Sunt robul iubirii

Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
şi gust de trandafiri!
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleştar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuş de seară
iubiri de mult uitate
de prinţi şi de regine
ce doar luna... şi nufărul le ştie!
Năluca lor în noapte
pluteşte peste ape
Iar salcia la mal...
ascultă a lor şoapte!
O broască-n stufăriş
le cântă la ţambal
iar la chitară, un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar!
Dar răsăritul, cu o rază
Destramă vraja de pe lac
Doar nufărul rămâne
Tot el... imaculat,
îndrăgostit ca mine,
de vise ş-amintiri
cu miros de iasomie
şi gust de trandafiri!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

valea lăcrămiorelor
cu miros de lavandă
e plină de iasomie
cu maci roşii
în tufe de trandafiri

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu voi fi cu tine...

Atunci când nu voi fi cu tine,
Să ştii că mi-am lăsat parfumul
Pe florile de iasomie.

Zorelelor le-am dat canon
Să-ţi spună: bună dimineaţa;
Dar peste zi te-or însoţi
Frumoşii noştri trandafiri.

Şi mi-am lăsat sărutul meu,
Pe macii încă-n floare;
Îmbrăţişat vei fi cu drag,
De clematitele din prag.

Iar umbra mea va fi mereu,
Muşcata din fereastră;
Şi-ţi va zâmbi în locul meu,
Cu drag, ca o mireasă.

Iar noapte bună îţi va spune
Regina nopţii către seară,
Cu-al ei miros îmbătător
Îţi va şopti că-mi este dor
De tine.

poezie de Angelina Nădejde (18 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul iubirii

În numele frumoasei iubiri
Te-aştept în miez de noapte.
Când luna împrăştie sclipiri
Eu te alint cu dulci şoapte.

Eroina mea, doar pentru tine
Am făcut pe viaţă jurământ,
Iar dragostea ce-o port în mine
La harpă aş vrea să ţi-o cânt!

Tu eşti versul cu care rimez
Strofa frumoasă din poezie
Glasul iubirii acum îl urmez
Cu multă emoţie şi bucurie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de lirism

când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor
ning perseide peste câmpuri răzleţe
arcadele trupului se clatină uşor.

stelele iubirii veghează cu poveţe
înţelepciunea lor trece prin nor
când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor.

sub clar de lună se luminează feţe
inimile vibrează atinse de fior
poeţi şi filozofi trudesc să ne înveţe
că iubiri în lumină niciodată nu mor.

când noaptea coboară cu vise măreţe
greieri acompaniază viorile de dor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de toamnă

Am încă irisul de cupru,
De galbenul, de brun frunziş...
Mi l-am făcut un ascunziş
Să te-apăr nopţi, să-ţi fiu de lucru.

Sunt beat de aromele de vii,
Nu de licori, de nopţi cu tine.
Antale-am sângele din vine...
Sunt crama ta, doar să revii.

E Luna un portocaliu...
În lac şi peştii stau la fund,
Sunt aripaţi, se-ntrepătrund...
Ţi-aş fi la fel, de vrei să viu.

Se simte-n nări miros de carne,
Sunt grupuri, ce petrec cu must.
La tine am gând, te beau, te gust...
Fă-mi frunză, timp... să se întoarne!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros salcâmii

Miros salcâmii de-aici, de departe..
Parfum de aer proaspăt şi de vânt,
De crengi care se-apleacă la pământ,
Şi-aud chemarea lor în mii de şoapte.

Cu gust de miere şi copilărie,
Cu flori imaculate, mici şi albe,
Atârnă-n gândul meu frumoase salbe,
De amintiri pierdute-n poezie..

Pe drumul presărat doar cu petale,
Plutesc şi parcă zbor cu-aripi supuse,
Îmi împletesc trăirile nespuse
Cu aşteptări care mă duc la vale..

Miros salcâmii, şi-i simt mai aproape..
Cum zboară timpul peste-a lor tulpină!
Puţin mai scorburoasă, fără vină,
Îmi picură din seva ei pe pleoape..

poezie de Marilena Ion Cristea (27 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Vreau să mă transform în soare
şi prin raze să-ţi vorbesc
vreau să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc
vreau să redevin o stea
tu să redevi luceafăr
să-ţi şoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
vreau sa fim nuferi pe lac
lacul mândru cel albastru
şi-un poet nebun şi tandru
să ne-aştearnă pe hârtie
într-un vers de poezie
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile peniţa
ca o vrajă ameţitoare
ca să devenim apoi
tu poet eu visătoare
iar dacă va trece noaptea
peste gândurile noastre
ne vom transforma în vise
şi ne vom ascunde-n case
pierduţi în îmbrăţişarea
focului arzând în vatră
ne vom preschimba pe dată
tu-n băiat iar eu în fată
şi cuprinşi de armonia
jocului ameţitor
ne vom transforma cu timpul
în iubire şi în dor...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-trandafir

Trandafiri albi. Roşii. Galbeni.
Trandafiri de toate mărimile.
Trandafiri. Trandafiri. Trandafiri.
Mulţi trandafiri.
Neînflorind niciodată unii,
alţii, de prea multe ori.
Miros de candoare şi libertate.
Trandafiri îmbobociţi.
Trandafiri înfloriţi.
Trandafiri uscaţi.
Mereu e acelaşi ciclu.

Totul ni se trage de la trandafiri...

Am degetele boante,
de la prea multă mutilare
de trandafiri.

Azi am tăiat ultimul lăstar.
Nu îmi mai simt degetele.
Au început să se subţieze
şi să se usuce -
frunze umane căzute
la început de toamnă.

Săracul meu trandafir...
s-a săturat şi el să simtă
fiecare rămurea cum o tai
- prin degete mă trec fiori de durere.

Of... abia aştept din nou primăvara...
mă duc şi la biserică
şi dau şi pomană la săraci...
doar să îmi crească
din nou
degetele la mâini
ca în fiecare primăvară
- nelinişte inexplicabilă
când mă apropii cu foarfeca de ei.

Ciclu vegetal normal
de creştere şi cădere a degetelor.

Şi mă gândesc...
Oare cum ar fi dacă aş înflori...

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de romantic

Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-şi caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.

Mi-e lumea toată calea fericirii
Şi inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.

Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simţi că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.

Îmi iau cu mine trandafiri şi versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roşul lor să îţi alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marea iubirii

pe marea iubirii vâslesc zi şi noapte
valuri entuziaste mă-mbrăţişează tandru
inima ascultă pure, curgătoare şoapte
lacrimi şi regrete nu au loc în cadru.

nu sunt piraţi să îmi fure comoara
de sentimente de emoţii senzuale
în voaluri de lumini coboară seara
cu vise cu seducţii ancestrale.

îmbrăţişez cu gândul stele căzătoare
lacrima lor se pierde-n univers
poate se întorc în umane izvoare
să aducă-n tristeţe magic revers.

iubirea lor rupe lanţuri şi zăvoare
cu spiritul liber să plămădească vers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturi

Gust din mure şi din fragi
Cu dulceaţa lor mi-s dragi,
Dar când gust din carnea ta
Dulce-al ei e altceva.

Miros floarea multor tei
Ce parfum e-n jurul ei,
Dar parfumul tău să ştii
N-am să-l uit pân'-oi muri.

Drag mi-e câmpul înflorit,
Verdele abia-ncolţit,
Dacă ar fi din tot s-aleg
Dragă-mi eşti într-un întreg

Mult mai mult şi mi-e uşor
Să le spun cuvintelor,
Iubesc ochii tăi rotunzi,
Iubesc buzele-ţi când râzi.

Mâinile ţi le iubesc,
Sânii tăi îi îndrăgesc,
Mersul tău în legănări,
Trupu-ţi mirosind a flori.

Gust din mure şi din fragi,
Simt parfumul lor dibaci.
Miros florile de tei,
Galbene cu clopoţei.

Mă îmbăt de-al tău parfum,
Cum ţi-l simt venind pe drum.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama

Glas are de ciocârlie
Şi în jur doar veselie
Deşi are mult de muncă
Mereu ştie să aducă.

Unde-i ea râde şi clipa,
Deşi sunt doar atâtica
Unde mama se iveşte
Simt iubirea cum pluteşte.

Când măicuţa e aproape
Precum nufărul pe ape
În lumina dimineţii
Simt mereu dulceaţa vieţii.

Mamă dulce-mi eşti comoară
Lângă tine simt cum zboară
Ode-înălţând bucuriei
Toţi anii copilăriei.

poezie pentru copii de Valeria Iacob (ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om?
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor

sunt doborâţi şi mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor,
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă,
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor?

sunt doborâţi şi mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nuferilor

Şi m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Şi nuferi galbeni intră pe fereastră.

Şi îmi şoptesc, aşa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori şi nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund şi-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînţelese. Doar în gând se-aşază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpleteşte şi rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferinţa mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de trandafiri

Gâtul e uscat şi limba amurţeşte. Aerul scârţâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mângâie blând gâtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri

Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aş fi-mbrăcat în straie de lumină
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Şi peste toate- munţi de duioşie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere şi iubire
Stropite din belşug cu poezie.
..................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Şi au rămas de mine necântate.

poezie de Angelina Nădejde (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să mori

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
şi voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopţii nimănui

acum sunt între rai şi iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închişi în nufăr
şi nufărul cu grijă pus în cufăr

tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
şi să mă pui în locul lor

când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri

ce poţi să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!