O, viaţă

Viaţa asta-i prea nebună,
Dar şi noi suntem ca ea:
Unii mor de moarte bună
Alţii doar de... grija mea.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ajunge-o viaţă nebună
Moartea e la fel şi ea:
Unii mor de moarte bună,
Alţii mor... de moarte rea!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

Spună cin' ce-o vrea să spună,
Eu ţi-o zic făr' de perdea:
Unii mor de moarte bună,
Numai tu de grija mea.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (15 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mondială a râsului

Supoziţii multe îs
Despre "viaţa în furtună",
Dar cei ce-au murit de râs,
Au murit de moarte bună!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri suntem noi!

Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt iubiţi până la moarte, alţii, doar la moarte, alţii, după moarte, alţii... niciodată.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Asta-i viaţa - să ne deschidem unii faţă de alţii, să ne simţim bine, să simţim că suntem îndrăgostiţi.

definiţie de Laura Dern
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cu-o moarte toţi suntem datori" (Coşbuc). Şi totuşi...

Sunt atâtea drame,
Şi nu-i de mirare,
Unii mor de foame
Alţii de-mbuibare!...

epigramă de George Budoi din Epigrame (12 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost?!

Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulţi în viaţă mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.

Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră şi nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulţi se strâng
În viaţa mea, cei fără treabă.

Şi nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toţii dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viaţa mea mai goală!

Numai acei ce eu i-aş vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Şi atunci când vin unde să stea?
Că alţii stau pe locul lor!

Unii s-au instalat în lege,
Alţii voinţa mi-o supun
Dar niciunul nu-nţelege
Că viaţa mea nu-i bun comun!

Abia putând să mai respir
De câţi se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte şi mă mir:
Ce rost am eu în viaţa mea?!

poezie de Ion Roşca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aflăm, aflăm că noi suntem Viaţa, niciodată corpul care crede că are viaţa! Viaţa nu are început şi nu poate avea sfârşit, doar formele efemere suferă de boala cumplită a separării numită naştere şi moarte. Mama, tata, copilul, pisica sau orice formă efemeră de viaţă căreia ne ataşăm nu se duce absolut niciunde. Viaţa, dragă prietene, doar se eliberează de povara grea a unei forme prea uzată pentru această lume. Dar viaţa ei vă îmbrăţişează şi vă însufleţeşte chiar Acum pe toţi exact cu aceiaşi dragoste cu care o făcea prin vremelnicia formei. Când ne aflăm pe noi înşine doar Murim înainte de moarte şi îngropăm noi moartea în inima vieţii veşnice! A muri înainte de moarte înseamnă a nu mai muri la moarte! A nu mai muri deloc! Noi toţi suntem viaţa veşnică condamnate de gând în biete creaturi muritoare. Vorbele spuse de preot: "precum că va avea viaţă veşnică" nu sunt deloc o utopie sau o fantezie mistic-creştin, ci e adevărul cel mai pur pe care din păcate, mulţi dintre preoţi îl aclamă, dar nu l-au realizat!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui conviv

Nu-i solid, dar are-n el
O voinţă de oţel
Şi-o ambiţie nebună,
Mai ales când e de prună.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supoziţii

e viaţa şi subiect şi predicat,
e punctul o cădere de cortină
şi noi suntem cuvinte de duzină,
mergând pe-un curs firesc... premeditat.

e viaţa şi adverb şi complement,
e verbu-n care cercul se închide
şi noi suntem mirarea ce desfide
fatalitatea timpului prezent.

e viaţa substantiv şi atribut,
e numeral, pronume şi articol
şi noi suntem în viaţă... ce ridicol!
le ducem grija celor ce-au trecut.

e viaţa adjectiv şi epitet,
conjuncţii, interjecţii, prepoziţii...,
iar noi suntem pe pagini supoziţii
ce se transpun cu sânge de poet.

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de serviciu

Şeful nostru când se plimbă
Prin birouri, mă retrag,
Unii, însă,-l trag de limbă,
Alţii... înc-o limbă-i trag.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Mă-ntreabă mulţi de ce nu scot,
Ca alţii, cărţi la edituri
Şi le răspund că eu nu pot
Să tai degeaba noi păduri.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MANIFEST ANTIBLESTEM (pentru o anumită sensibilă ureche)

Nu te blestem pe tine moarte
Că o să vii şi-o să mă iei,
Oricum, atunci ai fost departe
Când casa mi-au luat-o ei.

Cu ea copilăria toată
Din visele de nou născut
Şi lacrimile din covată...
Dar asta-i viaţa - un făcut!

Nu-ţi cer nimic, stimată doamnă,
Căci pentru tine totu-i piaţă,
Ştiu că aştepţi o altă toamnă
Să fii a vieţii precupeaţă.

Las vremea toate să le cearnă,
Căci faţa-ţi va ieşi în faţă
Mai hâdă ca-n polara-ţi iarnă
Să văd: la moarte mai ceri viaţă?

poezie de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

parlament

Parlamentul (definiţie)

E o clădire pe-un tăpşan,
La care mulţi privesc cu jind
Şi-n care unii dorm buştean,
Iar alţii se trezesc vorbind.

definiţie epigramatică de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suma viciilor e constantă

De adunam la viaţa mea
Toţi banii din tutun, cafea...
Eram un altfel de bărbat:
Mai sănătos, dar nu bogat.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Unii cred că e o vorbă goală,
Alţii cred că e un moft, un fleac;
Medicii tratează doar o boală
Pentru care nu au niciun leac.

Unii cred că e o pandemie,
Oamenii se vindecă sau mor;
Alţii cred că e o tragedie,
Viaţa e o scenă, un decor

Tot mai trist, ca un poet ce scrie,
Pesimist, bolnav, o elegie.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor "români"

Voi, responsabili cu ocara
Ce v-aţi făcut din asta cult,
Vă denigraţi prea ieftin ţara,
Sunt unii care dau mai mult!

madrigal de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!