Alerg

Trec, văd, alerg, cunosc
Ce vede ochiul,
Cunosc ce cunoaşte mintea,
Alerg dacă mă ţin picioarele.
Ele au îmbătrînit,
Trupul a îmbătrînit,
Sufletul aleargă-n durere
Şi culege mărgăritare,
Şi îngroapă gunoaie,
Purifică pe cine doreşte,
Desmiardă adevărul
Nu prostituţia!

Norii se învîrt ca roata în ocean
Rîzînd de imaginile triste ale minciunii.
Notre Dames se zbate
Între adevăr şi minciună,
Turnul Eiffel pluteşte-n
Zarea pustie a Terrei,
Luna zace-n durere
Sena cauta trecutul, istoria
Şi i se alătură Luvru
Care aşteaptă Lumina învierii.

Străzile se unesc şi se resping
Precum trecutul cu viitorul
Şi uite aşa privesc
Infinitul oceanului Divin
Ţinîndu-mă de mînă
Cu mersul, alergatul
Văzutul şi durerea
Pe străzile Parisului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura

Picătura de miere
A inimii,
Doboară palma grea
A infamiei!
Picătura de ceară
Arde fărădelegea,
Legând-o la stâlp,
Învelind-o-n foiţa
De lacrimă-aurie!
Picătura zâmbetului
Este izvorul nestemat
Al purităţii îngerilor.
Pelicula invizibilă
Aur – cristale de nisip
Rupte din rai,
Răspândesc candoare,
Prin lauda Perlei-Mame,
Ce curge-n vorba-i aurie!
Pletele-i divine,
Verdele pădurilor tropicale,
Care privesc Cerul
Şi-l desmiardă.
Cu mâinile lor verzi
Apucă Luna şi-o sărută,
Apucă Soarele şi-l îmbrăţişează,
Spălându-se cu Apa-Lumină,
Cu trecutul şi cu viitorul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Când cerul se lasă
Şi blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Şi zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul şi viaţa
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele şi Luna
Şi se îmbrăţişează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuţi
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului şi a sufletului
Cu eternitatea şi Tronul Divin
Şi ating drumul-Lumină
Al prinţului suflet
Albastru, auriu şi violet!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Trec marea, trec lacul,
Trec prin tine, prin vis
Ajung la gîndul tău
Şi aflu ca nu eşti tu,
Eşti altă persoană
Care-n noapte s-a topit
În bestie umană
Şi-ţi întind o mînă
Să te salvez din nou,
Iar tu o muşti continuu
Ca o bestie-n călduri
Ce sta agăţată de o punte.

Eşti prea plină de ură
Şi multă minciună
Precum faptele tale ascunse
Ce ies la suprafaţă
Ca uleiul deasupra apei!
Trec râul, trec prăpastia
Şi pe tine te pierd în ele
Purtată de-o larmă tristă
Culeasă de la amicii tai,
Ce te-au primit în lumea lor
Plină de trădări şi dureri
Ascunse-n suflete pustii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notre Dame

La Notre Dame statuile ard sfinte
Istoria se zbate prin tunel
O rog să stea departe de lumină
Să nu rămână speranţa fără cer

La Notre Dame din turlă zboară păsări
Cu inima-n credinţă prin tristeţi
Se-aude cântul plâns de îngerul din oameni
Şi nu mai ştiu să număr iubirea dintre vieţi

Aş vrea să te ating să-ţi fac din rană ora
Pe care s-o opresc în turnul încă-n vânt
Dar bate dinspre ceruri un clopot de uitare
A sângelui prelins din trupuri spre pământ

La Notre Dame lumina arde urma
Privirea în genunchi sărută tălpi şi spini
Şi-îmbrac în neputinţă al zilei zor de mâine
Cu dragostea, credinţa înveşmântate-n crini
la Notre Dame...
...
Trăiesc în creier nu-mi amintesc războiul
Doar ura ambalată-n mucava
Şi-un soare blând pe străzile blindate
Ce apărau de galben umbra ta...

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori eşti Lumina
care străluceşte în braţele Soarelui
şi cu ale vostre braţe mă îmbrăţişaţi în zborul meu de condor,
mă alintaţi, mă ridicaţi şi mă aruncaţi
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n aşternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparţine.
Zorile apar şi eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ţine de mână cu cerul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele Pământului

Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăuşe plete
ce se transformă-n cenuşă
şi dansează şi dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-şi muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună şi zboară,
însoţită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenuşiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
şi nu ascultă glasul divin
ce izvorăşte din inima Soarelui,
aşezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înţelege muzica planetei
şi glasul divin izvorât din adîncurile vieţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Zborul, mă uneşte cu infinitul
trecând prin toate formele
ce-mi stau la îndemână
iau chiar formă de triunghi
şi astfel baza rămâne Pământul
şi vârful se uneşte cu cerul.
Soarele apare şi inundă triunghiul
cu Lumina sa plină de iubire
şi mă scufundă-n sfera puterii
pentru a putea cunoaşte eternitatea
acolo stau la masă cu îngerii
cu Liana şi cu Mama Mamelor.
Mă învîrt printre stâlpii adormirii
şi mă întreb ce forme au
unii sunt ca o colonă
alţii sunt răsuciţi ca viţa de vie
şi alţii poartă forme geometrice
cu simboluri bine alese.
M-am legat de un stâlp
ce poartă semnul iubirii
dar vreau să mă leg
şi de cel ce poartă semnul iertării
şi uite aşa aleg toţi stâlpii
şi mă leg de semnul infinit şi Soare
cu raze aurii ce-mi curg din inimă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea

Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieţi, între două ţărmuri surori
Aşa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopţii.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiţi să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Şi cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ţinînd viaţa în alertă şi cunoscutul în panică
Pentru viaţa ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptăţii
Şi al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Taina sufletului este boală sigură.
Conştiinţă nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conştiinţa este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conştiinţă
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viaţa
Te înalţă într-o lume purificată
Plină de viaţă şi Lumină!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna mare

În noaptea aceasta
Mă învârt printre îngeri
Aşteptând Lumina Divină
Să pogore din suflet ales.

În săptămâna mare,
Când pătimim cu toţii,
Iubirea şi Lumina
Se ţin de mână
Şi zburdă prin farmecele
Surori
Făcând legământ
Cu Luna şi Soarele
Cu mine, cu tine, cu noi...
Promiţând că ne iubeşte
Mereu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

plouă peste vechea vatră,
plouă cu gânduri şi cu amintiri,
iluziile trec prin mine
ca norii suri pe dealuri spânzuraţi.
ochii nu-şi mai cunosc lacrimile,
gura nu-şi mai cunoaşte graiul,
inima nu-şi mai cunoaşte bătăile,
picioarele nu-şi mai cunosc mersul
şi nici potecile,
unde sunt rătăcit, prin ce toamne,
prin ce suveniri şi romanţe,
prin ce povestiri spuse
de un glas în afară mea
care se numeşte eu sau tu sau el,
neatins de legile tristeţii
cu mâinile deschise ca un curcubeu
peste cerul vieţii,
îmbrăţişând soarele,
surprinzând speranţa
în ipostazele unei femei
întinsă pe nisipul plajelor pustii.
pe umerii noştri s-au surpat istoria,
deziluzia, timpul,
s-a spart clepsidra
şi ne-a lăsat să ne orientam ca moluştele...
prea mult ne-am bazat
pe ambiguitatea lucrurilor
şi n-am pipăit niciodată realitatea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

alerg străzile lumii încordată
te caut în firul de smoală de pe autostradă
ce a-şi vrea să fie albă fără negreală
dintr-un sufletul curat fără greşeală
pe care l-am dat arvună într-o zi goală
la un stop făcâd semn disperată
sper să te mai întâlnesc odată
tălpile-mi ard şi încerc să te găsesc îndată
mă împidec însă de copaci de asfalt betonat
şi sunt speriată că viaţa mea sa terminat

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălăşluiesc în trupul meu
Şi imi amintesc de liniştea cerului
Ce-şi plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieţi,
Oriunde merg, apă gasesc,
In plante, în insecte, în mine,
Şi furia ei mă dezlănţuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viaţa mea,
Precum apele în magma vulcanului

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Sunt cuprinsă de furia apelor
Ce sălăşluiesc în trupul meu
Şi imi amintesc de liniştea cerului
Ce-şi plimba apele pe corăbiile de nori,
Eliberand surplusul, alimentând vieţi,
Oriunde merg, apă gasesc,
În plante, în insecte, în mine
Şi furia ei mă dezlănţuie,
Ca pe o furtună în calea oceanului,
Clocotesc apele în viaţa mea,
Precum apele în magma vulcanului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Suflete rămase tinere
Trupul purur aranjat
Timp te treci în ardere
Anii grei mi-ai atârnat

Carcasa a îmbătrînit
Sufletul tânăr iubitor
El nu s-a lăsat rănit
Acum este -nfloritor

Ieri trecutul unui zeu
Tinereţe vise împlinite
Mâine ştie Dumnezeu
Azi este ziua linistită

Nu-ncetez să te iubesc
Chiar să fiu în nefiinţă
Împreună suflete zăresc
Într-unul o ultimă dorinţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedale şi nori

Pedalele maşinii mă urcă-n cer...
Trece un nor şi apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor şi apare Gelu.
Trec alţi nori şi apar stelele şi părinţii
Şi uite aşa dau mâna cu îngerii.
Aşa accelarez pedala
Şi maşina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Şi cu stelele mai plimbăreţe
În paradis pe o stâncă cristalină
Şi pe o săgeată de lumină violet.
În maşină norii doresc să se aşeze.
Eu îi refuz şi le spun că sunt poluaţi.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu maşinile ne-aţi poluat!
Şi merg printre stele şi nori,
Ziua şi noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne aşteaptă Lumina veghetoare
Şi glasul eternităţii
Al naşterii şi al nenaşterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut şi nenăscut.
Pedala maşinii mă urcă şi coboară
Creând găuri albastru violet
În spaţiul cerului şi al eternităţii
Compus din aripi de îngeri
Şi drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala maşinii mele
Ce face să zboare maşina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineţii
Ţinându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedale şi nori

Pedalele maşinii mă urcă-n cer...
Trece un nor şi apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor şi apare Gelu.
Trec alţi nori şi apar stelele şi părinţii
Şi uite aşa dau mîna cu îngeri.
Aşa accelarez pedala
Şi maşina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Şi cu stelele mai plimbăreţe
În paradis pe o stîncă cristalină
Şi pe o săgeată de lumină violet.
În maşină norii doresc să se aşeze.
Eu îi refuz şi le spun că sunt poluaţi.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu maşinile ne-ţi poluat!
Şi merg printre stele şi nori,
Ziua şi noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne aşteaptă Lumina veghetoare
Şi glasul eternităţii
Al naşterii şi al nenaşterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut şi nenăscut.
Pedala maşinii mă urcă şi coboară
Creînd găuri albastru violet
În spaţiul cerului şi al eternităţii
Compus din aripi de îngeri
Şi drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala maşinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineţii
Ţinîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna din miezul nopţii

Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
şi a pornit să cosească iarbă uscată
nu oboseşte Doamna din miezul nopţii
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-şi coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă iţele din nopţile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
şi viaţa ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul şi îşi invită părinţii
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
şi o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
şi trist că părinţii îl refuză
Doamna din miezul nopţii deschide ferestre
şi Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce aşează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
şi un strop de apă din roua dimineţii,
curg anii precum secundele
şi viaţa nu are niciun sens.....
totul este nimic şi nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
şi fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esenţa vieţii,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinţi de iubire,
pământul se zdrobeşte de durere
şi de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputinţa iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un căţel ce stă-n mijlocul străzii,
aşteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu ştie că-i făcut din apă şi pământ
şi nu cunoşte mila...
Sufletul Universului aleargă-n
inima radiată a necunoscutului
vărsând Lumina peste Terra,
crezând că oamenii vor înţelege.....
că ştiu totul şi nimic,
ei sunt totul şi nimic în Univers,
sunt cuprinsă de tristeţe
când privesc suferinţa planetei
şi neînţelesul om
ce aleargă de colo-colo
şi nu produce nici cât o frunză
pentru eterna viaţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!