În încercarea de a da formă nemărginirii

desenez grafice în care aşez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului

e ca şi cum l-aş desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puţină

toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l-aş desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt şi eu
din când în când sau aiurea
între două grătare şi un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeaşi limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii şi găuri negre
printre supernove şi mai ştiu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de şansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar şi să se întoarcă în sine
cum o facem şi noi din când în când
prin moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar fi plăcut să fiu savantul fericirii

să nu mai las la voia întâmplării bucuria de a fi
aş începe cu axioma clipei
fără dogme
cu mintea despletită de iubire
aş desena grafice fiecărui mac
şi nu aş mai măsura infinitul cu ocaua mică
voi postula fiecare zâmbet
nu va mai fi loc de îndoieli
piramidele vor creşte din iniţiativa deşertului
iar orice munte va învăţa perspectiva câmpiei
precum fiecare furnică va avea muşuroiul ei
nu vor mai fi sclavi nicodată
doar o lume de împăraţi
fără revoluţii şi execuţii publice
iar ghilotinele vor tăia numai grijile
nu va mai fi nevoie de inchiziţie
nici de cavaleri templieri
pentru că fiecare om va avea altarul său
şi un singur dumnezeu
de neîmpărţit cu nimeni

aş putea desena şi muzica
cum aşez acum iubirea în cuvinte
dar mă tot întreb
cine naiba ar mai avea nevoie de poezie
când toată lumea ar fi fericită

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se naşte în zbor

între două cuiburi reci
şi o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca şi cum aş fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit

poezia se scrie în fiecare dimineaţă
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de şotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le aşeza pe un abur
ca pe o tablă de şah imposibilă

poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsuceşte dumnezeu geometria
ca pe o invitaţie la iubire
iar dincolo de toate aceste măreţii
cum să-ţi aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu ştii să culegi frumosul
ca şi când deşertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca şi când cactusul acesta mai ştie floarea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se scrie în fiecare dimineaţă

când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de şotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le aşeza pe un abur
ca pe o tablă de şah imposibilă

poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsuceşte dumnezeu geometria
ca pe o invitaţie la iubire
iar dincolo de toate aceste măreţii
cum să-ţi aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu ştii să culegi frumosul
ca şi când deşertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca şi când cactusul acesta mai ştie floarea

poezia se naşte în zbor
între două cuiburi reci
şi o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca şi cum aş fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghesuim vieţiile oamenilor într-o ştire

ca şi cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afişe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul

doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greşit doza de ulei din amestec

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om nu e ales

nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa

niciun univers nu poate ieşi din matrice
nu există ieşiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poţi desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura ţară a făgăduinţei e în inimă

niciun om nu e ales
cum nicio rasă nu e pură
nu există arieni cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieşi din matrice
nu există ieşiri din acest labirint
doar întoarceri
şi din când în când iluzia
că poţi desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
iar gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul

dar în inimă
totul este posibil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
şi strig şi strig şi strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ca şi cum ar conta

amestec neputinţa cu speranţa
infinitul cu orizontul
şi din când în când
mă frâng de dorul nesfârşirii
în bucăţi de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care ştie
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viaţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe această lume în care nu aveam ce căuta

nu mai vreau decât un colţ întunecat
de unde să-mi chem moartea ca pe o binecuvântare
cu o jumătate dintr-o lacrimă amară o să plătesc cucul
să-mi cânte alintat balada impară a cuiburilor străine
cu ce mi-a rămas din toată bucuria florilor de cais
o să răsfăţ câmpiile sub care îmi vor creşte munţi din suflet
aşa ca să aibă cărarea neumblată unde căuta vârful
apoi ca şi când aş număra invers toate stelele necăzute
o să-mi numesc gândurile iarbă
şi le voi cosi dimineaţa
înainte să-mi cânte toţi greierii a dincolo
pe această lume în care nu-mi găsesc locul
o să-mi dau şi jumătatea dulce din lacrimă
pe un cântec de privighetoare
cât să-mi crească înapoi tăcerea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un moment dat, în timpul unui seminar, s-a întâmplat ceva foarte amuzant. Cineva m-a întrerupt din discursul pe care îl ţineam şi m-a întrebat: "Ai folosit cuvântul viziune de foarte multe ori până acum, dar eu personal nu înţeleg termenul. Cum este să ai.. viziune?" Îmi place să fiu provocat. Am zâmbit şi am spus: "Este ca şi cum ai vedea peste gard... când toţi din jurul tău văd doar cărămizile."

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cel mai fain popor din lume! Doar potopul şi din când în când câte o apocalipsă fâsâită ne mai opreşte din râs!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem că ar fi săpată o gaură dintr-o parte a pământului în alta, prin centrul său. Ce s-ar întâmpla cu un om care ar sări în acea gaură? Când ar ajunge în centrul Pământului s-ar opri sau ar continua să cadă? El ar fi vaporizat de o temperatură de 6.093 grade celsius al centrului de fier topit presurizat. Ignorând această complicaţie, el ar prinde viteză în mod continuu din momentul în care a sărit în gaură până când a ajuns în centrul Pământului unde forţa gravitaţiei este egală cu 0. Dar el ar călători atât de rapid încât ar trece dincolo de centru şi ar încetini în mod continuu până când ar ajunge la viteza 0 exact în momentul în care ar ieşi pe partea cealaltă. Cu excepţia cazului în care cineva îl va prinde, el va cădea înapoi în gaură şi va repeta călătoria la infinit. O călătorie dus prin interiorul Pământului ar dura în jur la 45 de minute...

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa străin încât am devenit invizibil

precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic

aşa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri şi cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceaţa dintre evidenţe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeţilor
prea străini să se mai recunoască
mult prea invizibili
să se mai poată atinge vreodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În centrul liniştit din centrul cercului cineva poate zări infinitul în toate lucrurile.

citat din Chuang Tzu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucesc universul pe un bob de rouă

descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună

inima mea nu ştie să bată în şoaptă
nu poate despărţi infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găseşte în fiecare floare
trebuie doar să învăţ rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două naşteri
desfac clipele în entităţi de etern
aşez timpul în plan
doar aşa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile şi reînvăţ mersul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tăcerea trecută sub tăcere

aşa se nasc revoluţiile
aproape subversiv
ca o moarte acceptată de copil
oricum nu trebuie să fiu surd ca să ascult tăcerea
din când în când ar trebui să o provoc
să-i dau un brânci
sau chiar să o ciupesc nemilos de vintre
ca să ţipe un pic
să se înalţe spre cer
să se coboare în adâncuri
sau pur şi simplu să erupă
precum vulcanii
din prea multa linişte adunată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai realizat că eşti femeie

mai întâi ţi-ai pus o frunză de vie
încă era vară în trupul tău
iar eu aşteptam cu nerăbdare toamna
ceasul strugurilor copţi
...................................................................
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
şi strig şi strig şi strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
..........................................................
apoi s-au găsit destui care să facă o modă
din schimbatul frunzelor
chiar cu mult înainte de inventarea soldărilor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletele uscate de senzaţional

tinerii mor de bătrâneţe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopţile
doar din când în când
în deşertul dintre două oaze
cresc cu încăpăţânare caravanele nimicului
precum feţii frumoşi din lacrimile afroditei
ŞOC! SENZAŢIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediţie specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greşeală
se mai întâmplă şi ceva extraordinar
aproape că nimeni nu mai observă
că pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times
la pol se îmbată pinguinii
în plin deşert de gheaţă abdicată
pescuiesc de nebun pe un iceberg putred

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte această zi!
Fiindcă înseamnă viaţă, însăşi viaţa vieţii,
În iutele său curs
Stau toate adevărurile şi realităţile existenţei tale:
Fericirea creşterii,
Gloria acţiunii,
Splendoarea frumuseţii...
Căci ieri e doar un vis
Şi mâine doar o viziune,
dar un astăzi bine trăit, face din orice ieri un vis de fericire
Şi din oricare mâine o viziune de speranţă.
Priveşte bine, aşadar, această zi
Şi adu salutare zorilor!

poezie de Kalidasa
Adăugat de Jenei Georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!