Infirmităţi

Poţi fără dubii să afirmi
Că-s multe feluri de infirmi:
Infirmi de-o mână, de-un picior,
Infirmităţi ce-ţi dau fior,
Infirmi de-un ochi sau de-amândoi,
Infirmi de pace, de război;
Dar mai frecventă-i cea grotească:
Infirmitatea sufletească.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestia nu înseamnă să infirmi lauda cuiva, ci să îţi afirmi ţie însuţi mediocritatea.

citat din Ioana Neagu (20 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmităţi

Infirmitatea cea morală
Se instalează-n mintea goală,
În sufletele care-s moarte,
Ce blestemate sunt de soarte.
Infirmitatea sufletească
Mai gravă e ca cea trupească.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei infirmi la suflet, pot deveni stăpânii altora.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Suflet-materie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii şi nivelul lor spiritual

I-un lucru clar şi l-am mai spus,
E evident, ba chiar banal:
Cu cât politic sunt mai sus,
Sunt mai infirmi spiritual.

epigramă de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (15 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul lui? O sută de infirmi spirituali, înecaţi într-un lighean de cerneală.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e posibil să auzi mesajul unei suferinţe, unui zbucium şi buzele să-ţi rostească negaţii îndârjite sau să minimalizeze? Să desluşeşti un plâns şi să-l infirmi?

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu însumi am văzut cum puterea emanată din subconştient a vindecat infirmi, le-a redat forţa şi sănătatea, ei devenind capabili să se reintegreze în viaţa socială, să cunoască bucuria, sănătatea şi zâmbetul fericit. Această putere curativă poate vindeca spiritul frământat sau inima zdrobită. Doar ea vă poate elibera din închisoarea pe care singuri aţi construit-o, căci ea poate să dea la o parte orice fel de constrângeri materiale, psihice sau mentale.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui lipsit multă vreme de iubire (dac-­o fi tot aia cu dragostea, încă nu mi-­am răspuns), dă-­i-­o cu încetul, îmbucă­tură cu îmbucătură, şi nu toată odată, pentru că aşa cum poţi ucide un sărman care a flămânzit îndelung lăsându­-l să înfu­lece pe nemestecate tot ce găseşte în bucătăria unei ospătării măricele, tot aşa îl poţi omorî şi pe el, abandonându-­l fără apărare în calea unei trăiri mistuitoare, cu nimic mai blândă decât para focului adus de vânt dinspre miriştile abia secerate către casele din marginea satului. Am văzut mulţi oameni după un astfel de pârjol, goliţi de lăuntrul lor cel mai preţios şi pur, deveniţi nişte bieţi infirmi incapabili de dragoste, dar o infirmitate de altă natură decât lipsa unei mâini, a unui ochi ori scurtimea unui picior, însă o infirmitate mai fericită, în pofida a ceea ce cred alţii, deoarece existenţa ei te scuteşte de grozăvia suferinţelor pe care numai iubirea, în cruzimea ei travestită, ţi le poate da."

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (octombrie 2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

Mă las purtat de-un gingaş fior
Când mă cuprinde dorul de tine;
Pe aripi de-amintiri, mă scobor
În trecutul cu luciri adamantine.

Mă-ncinge-ades ceva ispititor
Cu-nţelesuri adâncite-n mine,
Mă las purtat de-un gingaş fior
Când mă cuprinde dorul de tine.

Când luna se-oglindeşte-n pridvor,
Visul se chinuie dorul să-mi aline,
Şi-mi pune-n ochi al lacrimii izvor.
Păstrând speranţa vremii care vine,
Mă las purtat de-un gingaş fior.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii chinezi de odinioară au creat sistemul de educaţie pentru gravide. Astfe, gravida trebuie să stea jos sau în picioare şi să doarmă aşa cum e cuvine. Ea nu trebuie să mănânce alimente ciudate, nici măcar alimente bune, dar tăiate ciudat. Nu trebuie să stea pe un scaun înclinat, să se uite la imagini pornografice sau să asculte muzică erotică şi lascivă. Trebuie să angajeze un învăţat care să-i citească înainte de culcare poezii frumoase şi să-i spună poveşti frumoase. Dacă respectă aceste reguli, copilul se va naşte frumos şi deştept. Gravida trebuie să evite participarea la înmormântări, să nu se uite la infirmi şi nici chiar la cei săraci. Ea trebuie să vadă oameni buni şi sănătoşi, să participe la evenimente fericite şi să privească imagini frumoase. Gravida nu trebuie să mănânce carne de iepure căci pruncul se va naşte prost. Nu trebuie să mănânce carne de capră, căci copilul va veni pe lume cu boli ciudate. Dacă o gravidă mănâncă pui mici sau peşte, pruncul va avea mai apoi furunculi. Dacă va mânca prea multă îngheţată va avea o naştere grea.

citat din Hu Shicong
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii

Vorbeam mai ieri de-un mondial război,
Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,
Auzi de-un virus de la nişte porci,
Scăpat de sub control de câţiva boi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Daţi-mi voie! (2012)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Vorbeam mai ieri de-un mondial război,
Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,
Auzi de-un virus de la nişte porci,
Scăpat de sub control de câţiva boi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om turbat versus câine turbat

De-ar fi să-aleg, de-s atacat
De-un câine şi de-un om turbat,
Deşi-s un mare gentilom,
Eu m-aş feri mai mult de om.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învăţat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu ştiu cine?

Aş vrea pardon
dac-am greşit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost minţit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?

Dreptatea-i "don"
şi-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să rişti
să fii un drept;
să nu exişti
fără tupeu
de dregător!?

... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declanşatorul de plăceri

Acelaşi vin - cu nobilă sorginte -
În multe feluri poate fi sorbit
Şi poţi uşor uita de cele sfinte
Dacă, privindu-l, te şi laşi orbit.

Cunoscători si neofiţi - grămadă -
I se robesc, prin patimă şi zel,
Ori cad sleiţi de muncă la plămadă,
Dar preţuirea e de-un singur fel...

Aşa încât, se cere cumpătare
Şi multă cumpănire, feţii mei,
Cu cât vorbesc eu despre vin mai tare,
Pe voi vă ducă mintea... la femei.

poezie clasică de George Ţărnea din Declanşatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul de la război la pace e pavat cu mulţi morţi, cu mult sânge vărsat, cu multă suferinţă, cu multe distrugeri.

aforism de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauţi pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la şcoală
-ce poate n-o iubea şi-acum se-anină-n neştiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă şi catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -şi reci- părinţii, suflet topit în palme calde,
vacanţele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosiţe fine şi moi de-un lustru umezit
şi buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuţi la nou servici-
şi alţi la masă, la terasa din parc, râzând cu alţi amici.
... Mai sunt şi aventuri păgâne ce ţi-au pus viaţa în peril
cu suferinţa, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheţ de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, muşcat de-un câine,
munca în baltă ca student şi marşul forţat în armată...
... Se topesc toate-ntr-un fluid de-un zâmbet cristalin de-o fată!
Nu-s amintiri de-o tabără cu foc ce arde ciot, făclie
de-un cântec, un "remake" reluat; zborul din negur, elegie?...

E susurul, izvor de vis, regret de-un fost... Melancolie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterii şi ciclopii

Trei meşteri, doi ciclopi şi Cucu au decis să se ducă la Harvard. Poligloţi, poliformi şi infirmi erau adunaţi în curte pentru bonuri de ordine. Unii stăteau de jumătate de veac. Mulţi discipoli, puţină disciplină. Relaţionau, canalizau, fiecare după posibilităţi. Pe margini creşteau plante perene, unele ancorate de sârma ghimpată. Paradidomena, un cuvânt greu de reţinut, era de fapt numele fetei decanului. Era o fostă elevă a lui Benjamin. În mijlocul curţii, o statuie mare a învăţatului era periodic stropită de un câine lipsit de ruşine. La început a fost pupându-l, era ultimul calambur al unui repetent.

Nimeni nu râdea, lumea era încordată. Cineva spunea că venise de la Moxa ca să prindă doxa. Un tip nesuferit, pe nume Schleppfuss, originar de pe Volga, din cei care trăgeau cândva vasele pe uscat, striga la candidaţi să păstreze o linie ciudată, ondulată spre Vest.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

Hello... rămân suspendat cu salutul
şi-mi pică mâna, de-o apăsătoare deziluzie,
inertă,
pe coapsă, cum nici n-o mai am...
şterg, c-un mănunchi de filete de nervi imemoriali, praful de pe ochii împietriţi, geam,
pătrund catalog, până la file, copertă
şi văd nume de-o fată şi-am poza, o aluzie,
de la bal de sfârşit şi de-un alt început, simt sărutul...
doi ochi trec, se apleacă... Viaţa întreagă o clipă-i, minutul.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn nou

Tare-mi vine câte-odată,
Cu-n cuţit să dau în piatră,
Să îmi sară piatra-n ochi,
Să îmi fie de deochi,

Să mă tai avan la mână,
Să mă doară-o săptămână,
Să mă vâre în spital,
Să devin popor normal,

Să mă primenesc la minte,
Să devin popor cuminte,
Ani la rând să zac la pat,
Să mă scol civilizat,

Să bolesc, în comă-o lună,
Să mă lepăd de minciună,
De-un sindrom să sufăr grav,
Să mă lepăd de nărav,

Capul doară-mă cumplit,
Să devin popor cinstit,
Visul un coşmar să-mi fie
Să mă lepăd de hoţie,

Si de nu va fi să fie,
Să mă duc pe cea pustie,
Să scap lumea de-un popor,
"Bun creştin şi primitor"...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!