O stea
Uitarea din mine
Dă târcoale suferinței,
Poate doar însă să o aline,
Dar mă îndoiesc de puterea ei.
Privirea întunecată
Din umbra ochilor mei
Se destramă deodată
Rămâmând cenușă în urma ei...
Ce vagă-i amintirea
Ce pâlpâie ușor,
Și cântecul e jalea,
Aprinsă, tremurândă îl fredonez cu dor.
De unde răsare o stea bălaie
Și cade spre pamant agale?
Se topește arzând în văpaie
Stinsă, goală și moale...
Cer nemilos astrele-și alungă
Din pânza-i neagră și eternă
Doar soarele-i pătrunde în inimă
Și-i luminează fața superbă.
Privind cu ochii goi în infinit
Ce singur e, ce pustiit,
O lacrimă pe obrazu-mi apare
Uscată de-ale soarelui raze ocrotitoare.
Dacă stelele au suflet nemuritor,
Închin un imn celei care a pierit
Păstrând taina zilelor
În care ea pe ceru-i tată a dăinuit.
Si aievea să exiști
Tu, suflet rătăcitor,
De mult ai murit, dar încă trăiești
În amintirea noastră, a tuturor.
poezie de Ioana Balea
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
Citate similare
Sonet
Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- și-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.
Când soarele se lasă în deseară
Și cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuși n-a murit.
Plimbându-mă pe-alei așa agale,
Așteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.
Cătând mereu în van desăvârșirea,
Vom învăța-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...
sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre perfecțiune, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre amintiri, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Păsări călătoare
Spre țări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoțesc până departe-n zare
cu ochii-ntinși pe-o aripă de dor.
De cum dispar, în suflet se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-o margine de umbră întârziată
cu amintiri de care m-am temut.
Mă reîntorc cu gândurile toate
prin anii duși cu tinerețea mea
ca să-mi adun regretele lăsate
pe cioburile sparte dintr-o stea.
Și te revăd privind îngândurată,
cu lacrimile-n ochi ca un izvor,
dar te ridici spre ceruri deodată
regină-n stolul care trece-n zbor.
Dispari din amintirea mea târzie
cu stolul care tocmai a trecut,
dar te întorci pe dorul renăscut
în cântecul vrăjit de ciocârlie.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre țări, poezii despre început, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Dor de tine, tată
Murit-au ochii mei cu tine,
Dincolo de mâine nu am mai văzut
Sorbind ușor din pocaluri venine
Din pământ primesc un ultim salut!
Prin frunze reci doar un fior adie,
O, dor de casă, o, dor de mormânt.
Cu toamna-n suflet, am rămas pustie
Ca frunza uscată plutind spre pământ
Cresc focuri mari de inimi istovite
Spre luna vie de-un sfert lipsită
Roșcate frunze se desprind smerite
E vânt și-orice speranța e pierdută.
poezie de Mihaela Dehel (28 octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre smerenie sau poezii despre păr roșcat
Baladă poeților
BALADĂ POEȚILOR
Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu și Mare Domn.
Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.
De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veșnicie dus.
Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
de viață detașat.
Plâng prieteni și frați
în condeiul stingher,
la priveghi adunați,
când duh urcă spre cer.
Cu lacrimi amare
roagă pe Dumnezeu
ca să-i dea iertare
și pacea Lui, mereu.
Ca un Tată ceresc
îi luminează har
din destin pământesc,
pe al morții hotar.
Suspină și Luna
în raze de argint,
împletind cununa
pe astrul răsărit.
Speranța nu moare
în ploaia de tristeți,
ci în zori răsare
cu har în alți poeți.
Ei duc făclia-n gând
la comemorare
și rescriu, lăcrimând,
vers de neuitare.
Curcubeu brăzdează
zarea-nlăcrimată,
pe poeți așează
în Rai laolaltă.
*In memoria poeților uciși de pandemia COVID-19
Dumnezeu să-i așeze la masa creatorilor!
Maria Filipoiu
cântec, versuri de MariaFilipoiu (12 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre religie, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Mă întorsei cătră lecțiile mele chinuite, la paginile înnegrite și scrijelate cu unghia. Nu știu ce lumină a trecut din soarele primăverii în ochii mei. Nu știu ce înțelegere bruscă, izvorâtă din adâncurile măruntei mele ființi, a legat deodată, ca un fulger, semnele și cuvintele. Cu o clipă mai nainte eram ca în fața unor hieroglife. Acum, cu bătăi de inimă, înțelegeam că am găsit cheia care deschide taina cetirii.
Acest ceas al luminii ș-al înțelegerii celei mari a rămas legat în amintirea mea cu Capra cu trei iezi [...]
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre trecut
- citate despre primăvară
- citate despre ochi
- citate despre negru
- citate despre lecții
- citate despre inimă
- citate despre cuvinte
- citate despre ceas
- lecții de engleză
Altar de suflet e iubirea
Altar de suflet e iubirea
Și mă închin la sânul ei
De când mă-nfăș în amintirea
Luminilor din ochii tăi.
Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorință,
Las luna în ascunse storuri
Cu brațul plin de romaniță
Să facem cruci într-o clipită,
Cochetărie prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.
Altar de suflet e iubirea,
Mă tot închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât zădărnicirea
Mai lasă îngeri pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Dor de ea
Dor de calda ei povață
și de pâinea cu dulceață.
Dor de mâinile ei fine,
care știu doar să aline.
Dor de zilele de vară
când ieșeam desculță afară,
culegând pe lângă ea
"Flori de nu mă uita".
Dor de bunica mea frumoasă
Cu părul ca de mătase
Și cu ochii veșnic vii
Când își vede ai săi copii.
Însă dorul se topea
când brațele le împletea
în jurul meu, văzând iubirea
și-n suflet, lăsând amintirea.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre păr, poezii despre pâine sau poezii despre mâini
În amintirea...
În amintirea regretaților părinți
Mi-am luat cu durere inima în dinți...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Și să croiesc cale fâșiilor din suflet...
Au fost la inimă curați și frumoși,
Oameni de la țară, harnici, credincioși,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viața mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e așa de mare,
Metafora din mine plânge și mă doare.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre prezent
O umbră
când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.
noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.
ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.
am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.
.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
și umbra mea spre tine vrea să plece.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tei, poezii despre seară sau poezii despre plâns
O umbră
când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.
noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.
ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.
am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.
.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
și umbra mea spre tine vrea să plece.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celei care a plecat
pe acest colț de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
și vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.
în voluptoasa desmierdare,
alină leneș mâna-ți dulce,
ca o romanță-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.
mă uit cum primăvara vine
și cum se sfarâmă-n amurg
și picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.
va curge clară ca o apă
spre-mpărățiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.
tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
și amintirea nu mă lasă
și câteodată îmi e dor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre stele, poezii despre lene sau poezii despre apă
Colț de inimă
Te-am ascuns într-un colț al inimii,
Să nu te caut prin celelalte
Făpturi din nopți cu chipul lor senin
Care mi-au stat cândva în brațe.
Doar eu știu locul unde te-am ascuns,
În colțul cel pătruns de taină,
Căci tu-mi ești taina unicului vis
Și visul nu vrea să îmi doarmă.
Sunt blestemată de cer să te iubesc,
Să poată cerul să-mi vorbească
Și-mi cheamă umbra Lunii s-o petrec,
Cu raza ei să mă albească.
Te-am ascuns să-mi păzesc amintirea,
Pe care o chem să mă uimești,
Reapari și-mi dăruiești privirea
Ochilor, cu unduiri cerești.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre somn sau poezii despre cadouri
O clipă verticală
O bătrânețe tânără mi-aduce
Aminte de senzații, de răscruce,
De- un drum pe care singuri am fugit,
Mult înainte de a fi pornit,
De o privire parcă rătăcită
N puterea de a fi iubită,
Nu întristat și nicidecum pierit,
Iubit- așa cum eu mi- aș fi dorit;
Ți- aduci aminte cum o clipă goală,
Ades se rătăcea pe verticală,
Spre cer tânjind cu mâinile întinse
Atât de necuprinsă- n necuprinse,
Cum nopțile erau un simplu zbor
Neințeles, ascuns oamenilor,
Din care tu pierit te prabușeai
Pe sânii mei când încă ma iubeai?
Privește ploaia calmă- n ochii mei,
Cu transparența purității ei,
Pe care dacă tu nu o pierdeai,
Eu încă te aveam, tu ma aveai,
Dar tinereți bătrâne de puteri
Ne- au luat pierdute- n sens, ziua de ieri
Și plouă ca- ntr-o moarte verticală
Ce își alintă noaptea cea de smoală.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco (10 mai 2017)
Adăugat de SILVANA ANDRADA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre trecut sau poezii despre sâni
O stea (dedicată lui M. Eminescu)
O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Și prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.
Talazuri mari prin ape înghețate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârșirea unui dar.
Luceafăr s-a născut pe bolți albastre...
Prin vis, prin dor, prin pașnic legământ
Și magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e și astăzi în cuvânt.
Multe veri vor plânge și vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră și de fină.
O să se nască stele infinite
Când zi cu noapte galeș se îngână
Și când puterea ta prin dulci cuvinte
Va fi mereu a cerului stăpână.
Un vis firesc te naște mai aproape
De-acele lumi ce veșnic ne despart.
Tu strălucești tăcut, fără de moarte,
Iar vocea ta e-n inime ce bat.
Zidit în zarea albă-a veșniciei
Coroana ta e-n gânduri ce mă-nec,
Vei fi mereu părinte-al poeziei,
Nemuritor în mii de ani ce trec.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre vară sau poezii despre tăcere
Dor nemărginit
îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre înot
Zâmbet din etern
Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii
Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De mă cauți prin vers poți să vii să mă iei,
Știu că ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc
Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit
Mă condamnă de vrei, mă iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre reciprocitate sau poezii despre lectură
Seară prin suflete
E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau să plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește să trăiască.
În pustiul din noi, mă amestec și eu și las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.
Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!
Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare
Apoi eu l-aș lăsa agale
La pas domol, ca sa ajungă
La inimă și mai departe
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări în rătăcire
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre devenire
Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare,
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare.
Apoi, eu l-aș lăsa agale,
La pas domol ca să ajungă
La inimă și mai departe,
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă,
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare.
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări, în rătăcire,
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, suflet singur...
Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.
Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.
Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.
Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate