Unei iubite cu ochi albaştri

Văd în ochii tăi de-azur
O imensă mare.
Deci, de mâine îmi procur
Colac de salvare!

epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvamar. Oferă un colac de salvare.

David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subvenţie. Colac de salvare în marea falimentului.

David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă naufragiezi într-un ocean de dragoste, nu ai nevoie de colac de salvare.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

nepăsare

Nepăsarea e un colac de salvare pentru călătoria pe marea vieţii.

definiţie de Carl Ludwig Borne, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este cel mai bun colac de salvare în timp ce te afli dus de curentul vieţii.

definiţie de Wilhelm Raabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sortit

Să-mi dai un gând de-al tău, să-l înfloresc,
Să-mi spui un vis de-al tău, să-l împlinesc,
Dă-mi plânsul, am să ţi-l transform în cântec
Şi rănile iubirii dă-mi, să-ţi vindec!
Nu-mi mai spune că n-a fost să fie,
Iubirea – ştiu – mi te-a sortit mie,
Degeaba-ncerci să fugi pe alte căi,
Al meu eşti, te dau de gol ochii tăi!
Lăsa-ne-vom în voia valului,
Găsind, în doi, liniştea malului,
Fi-voi, dulcea ta briză de mare,
Tu, îmi vei fi colac de salvare!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

împrumut cu camătă

Împrumutul cu camătă: un colac de salvare... găurit.

definiţie aforistică de George Geafir (2017)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îndrăzneala înseamnă să te aventurezi fără colac de salvare în ape tulburi, să faci acrobaţii la înălţime fără plasă de siguranţă, să-ţi asumi responsabilităţi incalculabile şi imprevizibile, fără să ţi-o ceară nimeni şi să te pregăteşti sufleteşte de eşec, doar că să-l poţi ocoli fizic... atunci cea mai mare îndrăzneală a fost să devin mămică.

citat din Olivia Steer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

liber cugetător

Liber cugetător: o persoană care nu are dreptul la un colac de salvare.

definiţie aforistică de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mâine, mâine, mâine! Iată boala incurabilă a românilor, doctore! Sindromul amânării! Eternitatea lor înseamnă mâine!...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Scriind despre iubire
mi-a ajus bătrâneţea la uşă
amintirea ta îmi bate la geam
cu degete de funingine

dincolo de melancolie
lacrima copiilor mei
ca un colac de salvare
între colţii monstrului din clepsidră.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul mâine

Mâine terminăm schimbarea
Şi avem mai multă pâine;
Deci, aţi priceput mutarea:
Noi trăim de azi pe mâine.

epigramă de Ioan Fărcaş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana: Deci, iată că a coborât pacea cea mare pe pământ...
Făt-Frumos: Da. O să fie mare plictiseală.

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii capricioase

Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri,
Ploaia nu vine în valuri
Din seninul ce dăinue-n jur.

Anotimpul acesta e dur,
Nicicând nu-şi ticluie planuri,
Cuptor este cupola de-azur
Deasupra mării de lanuri.

Ape se umflă în maluri,
Creşte în lan spicul cel pur
Şi vara n-are nici un cusur,
Chiar de apa rupe zăgazuri...
Cuptor este cupola de-azur.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs invers

De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Şi mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Şi atunci Pământul, din ce-ar fi?

Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... şi-am, mâine, rost?

Şi ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Şi-l pot proba, cum nouă robă?!?

Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi aşteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aş fi existat!

Deci mâine am fost... Ieri, m-a ratat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colac politic

Noi vrem în U. E. (de ne plac),
Din colţ în colţ, oricum am da-o,
În loc de grâu, pentru colac,
Să sădim arbori de... cacao!

epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia mea

Pensia mea e-atât de "mare",
Încât s–o văd e al meu scop,
Motiv să caut cu înverşunare
Să îmi procur un microscop.

epigramă de Paul Constantin (25 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La concursurile de epigramă, ca la hramul bisericii: dai colac, primeşti colac!

Ca să fii băgat în seamă
Măcar cu vreo menţiune
Fă-ţi concurs de epigramă
Şi-ai să vezi premii... pe bune!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataclisme

întreb apa - ce faci?
- din piatră concep un colac de salvare

întreb focul - ce faci?
- iau apă în gură că prea sunt ars

întreb aerul - ce faci?
îţi ghicesc moartea în apă şi foc

întreb moartea - ce faci?
- mă ascund sub aripa ta ocrotitoare.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare sângerie

Mare învolburată
Sângeriu spumată,
Stau la malul tău
Plâng ce-a fost al meu,
Că s-a dus în tine,
De-napoi nu vine.

A plecat departe,
În laguri spre moarte.
Laşi lacrimi vărsate
În tine scăldate
Şi inima pierdută-n zare
În veşnică aşteptare.

Sufletul pustiu şi gol
Se izbeşte de-un ecou,
Ochii plânşi voi ridica
Chipul său îl voi vedea,
Oglindit pe cerul mare
Nu pe-o bancă de salvare.

poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!