Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Amurgul unei lumi

Ca un altar e cerul, cuprins de inserare
Ca un mormant adanc al vechilor cetati
Cu trupuri diafane aprinse de uitare
Sui stele incremenite inspre singuratati

Apus de lumi, brazdand, luminile scoboara
Pe bolta in crepuscul, si-n vaile pustii
Sub raza muta a lunii-ce trage-ncet sa moara
Mai pribegesc fantome in straie argintii

Se oglindeste-n ape, din marmura palatul
Ce zace sub ruine, coloane sfaramate
Doar oglindirea-l poarta, pe cand intunecatul
Ev al tacerii-nghite zidiri nemangaiate.

De soarele, in raze fasii inrobitoare
Doi ingei –genuncheaza pe un taram departe
Si lumi apun in zare...
Si ceruri cad in moarte....

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Strai de cenusa...

O lume a tacerii, surpata
Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata,
Si-n umilinta, un strai pe vesnicie,
Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie.

Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm
Iar de departe carnea-i cu gandul o intorn,
Cand innegrita zace trup de vraja zdrobita,
Odata in apus, din soapta zamislita...

Era si ieri, inchisa-ntr-o icoana,
Mereu ea sangeranda si otravita rana,
Paloarea unei dare, invaluite-n gheturi
In lacrimi, tresarind, din prea-iubite ceturi...

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crepuscul de catifea....

Ochii tai, valtoarea haosului celest...
Pielea ta, crepuscul catifelat...
Bratele tale, leagan de vise moi
Tu insuti...
Un crampei de nemurire...

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sange de nor...

Sangerie panza, un val de nor ascuns
Cersind doar indurare, si-o clipa de tacere,
Ca apoi a muri pe cerul nepatruns,
De-amarele regrete, nevolnica durere

Cand ura in lumina, o umbra ce se-ncheaga,
Doar implorand eternul din ochii neinchisi
E josnicia unui, ce dragostea i-o neaga
Iar poarta se inchide, privind din urma tristi

Oare nu intelegi ce-a fost visand in mine
Cand criminal cu mana-ti un pui ai sugrumat?
E norul cenusiu, si clipele-i putine
Pe panza sangerie, in chin, s-au incrustat...

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste alba

Ninge crescand in ochii nostri ceruri
si iarna asta parca e batrana
de-atata alb in glasuri si in moarte,
nici cei trecuti nu se mai inspaimanta
de forma timpului de stele...

Sa-mi canti in frunza alba, inghetata,
ceva ce nu mai poarta sunet,
ci e de-un alb ce creste inspre sine,
ca un copac din frunze inspre seva,
cand ninge nerostit primavaratic...

sa fim din nou copii si oameni de zapada,
sa colindam in alb si cuiburi inghetate;
sa ne uitam de-a dreptul inspre stanga,
pe unde a trecut o inima-travesti,
purtand in straita grea covrigi si o poveste
despre un cer ce alb cernea spre sine...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Galactică

Stele fără număr licăresc pe sus,
Raze argintii de lună de se ivesc
Peste orizont ce-n noapte îl privesc,
Cugetu-mi colindă spre înalturi dus.

Aștri-n Universul nostru se strivesc
În vacarmul lui ce nu-i de reprodus
Și divinitatea nu li s-a opus;
Crede că astrale lumi se mai tivesc!

Peste ani aceleași astre se găsesc
Țintuite-n bolta fără de sfârșit
Și mi-e teamă că se prăbușesc
Pentru faptele ce-avem de ispășit.

În a noastră eră e de presupus,
Galaxia se apropie de apus!

sonet de (2019)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seva sangerie

Orizontul frant in bucati inghetate,
Cioburi de sticla, smoala curgand,
Topindu-se huma se mistuie-n ape,
Si plaga se-ntinde sub cerul plangand...

Se spanzura vantu-ntre ramuri
Pe cand in mal se zbate uitarea,
Suflarea e moarta, si neamuri...
N-genunchi isi cersesc indurarea...

O floare alba gusta din seva sangerie...

poezie de
Adăugat de Ana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tarmuri de perla

Ploaia are inca parfumul tau,
Te vad mereu cazand, prin ceruri fara numar,
Infasurat doar in mantia inserarii...
Si huma are parca o farama din tine...
Ca si cand ai fi trup din tot ce ma-nconjoara,
Plutesc deasupra valurilor senine,
Ce se topesc neincetat...
In marea straveche a amintirilor noastre,
Acolo unde, au fost zamislite, in imbratisare
Lumina si intunecimea dintai...
Departe, in ceturile de argint ale vazduhului,
Pe tarmul de perla al eternitatii...

poezie de
Adăugat de Ana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Amurg

E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi șoimi se întrec în picaje
Și-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi șoptește
Să nu fiu cu pașii-n alertă,
Un adagio la viață-i priește,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii și norii de foc
Încep să înalț prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aștept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Și-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium și-apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea viselor

E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.

Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.

Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:

O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
și alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.

Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.

Și merg... și merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Triumful iubirii

As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:"E steaua mea!".

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint...

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rataci si nu m-as teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea...
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:"E steaua mea!".

poezie clasică de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Departe, departe...

mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
pe țărmuri de suflet uitate
pășesc mai departe pe ape
departe de lume, departe de toate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vis

O umbra de ceata captiva
Intr-o oglinda de vant
Cu moartea in suflet alege
Din mii de stele un mormant.

Un vis printre nori ratacit
O minte pentru ultima oara
Ca va imbratisa un infinit
Ce o s-o invie si ca n-o sa doara.

O zi de cenusa topita o rapeste
O poarta prin noaptea de foc
In care glasul putred se taraste
Spre viata lipsita de rost.

In ultimul ceas, cand moartea prin viata se aprinde
Nefericirea-i stapana si-n brate te frange
Cand din ranile a tot ce din greseala se pierde
Creste o floare uscata hranita cu sange.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Alexandra Tatiana CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Stele căzătoare partea a VI-a

Luceafăr blând al existenței mele,
În câte constelații să conjug,
Sub plugul sufletului, praful dens de stele,
Apoi, în râu de lacrimi să tot curg?

Pe-al visurilor rug, demente umbre
Își plimbă trupul, căutând un sens
Trăirilor atât de insalubre
Din fiecare lacrimă și gest.

Zadarnic cauți raze de lumină...
Sub geana mea, un tulbure destin,
Durerea altor mii de vieți ascult㠖
Fâșie ruptă din incest divin.

Sunt albatroși ce zboară-n universul
Scăldat în ape tulburi și stihii...
Azi, mângâiere-mi este numai versul
Ce-a izvorât din nopțile pustii.

Un clopot de tăcere-mi rupe gândul
În două lumi: trecut și viitor.
Sălbatice secunde-mi scaldă trupul
În lacul de secunde incolor.

Nu vreau să vii să îmi pătezi cu ură
Atingerea petalelor de jad.
De mult mă doare strângerea-ți de mână...
Mă balansez între pământ și iad...

Dezleagă-mi zborul! Vreau să plec departe...
Mi-e aripa rănită, dar alerg,
Căci sufletu-mi mereu lipsit de moarte
E-un bastion de suflete întreg.

Sunt un bastard răpit de generații,
În căutarea unei alte lumi...
Nu vreau iubire, temeri sau tentații!
Mă pierd în ploi de stele și-n furtuni...

poezie de din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie

Te strang in brate, dulce te sarut,
Inger de lumina, ingere de lut,
Si-n brate-am sa te port in infinit,
In dragostea ce nu are sfarsit.

Imbratisati sa trecem in eternitate,
Doi ingeri albi si fara de pacate,
Doi luminosi luceferi, in cerul de apus,
Cand lumea-n pulberile vremilor s-a dus.

poezie de (20 august 2009)
Adăugat de Ion VangheleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Doi

încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărțirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuși într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colț neștiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micșora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în ușorul celeilalte lumi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Straie

În straiele dimineții
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Și te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau și eu urcată,
Pe alta stai și tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munții albi, căi adînci
Și pajiști din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Și mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele și cu voi
Și stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu și eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtați suntem toți în declin
Și moartea o ducem departe
Că-i viață și numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viața planetei Pământ
Și pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui strălucește puterea
Purtînd straie din vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plecare ta...

Sufletul meu devenea ruine
Atunci cand tu te indepartai
Priveam cum pleci de langa mine
Si in urma nu te m-ai uitai

Cand ai disparut din a mea raza
Un frig cumplit m-a cuprins
Era sufletul rapus
Si de dragoste invins

Lacrimile cadeau zdrobite
Pe asfaltul cenusiu
As fi vrut sa tip sa urlu
Sa dispar sa nu mai fiu

Inima-mi zacea-n tacere
Pusesei capat fericirii
In seara cand ne-am despartit
S-au scuturat toti trandafirii....

poezie de (25 august 2013)
Adăugat de Marian Alexandru BercuciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Cerul vechilor credințe

Trecea o altă noapte și-nspre zări
ce începeau, treptat, să se-ntrevadă,
își aprinsese cerul lumânări
și candele-n regatul de zăpadă.

Tablou de iarnă rece, înghețat,
surprins pe-un petic aspru de pământ,
mai jos de munți, de drumuri depărtat,
uitat de timp, de oameni și de vânt.

Un tremur slab, un tril pe-un fir de stuf
aduce în tablou un rest de viață
pulsând sub pene reci și strat de puf,
în piept micuț de pasăre răzleață.

N-a reușit, n-a mai avut puteri
să zboare înspre alte lumi, departe,
și a rămas, cu aprige dureri,
s-aștepte zborul ultim, către moarte.

S-a întremat în iarna fără ger
cu viața-nchisă-n micile semințe,
iar ochii ei privesc de-acum un cer
plin de lumina vechilor credințe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Corabia viselor

Prin nopțile mele plutești,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu ești
trimisă din lumi nevăzute.

Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauți pe-un drum singuratic?

Te-atrage o zare ascunsă
de cețuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?

Te-aștept să-ți dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă și-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!

poezie de din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook