Nu iau în seamă lumea...

Nu iau în seamă lumea ce, rea, mă tot bârfeşte,
Căci ce nu înţelege, ea, lumea, osândeşte!
Spre cer noroi de-aruncă, nu tremură Prea-Sfântul,
Se ştie, gura lumii o-astupă doar pământul.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (după Iisus, Evanghelia după Ioan, 7:7)

Spune-i lumii că e bună,
Laud-o şi-i cântă-n strună,
Minte-o făr să bănuiască,
Lumea o să te iubească.

Spune-i ce nu vrea să-audă,
Că e strâmbă, rea şi crudă,
Adevărul să-l cunoască,
Lumea o să te urască;

O să spună că tu minţi,
Sau că eşti ieşit din minţi.
Totuşi, tu, cu binişorul,
Spune-i lumii adevărul!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pensionar

În tot ce face, vinovată
Doar vârsta e, de bună seamă,
Căci zilnic, ştie lumea toată,
Îi "scapă" câte-o epigramă!

epigramă de Nicolae Zărnescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea

De când lumea, lumea ştie,
Moartea-i o călătorie,
Când se merge spre apus,
Cu bilet numai de dus...

definiţie epigramatică de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (7 ianuarie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din asfinţit

Din lumea-ntunecatelor poveşti
spre care am plecat, am o dorinţă:
să iau cu mine singura fiinţă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi eşti".

Merg spre tărâmul vechi şi cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe feţe
şi unde ea m-aşteaptă cu tristeţe
şi încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nţelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aş încerca? De ce-aş mai merge
pe urmele ce singură îşi şterge,
ştiind şi ce aş vrea, şi cum gândesc?

Pe calul care singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorinţă;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putinţă
lumina s-o întorci din asfinţit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din asfinţit

Din lumea-ntunecatelor poveşti
spre care am plecat, am o dorinţă:
să iau cu mine singura fiinţă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi eşti".

Merg spre tărâmul vechi şi cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe feţe
şi unde ea m-aşteaptă cu tristeţe
şi încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nţelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aş încerca? De ce-aş mai merge
pe urmele ce singură îşi şterge,
ştiind şi ce aş vrea, şi cum gândesc?

Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorinţă;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putinţă
lumina s-o întorci din asfinţit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, după ce a făcut omul, după ce a făcut lumea cu tot ce există, şi-a spus: lumea merită să aibă o regină! Şi atunci a făcut femeia.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (15 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un om de ştiinţă poate înţelege că pământul e sfânt.

aforism de George Budoi din Pământul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic!

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost grămadă

Peste tot în lumea largă ţie ţi se duse buhul,
Că tu eşti un prost grămadă printre cei săraci cu duhul;
Şi din patru părţi a' lumii vine lumea să te vadă,
Curioasă ca să afle cum arat-un prost grămadă.

Se înghesuie mulţimea mai ceva decât la moaşte,
Fi'ndcă unu-aşa ca tine la un secol doar se naşte.
Sunt aşa de mulţi la coadă că stau umăr lângă umăr,
Cin' te vede şi te-aude cruci îşi face fără număr.
..................................................
Se întoarce-apoi acasă, cruci făcând: "Ferească Sfântul,
Pe un prost aşa de mare nu-l înghite nici pământul!..."

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul prostiei (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-ndrăgostită

Se ştie de când lumea, femeia-ndrăgostită
Cutează orice faptă, chiar şi nelegiuită;
Nici Zeus nu-ndrăzneşte-mpotiva ei să steie,
Căci cruntă-i răzbunarea clocită de femeie.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul dragostei (6 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfă

Toată lumea o bârfeşte,
Că duduia ţine-un peşte...
Dar, probabil nu se ştie,
Că şi dânsa e... scrumbie!

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ştie lumea ce-i în viaţa unui cuplu?! Lumea ştie doar ce vrea cuplul să comunice.

citat din Bobby Păunescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul

De când e lumea, lumea ştie,
Războiul este-o nebunie;
Nu singulară, maladivă,
E-o nebunie colectivă.
Războiul este-o barbarie
Şi-i declanşat de lăcomie.

poezie de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu să schimbi lumea, pentru că lumea nu vrea să fie schimbată.

aforism de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 martie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chirurg

Nu te taie şi tratează
(Lumea ştie că-i şpăgar),
Dacă nu te operează
Mai întâi la buzunar.

epigramă de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine ca, în timpul zilei, să realizaţi periodic retragerea minţii în interior, departe de confuzia şi agitaţia lumii exterioare. Aceasta poate fi privită tot ca o formă de somn, căci sunteţi adormiţi faţă de lumea simţurilor, dar astfel treziţi în voi lumea extraordinară a subconştientului.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu despre Prostie

Pot să tac şi să-nchid ochii, să nu-mi plece-n zbor cuvântul,
Când Prostia e stăpână practic pe întreg Pământul?!
Când ea e zeiţa care are cei mai mulţi supuşi,
De la múritori de foame pân' la regii cei sus-puşi?!

Chiar de n-are niciun templu, e vestită, cu renume,
Căci precum Erasm ne zice, templul ei e-ntreaga lume.
Déşi este ponegrită zi de zi şi ceas de ceas,
Toată lumea i se-nchină, ba şi zeii din Parnas!

Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toţi plătesc un bir Prostiei,
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greşeală,
Şi-alta este ca să fie starea ta cea naturală.

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (17 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în faţa lumii stă un om
un singur om
e om sau nu e om
poate e un fluture pribeag ce arde într-un zbor
un zbor spre ternele păcate
sub cerul liber zace un om
o hrubă strâmtă este casa în care plânge marea
în lumea lui nu e popas
doar un urcuş etern spre nicăieri
vroia să urce sus
spre cer
o clipă vine
s-a tot dus, prea sus
anii au trecut în grabă
el zace acolo jos
o viaţă a trecut, o lume a apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!