Feedback

În îmbrăţişarea contorsionată
a siluirii ploii de către vânt,
se auzeau mugetele furibunde
ale norilor
aprinşi
de patima împreunării
comandată de furtuna
stârnită de răul-bumerang,
născut şi trimis
de
LUME,
gând cu gând,
vorbă cu vorbă,
faptă cu faptă...
Îndreptăţit,
CERUL
curgea pietre de gheaţă
muritorilor,
aparent vii,
care le primeau
direct în inima-iceberg,
decorând-o cu ele,
nădăjduind să compenseze
ratarea tuturor
MULTELORCLIPE
ale aurorei boreale,
din cauza
orbirii nevrerii...
Suduind,
mânjiţi cu necredinţă,
dădeau vina,
în necurat-gând,
pe
DUMNEZEU,
de care nu-şi aduceau aminte
decât atunci când
necazul cerut
lovea în pauza dintre
bucuriile
înşirate
pe aţa
VIEŢII.
După ce orgia dezlănţuită
savura ultima geană
de energie dizarmonică,
din împreunarea
singurului grăunte de
CREDINŢĂ
cu singura picătură de apă
CURATĂ
din LUME,
se născu un
CURCUBEU
ce topea în el
toate culorile
legământului
CREATORULUI,
făcut întregii
FIINŢE
zidită de EL,
iar oamenii
respirară uşuraţi
şi uitară
BRUSC
bolboroselile furtunii,
reluându-şi
prostul obicei
de a se risipi,
grăbiţi,
în
TOATE-ALE-NIMICULUI...
din nou, nemaiamintindu-şi,
"cu mult entuziasm",
de TATĂL NOSTRU...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrând-nevrând...

Un gând...
De dinaintea făpturii mele,
Un gând prezent
Ce murmură-ntre stele...
... şi fără impediment,
Iubeşte toate cele...
Un gând... tu-mi eşti
Prin tot ce făptuieşti!...
Iar mai încolo...
Păşind din treaptă-n treaptă
Şi răsfoind un ultim rând,
Din gând...
Să-mi fi o faptă!...
Căci patima mi-e dreaptă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte ale trădării: trădarea celui care ţi-a făcut rău: este o faptă necreştinească, condamnabilă; trădarea celui pe care nu-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă foarte condamnabilă; trădarea celui pe care-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă extrem de condamnabilă; trădarea celui care ţi-a făcut numai bine, precum trădarea lui Iisus de către Iuda: este o faptă de neiertat, care nu i-a fost iertată nici de Iisus lui Iuda; trădarea părinţilor de către copii, a copiilor de către părinţi, sau a fraţilor între ei. Ultima formă de trădare este o faptă abominabilă de neiertat, care le întrece în grozăvie pe toate celelalte.

George Budoi în Trădarea şi Trădătorii (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideal, Yinul şi Yangul trebuie să se echilibreze în gând, vorbă şi faptă, in materie, informaţie şi energie.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Yin şi Yang (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce lume minunată

Văd copaci verzi... văd trandafiri roşii pe coline,
Îi văd înflorind... pentru mine şi pentru tine –
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!

Văd nori albi ca zăpada... cerul cu ochi de azur,
Zile-însorite... nopţi fermecate-n moliciuni de velur
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!

Culorile curcubeului... pastelizează cerul pur,
Ele se regăsesc pe feţele... trecătorilor din jur.
Văd prietenii dându-şi mâna... salutându-se firesc –
Spunând în realitate... eu te iubesc.

Aud chiote de copii... îi văd cum cresc, cum trec pe stradă,
Ei vor şti mult mai multe decât... am să ştiu eu vreodată.
Şi-mi spun în gând... o, ce lume minunată!
Da, îmi spun în gând... o, ce lume minunată!

cântec interpretat de Louis Armstrong, muzica de Bob Thiele, George David Weiss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este o cauză? Modificarea antecendentă care face necesară modificarea consecventă. Nicio cauză din lume nu-şi fabrică efectul exclusiv din ea însăşi;există întotdeauna o materie asupra căreia să se exercite, iar ea nu face decât să prilejuiască, într-un anumit moment, într-un anumit loc şi asupra unei anumite fiinţe, o modificare ce este întotdeauna conformă cu natura acestei fiinţe, posibilitatea ei trebuind, deci, să fie preexistentă. În consecinţă, fiecare efect este rezultanta a doi factori, unul interior şi celălalt exterior: energia naturală şi originară a materiei asupra căreia acţionează forţa în discuţie şi, respectiv, cauza determinantă, care obligă această energie să se actualizeze trecând de la putere la faptă.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era la adăpatul vacilor, fetele care de care se întrecea să-i dea pricină de vorbă; dară el nu băga pe nimeni în seamă; se făcea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca să arate că nu le pasă de nebăgarea lui de seamă, între ele, îl porocleau cu numele de Făt-Frumos al satului. Şi de unde să nu fie aşa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la păşune şi treaba ieşea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlalţi argaţi. Nu ştiu ce făcea el, ce dregea, că vacile pe cari le păştea el erau mai frumoase decât ale celorlalţi argaţi. Ele dădeau mai mult lapte decât cele ale altor argaţi, fiindcă pe unde le ducea el păşunea era mai cu gust şi mai îndestulătoare. Pe unde călca piciorul lui se cunoştea, fiindcă şi ierburile se înveseleau. Pasămite se născuse în ceas bun şi era ursit să ajungă ceva. Dară el nici habar n-avea de asta şi nici gând n-avea să se mândrească, fiindă nu ştia ce-i este ascuns în cursul vremilor. Ci smerit, precum îl lăsase pe el Dumnezeu, îşi vedea de ale sale, fără să se atingă cu cuvântul sau în oricareva fel, de alţii sau de al altora. Şi tocmai pentru aceasta flăcăii şi ceilalţi argaţi îl ponosluia.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An nou

Primit-am Noul An, cu flori sădite-n suflet primăvara
şi le-am dat la colindători, să îmi mai uşurez povara!
Am cântat, s-alung oboseala din anul care s-a topit,
şi-mi cheltuiesc agoniseala, să pot păstra tot ce-am iubit!

Trezită-n zorii primei zile a anului abia născut,
uita-voi toate patimile ce-au încurcat timpul trecut!
C-un zâmbet, voi alunga norii, când vor să-mpiedice-a mea rază
să îmi trezească toţi fiorii, în Sfânta zi de Bobotează!

Culeg urările făcute de pluguşorul năzdrăvan,
pocnind din bice împletite din vise, la sfârşit de an!
Hai, vino de mă sorcoveşte, să pot, senin, să-mbătrânesc,
să înfrunt iarna voiniceşte, să-nvăţ cum moartea să-mblânzesc!

Să nu-mi mai pese dac-adun dureri ce templul ruinează,
să nu pierd timp, ca pân-acum şi să ştiu că tot ce contează
e drumul drept, c-o vorbă dulce, c-un gând curat şi-o faptă bună,
că "vorba dulce mult aduce" şi fapta bună bine-adună.

Vreau să trăiesc de-azi înainte de parc-ar fi ultimul an!
Că-s trecător mi-aduc aminte şi-i dau pribeagului un ban.
Topeşte-mi gheaţa din privire, IUBIREA ta cu mine-mparte!
IUBIREA naşte nemurire şi vom fi scrişi în a LUI Carte!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul îi dar de preţ, croit în altarul sacru
Al infinitului necunoscut şi straniu cer,
După şabloanele florilor sculptate în asceză,
Din culorile vii ale curcubeului ce se aprinde
Pe bolta-nseninată, în treacătul fugar al norilor destrămăţi.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

faptă

Faptă: vorbă care se ţine de cuvânt.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de cuvinte I

Din streaşina gândului picur polen de cuvinte
În dor îţi scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.

Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieţii ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt şi ploi.

În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranţă în gând, în dorurile tale
Poeme desculţe scrise cu degete de mare.

Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci şi nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.

În iernile cu lapoviţă, zăpadă şi gheaţă
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta faţă,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.

poezie de Valentina Geambaşu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub semnul iubirii

De s-au stârnit furtuni pe marea vieţii tale
Şi furioase valuri stau gata să te-nnece...
Nu te lăsa deloc cuprins de-ngrijorare,
... Ci, roagă-te-n credinţă pâna furtuna trece.

Când inima te doare şi nimeni nu-nţelege,
Iar cei de lânga tine îşi văd de ale lor...
Genunchii tăi şi fruntea, în rugă să se plece,
În Tatăl tău din ceruri, ramâi încrezător.

Să nu uiţi niciodată, că Cerul e Iubire,
Că dincolo de nori... e ţara stelelor,
Necazul de te-ndoaie sub crunta-i nimicire,
Te-nnalţă fără teamă... nu te opri din zbor!

poezie de Mariana Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua era neobişnuit de caldă pentru acest anotimp: de abia se simţea o slabă adiere de vânt, iar mulţimea, pe care o stropea la răstimpuri răpăielile de scurtă durată ale ploii ce cădea din alba şi uriaşa îngrămădire a norilor răspândiţi cu îmbelşugare pe albastra boltă a firmamentului, nu-şi pierdea câtuşi de puţin voia bună. Către amiază, totuşi s-a stârnit o uşoară, dar destul de simţită frământare în rândurile celor din faţă.

Edgar Allan Poe în Mellonta tauta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare natural şi dezirabil atunci când luăm în considerare problemele eugenice, că o anumită expresie a speranţelor şi dorinţelor noastre trebuie adresată măreţului om de stat care, în Cetatea Eternă, dovedeşte mai mult decât oricare alt conducător al vremii noastre, atât în vorbă, cât şi în faptă, cât de mult ia în serios problemele eugenice ale poporului său.

Eugen Fischer în memorandum către Benito Mussolini (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum e gândul, aşa e şi vorba; după cum e vorba, aşa şi fapta: oamenii virtuoşi sunt la fel în gând, în vorbă şi-n faptă.

în Vikramacarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind şi se arunca naiv în braţele pofticioase ale celor din jur. Şi din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieţii, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop şi dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.

Dan Puric în Fii demn!
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se doar voia Ta!

Mama mea, când m-a făcut,
n-a ştiut că sunt de lut.
A sperat că sunt din stâncă
şi că stânca n-o să plângă.

Am plâns mult, dar m-am oprit
şi lutul nu m-a-mpietrit,
lacrimile mele toate
de TINE au fost uscate.

Zice-o vorbă din bătrâni:
"Greul ne face mai buni
şi Dumnezeu nu-ţi dă cruce
pe care să n-o poţi duce".

Stai cu mine, Doamne, TU,
şi mângâie-mi sufletu',
că de-acum sunt pregătită
să înfrâng orice ispită!

De un timp mă rog aşa:
"Facă-se doar voia Ta!"
Primesc totu-aşa cum vine,
ştiind că-i trimis de TINE!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Scully, nu te pot lăsa să îţi asumi vina. Din cauza fratelui tău, din cauza mamei tale, şi din cauză că nu aş putea trăi cu acest gând. Ca să trăieşti o minciună, trebuie să şi crezi în ea. Precum aceşti oameni care ne amăgesc, care ţi-au dat această boală. Cu toţii credem în ceva, iar eu cred în adevăr.
Dana Scully: Şi atunci de ce ai venit aici, dacă deja erai hotărât?
Fox Mulder: Ştiam că mă vei face să mă răzgândesc în cazul în care aş fi făcut o greşeală.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei, hai să ne rugăm

Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubeşte tatăl tău.

Iubire de părinţi, curată.
Tu ai şi mamă, ai şi tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici

Cerându-I, Lui, ce îţidoreşti,
Iar pe părinţi să îi iubeşti!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.

Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiaţi.
Şi, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalţi.

Andrei, nicicând să nu ai teamă,
Atâta timp cât ai o mamă.
Şi pe părinţi să îi asculţi;
Pe Dumnezeu să nu Îl uiţi!

Hai, puiule, să-ngenunchem
Şi amândoi să ne rugăm.
Seara 'nainte de culcare,
Să îi închini o cruce mare.

De spui: "Tatăl nostru" în gând,
Domnul te-aude orişicând.
Haide, Andrei, să-i mulţumim,
Că suntem sănătoşi, trăim!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!