şi vântul ce mângâie spaima
ierbii spălată de ploi
umbrele macilor aşezate
pe tăciunii din galbenul bobului
respiră aduceri - aminte
de o mie de ani
doar liniştea noastră
crustă coaptă din ţurţuri de raze
rămâne împietrită
pe strâmba cale redusă
a flăcării mari

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istoria înseamnă memorie. Din păcate, memorie selectivă.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condens

Apa are memorie
ca şi piatra,
vântul,
frunza desprinsă din ram,
ramul de trunchi,
trunchiul de lut,
lutul de retină,
retina ucisă de Ochi,
Ochiul vibrând
aduceri-aminte
în apa ce curge mereu
spre ziua de ieri
şi noaptea de mâine.

Doamne,
ce chin al Cerului,
ce mare dispută a lutului
în trupul plăpând
al moleculei de rouă!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

tată,
dă-i tu fetiţei de doi ani
înţelepciunea frunzei

zborul întors al celor ce pleacă

galbenul din bobul de grâu

negrul adânc al pământului
spală-l tu cu lacrima ta
izvorâtă din cer

pe mine mă iartă, acum
când gheţurile dorm,
pentru toate păcatele

mă iartă că sunt fruct copt
în noaptea dintre vişini

sunt mare,
tată, am crescut
în lumea ce cade în gol
a neputinţă

mă spală cu lumină dacă poţi
aşa cum speli cocorii, tată,
şi mă iartă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pură istorie
este apa ce crede
în vaga memorie
a ceea ce-a fi
serotonină
mi-e teamă şi plâng
râd fără niciun motiv
că un râu rupt
de rădăcinile sale

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pactul

ce-mi dai
în schimbul renunţării mele
la tot ce-a fost?
el a tăcut

şi i-am mai zis câteva
aşa
ca la final de concert
când pier uşor alămuri peste fosă

ce-mi dai
în schimbul tinereţii ce ţi-am dat
fără să ştiu
orbule
imun la toate

am înţeles târziu

atâta îţi mai cer
dacă se poate
mai lasă-mă să mor
încă o moarte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte

Cum n-am memorie şi pace
Şi ziua nu mi-o amintesc
Am o metodă eficace:
În fiecare zi – cinstesc.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise

Este seara noastră
Şi te aştept la capăt de drum

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

poezia este o stare anume
a ei, trezită din noaptea de fildeş
ajunsă de dor şi târârea
spălată de ploi a celor ce vor să adoarmă
în munţi de flori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

nici nu mai ştiu
cine sunt şi de ce
când vântul tremură
toate spaimele lumii
alunec pe gheţuri ce dorm
şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrasenzorial

undeva
la marginea liniştii coapte
se aude copita de cal cum bate
în lutul încins

dar unde?
şi cine să audă?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a mai rămas o stâncă
în larg
unde pescăruşii se duc
să îşi facă siesta
pe singura piatră ce arde
eu nu iubesc pescăruşii
ţi-am spus de o mie de ori
cu guri închise în estuare
ţi-am zis
cu valul de foc în reflux
ţi-am spus că nu iubesc
pescăruşii
nici aerul dintre aripile lor insalubre
ce zboară pervers
deasupra cerului oglindit
în coama stâncii rămase

mă tot repet

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemporanii au memoria scurtă, spre deosebire de posteritate, care are o memorie selectivă.

aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă bate un gând
mai alb decât noaptea
ce muşcă adânc
din carnea copacilor
bate peste mine un gând
indecent ca şi vântul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de spaţiu
de rătăcirile mele
spre zări unde vântul
trezeşte aduceri aminte
cu mult mai departe
de trinitate şi cruci
te-am ascuns
suflet de ceară
fără să cer nimic la schimb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără memorie, nu există cultură. Fără memorie, nu ar exista nici civilizaţie, nici societate, nici viitor.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoanele nu plâng

ţi-am spus de-atâtea ori
despre iluzii optice

icoanele stau înrămate
în ziduri
legate cu lanţuri de flori
în altarul vremelniciei

totuşi
se pare că tu ai dreptate

icoanele plâng şi zâmbesc
uneori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul şi-a zis aşa într-o doară
munţii mei par mici comparativ cu alţii
şi au căzut socluri cu tot cu statui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!