Metamorfoză
O omidă-ambițioasă
Se târa pe-un trunchi de nuc
Spre o frunză mai gustoasă,
Însă zilele se duc
Și lepidopterei, iată,
Cum era de așteptat,
Aripi i-au crescut îndată,
Deci, s-a metamorfozat.
Îmboldit de aspirații
Fluturele-n zbor s-a dus
Și-a lăsat în pom confrații
Și-i privește-acum de sus,
Cu-aroganță și tupeu.
Morala:
Și la oameni e așa:
Unii se târăsc din greu
Pentru a se înălța.
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nostalgie
Numele, pe-un tei, și-a zgâriat
În copilărie, cu o lamă;
Azi, moșneag, revine, câteodat',
Să-și aducă-aminte cum îl cheamă.
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și penele
Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
De pe creangă a sărit
Să le rupă trenele,
Dar din zbor s-a prăbușit,
Neținându-l penele.
Și atunci, c-un nod în gât,
Simțind rău migrenele,
Și-a spus: "Mă înalț atât
Cât m-ajută penele!".
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconsiderare
În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.
Dimineața, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agățase
în... parfumul unei flori!
Se zbătuse, disperată,
să își tragă piciorușul,
dându-și seama, de îndată,
că nu-i mai ieșea urcușul.
N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.
Se-ascunsese, speriată,
sub o frunză arămie,
cu inima sfâșiată,
gândind la policromie.
În durerea ei de suflet,
c-a rămas în trei picioare,
își aminti, cu un zâmbet,
că are și aripioare.
"Cât timp am două mânuțe,
antenuțe și-ochișori,
voi putea picta punctuțe
-n zeci și sute de culori!
Doamne, cum să nu zâmbesc?
-își spuse, privind spre Soare-
Bieții oameni cum trăiesc
numai cu două picioare?!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula păduchelui parvenit
Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul
Domniței X, e greu de precizat,
Dar a-nceput să exploreze locul
Și-nțelegând că-i sus, s-a bucurat,
Căci el, un biet păduche prăpădit,
Era la înălțimea mult visată
Și, dacă tot e sus, ce s-a gândit?
Că n-ar fi rău să-l vadă lumea toată.
Din părul des, el a ieșit pe gât,
Spre tâmplă, a urcat încetișor
Și, fără mult efort, numaidecât,
În frunte s-a oprit, învingător.
Morala e o lecție de viață,
Căci și-ntre oameni observăm, ades,
Atâția parveniți ce se cocoață
Și care, ca păduchii,-n frunte, ies!
fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ananghie
Mergând de unul singur, pe islaz,
Un șoricel a încercat să treacă
Pe sub un gard și-a dat de un necaz:
Alunecă-ntr-o balegă de vacă.
Simțind că-ncepe-ncet să se scufunde,
Credea că nu mai are cum să scape
Dar i-a zărit, venind de nu știu unde,
Pe-amicii lui, atâta de aproape.
Se aștepta sărmanul șoricel
Ca ei, grăbiți, să pună cot la cot,
Spre a-l salva, dar au pășit pe el
Și l-au băgat, în balegă, de tot.
Morala e ușor de sesizat:
Când dai de un necaz, acela care
Ești sigur că te scoate din rahat,
De multe ori, te bagă și mai tare.
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din show-bizz
Cuceresc femei, mereu,
Cântăreții de manele;
Unele se lasă greu,
Altele se lasă grele!
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din showbiz
Cuceresc femei, mereu,
Cântăreții de manele;
Unele se lasă greu,
Altele se lasă grele!
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate la vremea lor
Elevul acesta fusese un as
Doar taina citirii-a pătruns-o mai greu,
Dar totuși la vreme, în ultimul ceas,
Adică-ntr-al doișpelea an. La liceu!
epigramă de Petronela Slavu din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
În noaptea asta
Te-am așteptat cu sufletul
Și-n seara asta...
E sărbătoare pentru toată lumea.
O bocăncută am lăsat la ușă
Și-n gând eu te-am chemat în casă.
Aș vrea în bocăncută... câteva...
Și sănătate și liniște și pace,
Un gram de dragoste și-un vis...
Să nu duc lipsă de nimic.
Sau aripi mi-aș dori... să zbor...
Să las în urma dorul greu...
Nu vrei să fii tu "Moșul" meu?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puișorii și oul de Paști
Piu! Piu! Piu! Ce ou ciudat,
Are flori, e colorat!
Zise uluit un pui,
Către frățiorii lui.
Iar aceștia au venit
Și, mirați, au piuit:
Ou cu flori eu n-am văzut!
Mama noastră l-a făcut?
E un ou adevărat
Sau e unul fermecat?
Dacă nu cumva mă-nșel,
E un puișor în el!
Ce-i atâta gălăgie?
Dragii mei, oricine știe
Că nu e un ou vrăjit,
Însă e deosebit,
N-are pui în coaja sa,
Nu eu l-am ornat așa!
(Spuse cloșca amuzată.)
Vă voi povesti îndată...
Și-astfel, puii au aflat
Că-i un ou încondeiat.
poezie pentru copii de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tupeu
Amicul X (cu mare nas)
Se zbenguiește prin Parnas.
Păi, muza lui are tupeu
E sprijinită... pe-un muzeu.
epigramă de Iconița Octavia Micu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miss fata de la țară
Amorezii pofticioși
O admiră, prin ogradă;
Are mândra ochi frumoși,
Însă n-are ochi să-i vadă!
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Satul românesc
Cei tineri sunt plecați afară,
Să strângă bani, prin lumea mare,
Și-n sat se-ntorc, spre primăvară,
Doar păsările migratoare...
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre însămânțări
Un cal și-o iapă - tânără pereche -
Întorși, epuizați, de la arat,
Stăteau de vorbă, lângă șura veche:
"Să-ți spun, iubite, ce s-a întâmplat!
Stăpâna, în grădina de acasă,
A vrut să pună-un strat de pătrunjei
Și-a presărat, frumos, sămânță-aleasă,
Primită-n dar, de la vecinul ei.
Dar, după zece zile, în grădină,
În loc de pătrunjel, crescu mărar.
Desigur că sămânța e de vină,
Ce semeni, iese la iveală, clar!"
Și calul uluit privea ceacâr,
În timp ce asculta povestea spusă
De iapa ce-i născuse un... catâr.
Morala care-i? Poate fi dedusă!...
fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carte nu se mulțumește să se strecoare în intimitatea cititorului său; orice carte creează dorința unei alteia. Iată ce pot spune pentru a-mi scuza vițiul și pentru a-mi mângâia confrații. Dacă mă iubești, deci, încredințează, rogu-te, prietenilor tăi siguri și învățați următoarea misiune: fă-i să parcurgă Toscana, să cerceteze dulapurile călugărilor sau ale altor oameni studioși și să vadă dacă nu pot scoate ceva de-acolo, pentru a stinge setea mea sau pentru a o aprinde.
citat din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Sărut furat
Pe telefon ca niște petale, câteva săruturi.
Mi-ai scris pe tălpile goale
Te-am pierdut ca pe-un vis
Privirii i-au crescut brațe și atingerile lor au mângâiat carnea,
În care amorul încolțește tardiv.
De trecut vindecat cu primul sărut...
Un val de tăceri mirosind a mare și a ambră.
După care un zbor spre infinit și... tăceri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Au înnebunit salcâmii..."
În parcuri, teii-au înverzit
Și peisajul e sublim,
Salcâmii au înnebunit...
De oameni ce să mai vorbim?
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necuvintele
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El și-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.