Baliverne

Visul fuge pe furiş şi dispare în lumină,
ascunzându-se-n grădină, printre frunze de măcriş
A trăit o aventură de SF, în somn de minte,
şi-a scris false jurăminte pe-o banchetă, -ntr-o trăsură.

Chinuit de remuşcări, fură unui mac sămânţa,
să îşi adoarmă conştiinţa ce-l ucide cu-ntrebări.
O bea c-un pahar de rouă, să-şi mai spele din păcate,
din panseluţe tărcate îşi face-o pijama nouă.

Cască, mort de oboseală, sâcâit de un bondar
ce zboară pe sub umbrar, căutând agoniseală.
Soarele curtează vara şi-o seduce c-o privire
când, spre seară, -n aţipire, îi mângâie feţişoara.

Trezindu-se odihnit, visu-ar vrea să se distreze
şi în roz să coloreze somnul omului mâhnit.
Îl găseşte pe Moş Ene, adormit lângă o pleoapă,
ia cinci picături de apă şi îl stropeşte pe gene.

Moşul scapă găletuşa, o ridică bombănind,
licoarea împrăştiind şi trântind după el uşa.
Apoi, pleacă pe câmpii, încheindu-şi misiunea,
difuzând emisiunea cu "Noapte bună, copii!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Ene

De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mişcare-n sat
Somnul cade peste gene.

De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.

Făcliile nopţii se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile mă cuprind
Somnul s-aşază pe gene.

Şi zefirul zburdă lin
Peste dealuri şi poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.

Păsările în frunziş
Îşi ascund căpşoru-n pene
Într-o boare pe furiş
Somnul vine pe furiş.

Curge la sfârşit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.

Şi-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.

Să visez că-mi spui poveşti
Legănându-mă alene
Să-mi şopteşti că mă iubeşti
Cu glas dulce de... Moş Ene.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Ene

Ştim cu toţii că Moş Ene,
Zeul Somnului, tăcut,
Vine noaptea pe la gene,
Pe furiş, în aşternut.

Uneori şi la serviciu,
Moşul cel nemuritor,
Pleoapele, dintr-un capriciu,
Ni le-nchide-ncetişor.

poezie de George Budoi din Poezii (28 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să pleci, iarnă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te şi dispari în soare
să-ţi topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie

m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colţuroase,
dacă pleci ia-ţi şi strănutul
ce-l aud prin multe case

pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ţi albii tăi nămeţi,
pomii goi să-şi pună rochii

vreau s-apară florile
prea de mult ele aşteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
şi revino altădată
să te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă

poate-atunci aş vrea să stai,
să îngheţi noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei

dar acum doresc să pleci,
vreau să vină hărmălaia
cea sunând din clopoţei,
să trezească primăvara

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul român

În răcoarea dimineţii,
Ţăranul român
Dă bineţe vieţii
Şi are gândul bun.

Pe faţă el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp şi în grădină.

Bobiţele de rouă
Setea îi adapă.
Se-aşterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.

În arşiţă şi-n vânt
Trudeşte ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.

Apoi, pe seară,
Când luna îmbrăţişează soarele,
Când glia îşi culcă ogoarele,
Obosit, părăseşte răzoarele
Ca să-şi odihnească mădularele.
El ştie că noaptea e cel mai bun sfetnic,
Când ploaia de lumină se pierde-n întuneric.

poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăboveşte Moş Crăciun?

Moş Crăciun nu zăboveşte
Chiar zăpadă dacă nu-i,
Sania îşi pregăteşte
Sus, în vârful muntelui!

Şi când se coboară-n vale,
Zboară, zboară, sănioară!
Nimeni nu îi stă în cale,
Este iute, iute zboară!

Aşa Moşul reuşeşte
Pe la toţi, la toţi, să treacă.
Stă puţin - şi iar porneşte,
Înhamă renii - şi pleacă!

Dacă eşti puţin atent,
Moş Crăciun este văzut.
Dacă nu, eşti repetent,
Pe Moşul - nu l-ai crezut!

A crede în Moş Crăciun
Înseamnă să fii atent
Şi copil cu suflet bun,
La şcoală nerepetent!

Şcoala te învaţă carte,
Să citeşti şi să poţi scrie.
Şi să creşti pe mai departe
Recitând o poezie.

poezie pentru copii de Radu Bunei (24 decembrie 2013)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

- Din păcate, asta înţeleg unii (de ar-fi puţini!) prin Paşte... -

În România iar e sărbătoare,
Se urcă mieii, blânzii, pe altare,
Se-aprind în flăcări roz-deschis caişii
În turme, oile îşi plâng ucişii...

Românul la biserică se duce,
Dă like la nuduri şi îşi face cruce,
Apoi întors, dezlănţuie festinul:
Mănâncă, bea şi chefuie creştinul,

Din când în când, după râgâitură
Mai pomenind un sfânt de prin Scriptură...
Pe tăvi, stau mieii... la săraci cocoşii...
Se pariază pe-ouă verzi si roşii,

Din nou se bea, până când,, mort", pe pat,
Creştinu-ngaimă-n somn:,, A înviat!"

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

REGINA NOPŢII

Se-aude-ncet, prin frunze
cum se desfac bobocii,
Se văd razele lunii
cum mângâie petale;
Ca tremurânde buze,
primesc sărutul nopţii,
pulverizând parfumul
în volte siderale.
Staminele virgine
ademenesc pistilul,
pudrate de natură
cu galben fond de ten;
cu unduiri caline
îşi etalează stilul,
împodobind corola
cu-nmiresmat polen.
În zori, când luna plânge
cu picături de rouă,
petalele se-adună
cătând spre răsărit;
în zarea ca de sânge,
o dimineaţă nouă
se naşte cu lumină
şi aer primenit.

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroşii senatori

Somnoroşii senatori
Pe fotolii se adună
Şi se-nfundă visători,
Noapte bună!

Trece ''moşul'' pe la pleoape,
Somn uşor el le aduce,
Printre ei el e aproape
Să le fie somnul dulce.

Doar poporul mai suspină,
Pe când senatorul "toarce",
Senatori cu burta plină,
Dorm în pace.

Peste-a ţării tragedie,
Se ridică mândra lună,
Totu-i ''vis şi armonie'',
Noapte bună!

poezie de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe şi-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Îşi flutură altiţa păşind cu mlădiere,
Şi-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foşnind psalmodiere.

Pe glezne înfăşoară canafi, din ierburi crude,
Desculţă se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Şi-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare şi apune
Îşi împleteşte frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi şi piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Şi-şi scutură din palme, cu graţie, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn şi-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud şi'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viaţa ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de Iolanda Şerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărăşteală

Şi-a pus dinţi de nevăstuică,
să-şi salveze căsnicia,
şi apoi a tras o ţuică,
să poată-nfrunta "sosia".

S-a-ncreţit cu bigudele
şi şi-a pus flecuri la tocuri,
ciorapi plasă, jartiere...
şi s-a epilat de smocuri.

N-are timp să se şi spele
şi miroase a prăjeală
şi-a aromă de pacele,
ce mâncase de-cu-seară.

Îşi aruncă-n grabă mare
geanta de lac, scorojită,
pe umărul stâng ce-o doare...
peste geaca jerpelită.

Într-un scrin cu amintiri,
are trei fiole mari
cu parfum de trandafiri,
cumpărat de la bulgari.

În oglindă nu priveşte
nici nu mai ştie de când...
Şapca, pe cap îşi tufleşte,
ieşind din casă plângând.

Se grăbeşte să-i surprindă
în aventuri amoroase.
I-a văzut la crâşmă, -n tindă,
nevasta lui nea Tănase
şi i-a spus încrâncenată:
"-Fato, al tău te înşală
cu una mai sprâcenată!
Stau acolo, la vrăjeală!"

Dar, surpriză! Când ajunge
la locul cu pricinica,
îl găseşte pe Vasile
cu sora lui, Maricica.

Plânsă toată, Maricica
începe să-i povestească:
bărbatul ei o înşală!
Nu mai vrea să mai trăiască!

O întreabă, -nmărmurită,
cum, şi ce, şi-o tot descoase...
Ea-i răspunde împietrită:
"-Mi-a spus Miţa lui Tănase!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama îşi culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că şi-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Şi se bucură din plin.

Cu drag pruncul îşi priveşte,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbeşte
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai uşor mama zâmbeşte.
Râsul lui este mobilul
Care o întinereşte.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ce credeţi? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viaţă,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Şi-a zgâriat anii pe faţă.

Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să îşi pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiştiind să mai glumească.

Ploaia-l opreşte şi-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...

El ploii îi culege flori
Şi le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.

Se împlinesc în curcubeie,
Când colorează răsărituri
Ce zugrăvesc, într-o scânteie,
Povestea Lumii, printre mituri.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună –
Să-l încălzească mama, să adoarmă –
Noapte bună!

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilul zorilor

Se-aştern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roşul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.

Potire însetate par să-şi încheie chinul
Când se ridică mândre-n ţinuta lor de foc
Deasupra celor care şi-au împlinit destinul
Şi trec pe-o nouă treaptă-n al veşniciei joc.

Văzduhul e albastru de parcă norii, toţi,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Şi îşi ascund privirea asemeni unor hoţi
Ce îşi doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.

Nu pot s-o desluşească şi nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniştea pe care ar vrea a o păstra
Şi-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul răbdării

Răbdarea stinsă de-aşteptări îşi ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieţii muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.

Din peticul micuţ de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înţeles nimic, nicicând, şi-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să îşi îngroape şi necaz, şi ne-mplinire, şi durere...

Răbdarea stinsă de-aşteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul şi-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se înveleşte-n dor de stele şi în răbdare nesfârşită...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile inimii

Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!

De ce să crezi că nu se poate,
Când ştii prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieţii năruind?!

Cerul, atunci, îţi împrumută
Perechi de aripi îngereşti
Şi inima nu mai ascultă
De neputinţe omeneşti.

Colinzi tărâmuri de culori
Ieşite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.

Şi primeniţi în haină nouă,
Se logodesc, fără păcat,
Un El şi-o Ea, la ceas de rouă,
În Răsărit înflăcărat...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul cel de toată ziua...

Ne pleacă Moşii cu haruri
Şi aducători de daruri
Şi rămânem cu moş Ene...
Cel ce vine pe la gene!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!