
Văz-duh de vară
Ce înserare!
După dogoare,
Veni răcoare
De la o ploaie.
Natura toată,
Înceţoşată,
Pare ciudată,
Parcă-i o baie.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Suflet de vară
Liniştea-i atât de mare,
Că se-aude secerişul,
Simţi pe limbă o dogoare
Acrişoară ca macrişul.
Vara toată ţi se pare
Un prilej de mers la fragi,
Să-ndulceşti aşa dogoare
Jos, la râu, nădejde tragi.
Toţi aleargă după hrană
Doar poetul e sătul;
Ţine mâna pe o rană
Care... cică-i sufletul.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ochi în picături
Ce te uiţi la mine, soare,
Dis-de-dimineaţă?
Sunt un om ca fiecare,
M-am spălat pe faţă.
N-am avut prosop la baie,
Şi-am ieşit să mă zvântezi;
Faţa mea-i ca după ploaie,
Nu ca după lacrimi, vezi?
După ce nu voi mai ţine
Ochii strânşi, visând o floare,
Te voi întreba pe tine:
Ce te uiţi la mine, soare?!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


DUPĂ PLOAIE
Mi-a intrat vecina-n baie
Şi-a ieşit cam dezbrăcată,
Că ne-am sărutat în ploaie
Şi acuma-i udă toată.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În înserare
Mă simt soarele oprit
Apune-mă tu
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În înserare
Sufletul meu cade greu
Zdrobindu-şi trupul
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Revendicarea sfârşitului de săptămână
Într-o înserare
De duminică,
Trista mea uitare
Mă revendică:
.
– Te-am comis, băiete,
Printr-un atentat;
Şapte zile-fete,
Azi am răzbunat!
.
După răzbunare,
Mi se-ascunde-n fire:
Trista mea uitare,
Trista mea privire.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofileşte
Şi tot ogorul se îngălbeneşte,
În urmă lăsând ţărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjoleşte
Plantele şi iarba de pe câmpie,
Când curmă viaţa din natura vie
Şi norii de ploaie îi risipeşte.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri şi izvoare,
De arşiţa ce şi-a întins veşmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
22 iunie 2022
sonet de Maria Filipoiu din Poeţii Noştri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zâmbet gol
Inima mea e o rebelă,
Pleacă prin ploaie-n pieptul gol;
Capul meu sec, purtând umbrelă,
Se ţine după ea domol.
Când ochii le privesc din unghiul
Unui geam rece, picurat,
Ea parcă-i tusea, iar el junghiul;
Zâmbesc, dar unde-or fi plecat?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Fireşte, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câţi ani-lumină s-au mai furişat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furişezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înserare de primăvară
Se duce soarele, unde s-o duce,
Şi vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Şi latră câinii, făr-a conteni.
Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicaţi,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugaţi.
Să nu-mi furaţi această perspectivă,
Căci, dacă ştiu prea multe, mor ca voi;
Şi n-aveţi nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciţi pe Dumnezeu, apoi!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Singurătatea are picioare frumoase de la mersul pe jos. Toată viaţa s-a ţinut după mine, iar eu am colindat destul, dorind să îmi piardă urma.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Celor cărora nu le pare rău că au trăit, le pare rău că mor.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Murg în amurg
Ochii mei sunt nişte cai
Care fug din iad în rai,
Sufletu-mi, de vorbe dus,
Tropoteşte spre apus.
Iar la ceas de înserare,
O privire şi-o uitare
Galopează-n sens opus,
Una-n jos, cealaltă-n sus.
Ochii mei, doi armăsari,
Fug de parcă-s fete mari;
Sufletului, cal bătrân,
Înainte-i mult rămân...
Ce treime despărţită
În amurg, de ochi minţită
Şi de vorbe înşeuată,
Călărit-am ziua toată!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.
citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vine vreme rea. Înseamnă că vor veni vremuri bune.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce te iubesc
Ploaie de primăvară
Pământ însetat?
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ştiind că mi-e frică de ea, bătrâneţea va veni la mine pe furiş.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni...
Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.
tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vapai...
Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.
Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.
Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.
Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.
Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc…. si dor.
poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inocenţă
După ploaie lăcrămioara nu-ndrăzneşte să privească
Raza soarelui aprinsă in a cerului fereastră.
Tot in jos privirea-şi lasă inspre verdele cel crud
Si incearcă să explice că are piciorul ud....
Azi pământul dă răcoare, ar fi ziua cu păcat
Să răcească după ploaie plus un triplu strănutat.
E sublimă-n dimineaţă.... incerc lacrima să-i fur
Să o văd zâmbind sub soare, inocentă-n albul pur!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
