* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiril

De Chiril n-aţi auzit, nici nu ştiţi nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au şi ochi, ne privesc atent,
Demenţial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi şi în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o ştim.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoţi, netot.
Nu vă supăraţi, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperiubirea

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală şi nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare şi de flori.
Noi vom privi la poze luni şi marţea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deştul cercuri-cercuri,
Joi nu vom şti de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică şi prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au invocat violarea primului amendament când un profesor din New Jersey a afirmat că evoluţia şi Big Bang-ul nu sunt ştiinţifice şi că arca lui Noe transporta dinozauri. Acest caz nu este despre nevoia de a separa biserica de stat; este despre nevoia de a separa oamenii ignoranţi şi analfabeţi ştiinţific din rândul cadrelor didactice.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mai bun

Şi păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce ştiu despre iubiri colunii?
Nevinovaţi, tăcuţi, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i şi nefericirea,
Firesc e şi poemul meu,
Trăieşti o clipă nemurirea,
ţi-o dăruieşte Dumnezeu.

PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puţin.
Îngâmfarea nu aparţine numai autorului, uneori cititorul îl întrece.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătoare

Cresc zburătoarele-n cer,
Sapi fântâni în boltă,
Fructele cad dintre stele,
Grâul creşte din soare,
vom fi nemuritori cândva?
Caut luminişul – clipă,
alba tăcere-kitul,
un adăpost pentru Iona,
crengile pun întrebări,
scorburile ascund fecioare,
cântul devine rază,
în întuneric – explozii,
sunt florile dezlănţuite,
copiii- singurii pământeni
ce vor să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între genii şi ticăloşi nu există nimic comun în afară de o adâncă singurătate.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul ratatului necunoscut

Pentru ca viitorul nu mai fie iar ratat,
tot dezvoltand destinul de argat
şi mestecând la mărul cu păcat,

ar trebui făcut
un monument ratatului necunoscut -

a celui ce nimic n-a priceput,
din tot acest răstimp pierdut...

... sau poate chiar aşa a şi fost conceput
din coasta celui fără de'nceput -
oricum, şi el tot un necunoscut...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuitor

Omul este un erou din naştere.
Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic.
Dreptul de a te mira este şi o obligaţie.
Ce poate fi explicabil? Să ştii că nu ştii, ce mare lucru?
Din ruine nimic nu se nalţă.
Unde e casa sufletului?
Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală.
Încearcă să nu pluteşti în gol.
Străbaţi un drum, o fi închis?
Divinitatea în haine omeneşti.
Ţesătura viselor este reală.
Suntem marionetele Domnului?
Amintirea o tablă, o poţi şterge oricând.
Suntem nişte recipienţi încărcaţi cu gene.
Libertatea e pedeapsa finală.
Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele şi-mi dă speranţa
Răsare-n inimi şi în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenţi la lucruri simple
Suntem parte din viaţa noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viaţa şi inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos şi plin de cuvinte frumoase
Pe care micuţa Elena Camelia le va scrie.
La mulţi ani, România mea iubită,
La mulţi ani, sănătoşi mie şi tuturor românilor de pretutindeni
La mulţi ani, românilor din ţară,
La mulţi ani tradiţiei curate româneşti
La mulţi ani, frumoşi şi luminoşi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl vom urma

El ne ţine în palmă, buni şi răi, ca şi amestecaţii,
darul Său este viaţa, şi aici şi acolo,
singura cale este să mergi pe cărarea scrisului,
mulţumind la fiecare răspântie,
unde este acasă? Acel acasă spiritual?
Cunoşti sărutul? Unul este etern.
Murim între două poeme sau două săruturi?
Există oamenii -livadă.
"Mare e moartea, peste măsură,
suntem ai ei cu sărutul pe gură",
da RMR, aşa este, dar am trecut de multe ori
de limită, sora mea trăieşte, este mereu fericită,
cum spunea tizul meu, "Sora mea, viaţa",
cum de nu l-am întâlnit, am fost aproape,
la câţiva kilometri şi doi-trei ani,
nici nu mă deranja că el era Omar, iar ea Julie.
Arta nu ţine cont de nume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Adrian Păunescu

Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

Şi spre o viaţă în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot aşteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,

Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să ştim că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...

Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Şi viaţa e o sărbătoare.

De-aici, din Cârna, vreau să ştii,
Că stăm mai mult ascunşi în casă
De teama unei pandemii...
Că viaţa nu mai e frumoasă!

Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există capăt de drum, fiecare drum este continuarea celui anterior, viaţa nu dispare, moartea nu există, este în mintea noastră înfricoşată. Morţii noştri dragi ne însoţesc pretutindeni, în vise, în amintiri. Să nu-i uităm, pentru că şi ei ne pot uita. Iar Dumnezeu este în fiecare din noi, cum ar putea muri?

citat din Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezeşti cu silicoză sau poţi muri chiar,
Adică te răstrezeşti, fereşte-te de oamenii călduţi,
Nu sunt nici sfinţi, nici diavoli, mai broscuţi,
Ei cred că viaţa este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieţii omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viaţa mea este din piscuri şi orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Aşa cum ai promis, tăcerea-ţi este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viaţă moare.
Tu uiţi că Domnul ne-a dat glas şi inimă şi minte să cunoaştem,
Să învăţăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naştem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu eşti ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deşi-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puţin şi tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viaţa nu ştiu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuşi om, mai bine ne năşteam atomi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşti

Trăieşti în acelaşi oraş cu fiinţa iubită,
Sunt poeţii singurii oameni fericiţi?
Trăiam între Shakespeare şi Valery.
Clovnul trece nepăsător.
Dar nu am fost eu Don Quijote,
Ultimele cuvinte au fost – pâine şi viaţă.
Totul se termină într-o eroare.
Îmi aparţii doar în închipuire.
Eu ruguri n-am aprins.
Ferice de tine, Ulise.
Înving cei care ştiu să se schimbe.
În plasa moale şi deasă a cuvintelor.
Haosul şi noaptea n-au un cărăbuş.
Un om de minimă rezistenţă.
O coajă subţire pe magma sângerie a lumii.
Capul meu stă pe tava privirilor voastre.
O moarte prea ciudată venea de nicăieri.
Omul zăpezilor aleargă sub pleoape.
Voi cânta azi cerul Andaluziei.
Ieşire din anonimatul propriei fericiri.
Într-o permanentă criză cardiacă.
Nu este Poesia ţara tuturor posibilităţilor?
Poetul este un mândru cerb lovit de săgeata singurătăţii.
Suntem legaţi de rădăcini. Suntem fragili.
O, setea mea nepotolită, de iubire.
Cum interpretezi visul aşa va fi.
Omul din vis pe mine mă visa. End.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este condiţionarea? Credem că suntem noi şi Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit şi ne-a făcut imaginea unei picături şi credem asta. Condiţionarea e cea mai puternică iluzie. iar în această direcţie mă refer la condiţionarea că suntem costumul acesta de carne visată numit corp-minte. Deşi credem că suntem Spiritul infinit, Sinele, Libertatea, Dumnezeu, etc, etc. de fapt continuăm să ne raportăm la noi ca la închisoarea de carne corp-minte. Deseori expresiile condiţionării de genul: "Am venit Aici cu un scop!" sau "Încă ne aflăm în acest corp!" sau "Sunt doar o picătură din ocean. Nu sunt oceanul!" etc, etc. Sunt în fapt foarte uşor de decondiţionat, de spulberat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare ciclu este un eveniment unic; dieta, alegerea, selecţia, anotimpul, vremea, digestia, descompunerea şi regenerarea diferă de fiecare dată ce au loc. Prin urmare, numărul acestor cicluri este cel care decide potenţialul pentru diversitate. Ar trebui să ne simţim privilegiaţi că facem parte din o aşa reînnoire eternă. Doar prin simplul fapt că trăim noi am atins nemurirea - drept iarbă, cosaşi, pescăruşi, gâşte şi alţi oameni. Suntem parte din diversitatea pe care o experimentăm în toate sensurile reale.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de necunoscut, fuga din faţa suferinţei, ce înjositor!

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!