Cănile

Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint
Se adresă vecinei, în voce cu alint:
- Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângă-olaltă!
Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă
Condiţie sau... rasă... sunt din elită,-n fine,
Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine!
- Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă:
La fiecare masă din zi mă fac utilă,
Iar tu, o fandosită, serveşti din an în Paşte,
Doar să-ţi păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaşte
Că îţi permiţi huzurul şi statul pe degeaba
Din pricină că alţii – şi eu – îţi facem treaba!

Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de ceşti:
"Mărirea-i e, în taină, legată de aceşti"...

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicii mele

Te regăsesc, oricând revin,
Înfăşurată printre aţe
Şi-mi ceri, cu miau şi cu suspin,
Degrabă să să te iau în braţe...

Să te alint, să te sărut,
Să te dezmierd şi azi ca ieri,
Iar tu să torci de la-nceput,
Primind cu drag orice plăceri!

Să-ţi dau cărniţă şi lăptic
Sau altă hrană de feline
Şi să te mângâi câte-un pic,
Să nu mă duc de lângă tine.

Apoi să ne jucăm de zor -
Tu, din cotlon, de sub hăinuţe,
Să mă ataci surprinzător,
Scoţându-ţi finele gheruţe.

Când oboseşti de-atâta joc,
Să stai încolăcită,-n fine,
Dormind în pace, ghemotoc,
Mutând urechea după mine...

Îmi stai alăturea în pat,
Fidelă, gingaşă şi castă,
Încât mă-ntreb, iluminat:
La ce-mi mai trebuie nevastă?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părţi inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îţi vor mutila faţa cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeţii mincinoşi,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuţi unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simţi în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îţi vor schimba numele, sângele, viaţa.
stai lângă mine,
vin cei morţi să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

eşti aceeaşi şi niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mine

Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă şi ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar şi atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi şi dezgoliţi de nevoi.
Aşteaptă cu mine, tot ce nu poate fi aşteptat
Aşteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când eşti doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deşiră şi timpul,
Nu pleca, îţi voi spune mai târziu motivul...

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de zână

Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.

Îţi spun "Stai şi nu te teme!",
Doar clipeşti ciudat din gene
Şi-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.

Nu mă laşi pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Şi închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.

Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi şopteşti cu voce joasă
"Nu pot să îţi fiu mireasă

Că un duh din altă lume,
Fără chip şi fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute

Şi de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".

Inima-n coşciug tresare
Că nu sunt ca orişicare,
Să îţi dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morţii mire.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cât de mult...

Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuţi că-ţi sunt o slujbă
Cum lanţ la lama de o drujbă
Şi elicea la vapor, siaj?

Pe câte săptămâni să jur
Să-ţi fac o Lună de argint
Şi de-i eclipsă nu te mint
Că pot s-o trag de-o vrei pe-un şnur?

Pe câte luni să-ţi dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ţi ajung şi-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?

Pe câţi ani să-ţi promit credinţă
S-ajungă pân' la reînviere
Şi zâmbetul să ţi-l fac miere...
De dulce nu îţi ai cu putinţă?

Pe câte zeci de ani să-ţi fiu
Alături, sprijin să mă ai;
Să îţi pui cap pe braţ, să stai
Cu mine pân' nu mă mai ştiu?

Pe câte secole s-alerg
Să îţi trec numele pe boltă;
Din sori să-i adun o revoltă
În ceruri... de-ar vrea să te şterg?

Pe câte mii de ani să zbor
Să mă fac trup din piramide
Până când palme-ţi vei deschide;
Să pot să stau s-adorm, să mor?

Pe câte clipe adunate
Să le trăiesc în nano timp
De molecule de-anotimp...
Să faci din mine eternitate?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Ritualuri matinale la 60 de ani" de Valentin David

Orice dimineaţă-i o plăcere-
Este-adevărat, ce spui, bărbate.
C-am îmbătrânit, dar fără vrere
Şi că mi-o serveşti cam tare, frate.

Geaba o-ndoieşti cu apă plată,
Ai lungit-o şi e slabă tare.
Nu mai e cum mi-o dădeai odată
Şi o faci cu mare ezitare.

Las' că intru eu în acţiune
Şi-ţi arăt eu treaba cum se face.
Trebuie un pic de-afecţiune-
Zici că-i prea fierbine? Hai, dă-mi pace!

O răcesc acuma cu zăpadă,
Fierbinţeala imediat îţi trece.
(Du-te şi adună de pe stradă!)
Să nu-mi spui pe urmă, că-i prea rece!

Să ne lămurim cam cum stă treaba,
Vom chema vecina să ne spună.
E expertă, ne certăm degeaba,
Uite, zice că e foarte bună!

Morala

Până şi cafelei îi găseşti pricină,
Când o bei cu mine, şi nu c-o vecină...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai traieşti,
Nici o clipă... fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.

Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu... îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele-ţi fierbinţi,
Chiar şi lacrima curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce-ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nnebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic, EU, să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă

Minte-mă că mă iubeşti,
Că sunt totul pentru tine
Şi nu poţi să mai trăieşti
Nici o clipă... fără mine.

Minte-mă că ţi-am lipsit,
Că îţi sunt cuibar de vise
Şi că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.

Minte-mă că ţii la mine,
Că-ţi sunt înger şi ispită
Şi că-n nopţile senine,
Numai eu... îţi sunt iubită.

Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniştea şi infinitul,
Minte-mă că îţi sunt floare.

Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ţi sunt soarele şi luna
Şi parfum din flori de tei,
Că doar eu îţi sunt stăpâna.

Minte-mă că nu mă minţi,
Că-ţi sunt clipa aşteptată
Şi dorinţele -ţi fierbinţi,
Chiar şi... lacrima... curată.

Minte-mă ca îţi sunt dragă,
Că-ţi sunt demon şi păcat
Şi că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce -ai căutat.

Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ţi fiu mireasă,
Veşnic, EU, să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să te mai naşti o dată!

Odată, mi-am dorit să-mi fii regină,
dar eu nu am vrut niciodată
să fiu regele tău.
Voiam să fiu doar grădinarul,
omul acela ce îţi culege
în fiecare dimineaţă
zâmbetul,
ce udă rădăcinele visurilor tale
ca să inunde nopţile
cu aromă de vesel-trist,
omul acela îmbrăcat
doar în gândurile tale tomnatice.
Sunt cel care te roagă
să te mai naşti o dată,
doar pentru mine,
să înfrunţi destin,
univers,
rost,
naşte-te din mine,
din flori,
din ploi,
din ecou,
din orice altceva,
dar fă-o, te rog!
Te naşte ca să te naşti,
cere să fiu destinaţia ta,
o scrisoare fără expeditor.

poezie de Mihail Coandă (23 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trebuie consimţământ

Îţi trebuie consimţământ
Din partea forţei tutelare,
Acum, la orişice mişcare,
Să mori de ciudă, pe cuvânt!

Să sapi o palmă de pământ
În curtea casei din dotare,
Îţi trebuie consimţământ
Din partea forţei tutelare.

Îţi taie orişice avânt
Această tristă constatare
Că nu-i departe ziua-n care,
Când vei dori să tragi un vânt,

Vei cere-ntâi consimţământ...
(Din partea forţei tutelare)

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FUMURI-fabulă

Moneda de ''cincizeci'' cam încrezută
Se adresă bancnotei de o sută:
-Cu-o existenţă-atâta de precară
E vai de tine, dragă surioară!
Chiar milă mi-e de tine, doar se ştie
Ce firavă-i o foaie de hârtie!
Eu îţi sunt amică şi dacă aş putea
Din tăria mea ţi-aş împrumuta;
Tu cunoşti, fireşte, nu vreau să insist
Lovită, aruncată, eu mereu rezist.
-Zău că eşti drăguţă, zise-atunci hârtia
Însă nu e cazul să-ţi împarţi tăria
Iar că sunt firavă, nu-i un lucru mare,
Sunt păstrată bine fi'ndcă am valoare...

Morala
N-ar fi prima dată când un oarecare
Îi crede slabi pe-aceia care au valoare.

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când facem pe sfinţii

Colorez noaptea în iubire şi speranţă,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna străluceşte, am cerut-o de muză,
şi-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristeţe,
dar să nu fie venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
iubirea să mă seducă cu blândeţe,
din suflet, fără bonuri de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
Focul e viu, e-n mine şi ştiu
că iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
şi degeaba facem pe sfinţii.
Suntem răi, avem măşti
de aceea ne plac oglinzile.
Dincolo de un scop e un alt destin
care câteodată e doar o ploaie
Şi nu e veşnică.

poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfit întru zidire

Ţi-au înflorit castanii, profesore, la tâmple
Şi porţile luminii mereu îţi sunt deschise
Vin îngeri să se-nfrupte şi cu nesaţ să-şi umple
Cămara cu poveţe ca să-şi clădească vise.

Tu îi primeşti pe toţi şi eşti precum o carte
Pe care-o răsfoiesc, setoşi, filă cu filă,
Îşi iau din ea cuvântul şi pleacă mai departe
Uitându-te pe-un raft, uzată şi fragilă.

Pe-altarul de lumină aştepţi crucificarea,
Un manuscris îţi este întreaga ta trăire,
Iar slovele cu suflet au întregit lucrarea
Şi pe copertă-i scris – jertfit întru zidire.

poezie de Angelina Nădejde (4 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărtăşit Paşte

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăşi naşte
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paşte.

Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aş cunoaşte,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paşte.

Din tot ce mi-aş dori şi mie
Cu gând măcar c-aşa renaşte
Speranţa, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paşte.

Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caşte,
Să mă simţiţi alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paşte.

Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaşte,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paşte.

Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaşte,
Sunt uşor suflet plin de dor
Şi eu, un stol... Ce v-aduc Paşte.

Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaşte,
Să nu uitaţi e trecător
C-un spirit cast... Anual Paşte.

Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt şi moaşte,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paşte.

Din tot ce şi Hristos trăita
Şi a îndurat făr' să demaşte,
Să învăţaţi că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paşte...

Din tot ce lume a tot iertat,
Înţelegerea de-a recunoaşte,
Mă luaţi zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paşte!

Reînviu, sunt viu într-atâtea aştre...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbeşte cu mine şi nu mă lasă
Atinge lumina şi plânge!...
Am să ating un fluture
Şi-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din linişte
Şi am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Şi va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eşti mic şi nu ştii nimic, şi vocaţia ta este mică. Există, dar e doar o sămânţă ce aşteaptă să încolţească. Pe măsură ce tu te dezvolţi ca persoană, îţi dezvolţi abilităţi, faci muncă de autocunoaştere, începi să devii din ce în ce mai bun în a fi tu însuţi şi a putea să oferi celor din jur ceea ce îţi face plăcere şi la ceea ce te pricepi din ce în ce mai bine. Vocaţia ta creşte odată cu tine. Nu te uita la oamenii de succes comparând ce faci tu cu ce fac ei acum. Dacă eşti la început, uită-te la ce făceau aceşti oameni când erau şi ei tot la început. Nimeni nu s-a născut învăţat, asta e o certitudine. Dacă unii oameni fac lucruri extraordinare în viaţă, e pentru că fac pas după pas, în fiecare zi, în timp ce alţii visează la cai verzi pe pereţi. Nu fi o găină speriată de calităţile vocaţia şi realizările altora. Când tu eşti mic şi vocaţia e mică. Când creşti tu, creşte şi ea. Socrate spune că educaţia nu este umplerea unui vas ci aprinderea unei flăcări şi ştiu că treaba mea nu este să îţi spun ce să faci, cum să faci şi când să faci. Treaba mea este să te trezesc din somnul conştiinţei. Dacă reuşesc asta, ştiu că eşti echipat perfect să faci orice îţi propui. Însă fără trezire, nu există acţiune şi rezultate. Tu determini ritmul în care vrei să evoluezi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhibare

Trăim aceste vremuri noi, ciudate,
În care toate sunt cu susu-n jos,
Suntem pe un teren alunecos
Ce poate să ne dea oricând pe spate.

Nu poţi să tragi nicicum vreun folos
Din iniţiativele private,
Cât timp ţi-s acţiunile curate,
Cât nu eşti un escroc, un mincinos.

Voi sta, după serviciu, doar pitit
Şi inactiv, la mine în odaie,
Având salariul, singurul venit,

Că altfel s-ar putea s-o fac de oaie,
Să afle procurorii că-s cinstit
Şi-atunci mă bagă, sigur, la pârnaie!

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zbor

nici nu mai pot dezlipi
privirea de la tine
aşa cum eşti înfăşurată
în zăpezi repezi umile
şi cum respiri fericire
pe nerăsuflate la umbra lunii
lipită calină fierbinte de mine

nu ştiu cum dar din mine
s-a desprins un monstru
îl auzi?
îi auzi furia ce ne sparge de zid
şi mugetul şi roţile vechi
cum cad din cer în cer?

stai cu mine te rog îmi şopteşti speriată
dar mă desprind furios
şi zbor pe sub fruntea ta lată
perfid cu privirea tăioasă
şi văd cum curcubeul îţi soarbe
sângele şi lumina
din priviri din vise
apoi apar şi eu, stingher şi fără cruce

de-ai ştii că am atâta tăcere în oase
şi aer obosit în piept
m-ai chema să-ţi spun
la ureche poveşti despre poveşti
sau despre roţi de rezervă cochete
şi despre un sergent major
pe bicicletă
şi multe multe majorete

Dumnezeu m-a aruncat din cer în genunchi
şi odată cu mine o mie de roţi
cu franjuri de nori şi breton

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hai, intră,
aşează-te cât mai aproape,
şi gustă din restul dulceţii de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu priveşte-l în ochi
şi cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
şi ar vrea să mă strângă ca pe vremuri
în braţe...
- ce fac?!
stai puţin acolo
să pun nişte lemne pe foc
căminul e rece şi strigă la mine cu voce de gheaţă
- sunt bine
desigur că sunt bucuros
am noroc că iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă aşez
un an m-am zbătut ca un peşte pe maluri
de bine dacă vrei
- deschide te rog frigiderul şi scoate din el tot ce vezi
astă seară doar vară s-a dus,
şi toamna loveşte în mine
şi strânge te rog de pe masă slănină şi coajă de ceapă şi spăla vesela,
te rog
cât e lingura-mi plină cu apă...
îţi spun
- uite sunt mai cuminte,
mai matur,
mai aşa nu ştiu cum
dar şi tu te-ai schimbat
în cuvinte parcă torni gingăşie de fum
şi te rog,
nu-ţi feri ochii,
vreau o seară întreagă
în ei ca pe vremuri-adânc să privesc
şi mai vreau să şoptesc înc-o frază banal de banală,
însă iată o calc,
o strivesc
şi ceasornicul ăsta pe masă
sună parcă a dimineaţă
şi ecoul lui trist în timpane leagă cuie de ţine cu aţe,
- mie-mi par zornări de ciocane
te rog
tot mai rar să mai intri
- cum am spus?!...
Da desigur
mai des... dacă vrei,
poţi să-mi scrii
uite-i toamnă
deja e răcoare,
şi afară-i o ceaţă lăptoasă
vezi să nu te răceşti la picioare
ai drum lung de făcut pân-acasă...

poezie de Iurie Osoianu (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!