Epigon antum

M-am autodenumit epigon antum,
Un fel de vierme de carne de tun,
Spic de grau intr-un lan
In buna masura trubadur si golan.

Nedemn de a fi citit de copii,
Inca profan contemporanilor vii,
Adulter pentru doamna moderna,
Tavaleala rustica in lucerna.

Ratacit romantic pe buza de mileniu,
Cautand femeia-femeie de un deceniu,
Simbrier de curte domneasca,
Lector de duminica pur romaneasca.

Floare de camp rumegata de cal salbatic,
Saltimbanc fara plasa, astenic si apatic,
Scara spre podul casei mele,
Cu destinatia Dumnezeu via stele.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui romantic

Peste-a vremurilor vraja
Intr-un foisor tomnatic,
Protector ne sta de straja
Geniul marelui romantic.

Ne-au rasfatat cu pana lor,
Goethe, Byron, sau Baudelaire,
Dar pentru Domnul Eminescu
Amare lacrimi cad din cer.

Si prin viscolul salbatic
Crivatul mai aspru bate,
Dar geniul tau, mare romantic
Universul il strabate.

poezie de Alex Dospian (2011)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ingropat inca un an in amintiri

Atatea clipe intr-un apus de timp au fost ascunse,
Am ingropat inca un an in amintiri,
Atatea vise anu-acesta au fost rapuse,
A fost atata frica, ura si atatea uneltiri.

Mi-am golit desaga de lucruri vechi, si-atat de grele,
Imi fac, la inceput de an, proiecte noi,
Imi zboara gandurile pe alei de stele,
Doar Tu cu mine, impreuna amandoi.

Ninge albastru peste noi, cu stele de argint,
‘Mi-atingi buzele cu fulgi de har si de iubire,
Speranta iar se naste-n inimi pe pamant,
Miroase-a flori, a primavara, si a ploi de fericire.

Pasesc increzator in noul an, mai fac un pas
spre Viata fara de sfarsit, in Rasarit,
Cuprins de doruri, tot mai des privesc spre ceas,
Si Te atept sa vii cat mai curand, Isus iubit!

poezie de Marius Alexandru (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara regrete

Ce-as putea sa-ti urez acum
Cand suntem aproape la capat de drum?
Buzele tale ti-s stepa arida
Si dus e nispu'n clepsidra

Cand inima ta vrea inca sa bata
Iar vantul nebun devine soapta
Vrei sa-ntelegi, dar mintea-i neclara
E iz de migdala amara

Cu pasii greoi, inca mai speri
O secunda sa mai fii tu cel de ieri
Timpul de poti, sa-l intorci pentr-o clipa
Sa poti reveni, ce dulce ispita

Aprigi dorinti ce inca mai vor
Sa tinda spre stele pentru inca un zbor
Din abis in neant, un singur pas
Fara regrete, doar bun-ramas.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spic de grâu

(Cameliei Rogojinaru)

Spic de grâu cu bobul mare,
Să vedeţi ce întâmplare!
Mi-am dorit să am băiat,
Dumnezeu fată mi-a dat –
Floare de mărgăritar.

Şi din râuri de pe ie,
Mi-a dat lacrimă şi mie,
Lacrimă de mulţumire
Pentru marea fericire –
Floare de mărgăritar.

Şi-am plesnit în zări cu biciul,
De pe fotă-am luat arniciul...
L-am pus foc, să ardă-n stele,
Semn al mulţumirii mele –
Floare de mărgăritar.

Şi-n oglindă de izvor,
Fata mea de ajutor,
Ţese haină de lumină
Pentru-a mamei rădăcină –
Floare de mărgăritar.

Câte-n viaţă s-au ivit,
Fata sprijin a venit
Doamne, Tu mi-ai dat în dar
Al iubirilor altar –
Floare de mărgăritar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui saltimbanc

Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele
scotea luceferi din pingele,
grădini de flori din cozoroc.

Ştiam că-s mofturi şi vopsele,
plecam şi suduiam cu foc.
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele.

Plecam şi iar veneam la ele,
şi ne rugam, vrăjiţi de joc,
să ne mai facă flori şi stele
Un saltimbanc pornit să-nşele,
ca-n orice fel de iarmaroc.

rondel clasic de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirul din cer

Satul meu carne de tun
pentru cei de la oraş
viitorul la ce-i bun
când trecutul este laş

Pentru cei de la oraş
vaci atât bune de muls
sufletul un fel de caş
dintre stele iată smuls

Vacă atât bună de muls
viitorul la ce-i bun
când prezentul n-are puls
satul meu carne de tun

Pentru cei de nicăieri
nu cânţi doinele le zbieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi de ce

Spune-mi unde gresesc,
spune-mi de ce mainile mele
tremura sangele nostru pe peretii
astia orbitor de albi
spune-mi, te rog, ca sunt nebuna,
spune-mi orice care sa justifice
diferentele astea dintre noi,
sa le justifice cu guri hamesite
ca sa nu mai poata inghiti
obsesiile mele de var inrosit
pe gheata asta de sticla
a inimii fara dop
fara cap
fara inceput
si care
nu se mai termina
odata!

Gata!
M-am linistit,
imi tremura inca mainile,
nu mai suport demult sange
cald de doi
pe mainile mele
si tremur.

spune-mi unde gresesc,
spune-mi de ce nu putem
rosti aceleasi cuvinte
decat cu sens diferit?

inca imi mai spui tot ce-ti cer,
n-ai obosit?

Si eu...
(si zambesc)

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la carne de tun la carne de tun

Măgarul, ce sosise pe tunul principal
Profund mirat că-i confundat cu-n cal,
Erou adhoc, sărac, dar rege-n propriu bal
Mascat; în suferinţe şi surghiunuri
Lipsit de caracter şi alte bunuri
A ordonat pe şest(numai verbal):
"- Colegi de pretutindeni, trageţi tunuri! "
.........
De-atunci, se miră toţi aricii
Hipnotizaţi de artificii,
Scânteia este decretată bun
Obştesc - participant la "tun",
Degeaba-s probe şi indicii
Că sunt "tunaţi" doar păcălicii,
Regret, dar trebuie să spun:
Suntem cu toţii praf.... şi pulbere de tun!

Off

fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea

Buna dimineata iubirea vietii mele!
Te mai gandesti la mine, mai sunt alesul tau?
Tu inca imi esti luna, regina intre stele,
Am fost mai rece-o vreme, stiu si imi pare rau!

Inca te vreau pe tine, o alta nu exista,
Parfumul pielii tale e inca neschimbat,
In jurul meu cu vraja, ca teiul el persista,
Mi-e dor in miez de noapte sa ne-ntalnim in pat.

Mireasa mea frumoasa, tu esti a mea stapana,
In alb incununata, te vad, esti ca o floare,
Un ghiocel ce -l port cu grija-n a mea mana,
In suflet esti prezenta, imi esti nemuritoare.
Te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormind sub florile de camp

Cat stau eu aici ascuns prin florile de camp
Cat stau si nunta noastra nu se mai opreste
In juraminte daruite si lumea se-nvarteste
In jurul stelei cazatoare
Cat stau eu aici prin florile de camp si-adorm
In visul ce m-arunca in bratul mortii
Si un banut in palma- restul ce-a ramas
La pretul ce-am platit in fata sortii
Cat stau eu aici sub florile de camp si treaz
Arunc priviri spre locuri colindate
In pasii nostri inca mai ascult si cer
O clipa sa te mai strang in brate

poezie de Ilie Viorel Stanica
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

Mihai veni
Al şaptelea pe lume.
Precum a şaptea vine
Duminica-Mihai.
În miez de iarnă-
Zi de înflorire:
Duminică în casă
Duminică în ţară
Duminică în grai.

Mihai, mereu copil
Al limbii noastre,
Cutreieră şi-acum
păduri sunând din foi...
Copiii mei, voi creşteţi
Cu Mihai odată
Mihai, copiii mei,
Creşte cu voi.

Nu poţi să-ţi iai
Din limba ta
concediu.
Duminica
e zi de lucru-n grai.
Duminica
este un nume-al clipei,
când sufletul
vorbeşte
cu Mihai.

Copii frumoşi
ce vă veţi naşte mâine,
să ţineţi înflorită
duminica în grai.

Cu fiecare viaţă
trăită-n viaţa limbii
i-adaugăm o viaţă
copilului Mihai.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineata

Buna dimineata soare,
M-am trezit sa te-ntalnesc,
Sa te preschimb intr-o floare,
Pentru fata ce-o iubesc.

Buna dimineata vie,
Vreau sa-mi cresti un bob de fraga,
Vin sa-l fac ca prin magie,
Pentru fata ce mi-e draga.

Buna dimineata viata,
Fa iubirea mea sa sune,
Ca un cantec ce se-nalta,
Pentru fata care-mi spune,
Ca ar vrea sa-mi fie soata,
Si sa poarte al meu nume.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari fara raspuns

Zambesc ironic, si te-ntreb
nu ai obosit sa tot alergi prin gandurile mele?
Cauta-ti alt loc, gol, fara strazi, fara oameni, fara nimic
Sau ce-ti doresti? Sa-mi furi aripile mele?
Sa zbori spre infinitul fara margini?!
Sa te pierzi in norii de frisca, si-n cerul alabstru?
Iar eu... eu sa raman fara nimic?
Si te-ntreb, asta doresti?!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu, doamna mea de verde
Renaşte pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.

Doamna mea de roşu, doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note pe acorduri de vioară.

Doamna mea de roşu, doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.

Doamna mea de roşu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacitori

Ratacitori in Universul tot mai mare, tot mai indepartat,
Ne facem adesea clipe rele si amare, fara a sta la sfat,
Uitam ades ca suntem simpli oameni, nicicum nemuritori
Traim incerte clipe efemere fara o reala scala de valori.

Se chinuies si chinuiesc pe alti unii, adepti ai recelui argint,
Uitand ades ca moartea cruda ii va uni in recele mormant,
Unde egali in intuneric si fara putinta de a reveni cumva,
Vor fi doar suflete-n vecie zbuciumate in nori pe undeva.

Ratacitori putem fi, dar cautand vesnic spre bunatate si lumina
Mai buni doar pentru o clipa, sadind o floare albastra in gradina,
Si desculti, fara pacate sa ne scaldam-n zori in lacrima de roua,
Purificati in timp de patimi vom adasta candva intr-o lume noua.

poezie de Volodea Gavril (10 aprilie 2016, Ploieşti)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golan: al dragostei adevărate profan.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul Cunoaşterii - scara spre stele a Omenirii.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!