Sfaturi de la ocean

Stai întotdeauna între propriile ţărmuri;
Ieşi afară din cochilia ta;
Găseşte-ţi timp pentru odihnă;
Evită presiunea din spaţiile aglomerate;
Viaţa pe mare este minunată;
Nu te împotrivi mareelor;
Fă valuri.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea

Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieţi, între două ţărmuri surori
Aşa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopţii.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiţi să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Şi cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ţinînd viaţa în alertă şi cunoscutul în panică
Pentru viaţa ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptăţii
Şi al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrejul

Nu-ţi ieşi din pepeni
De ce să ieşi dintre bunii tăi pepeni?
Mai bine rămâi aici
Unde să pleci?
Între dovlecei?
Ce rost are?
Nu-i cunoşti
Sunt şi cam zevzeci
Nu-ţi ieşi din harbuji
Stai între ei
Între credincioşii tăi
Că te păzesc de rele
Ei sunt îngerii tăi păzitori
Şi pepenii au îngeri
Au şi diavoli
Vai de capul lor
Când intră dracii în pepeni
Înnebunesc de-a binelea
Încep să joace în vrej
Să scoată limba
Să pocnească, să explodeze
Să te ferească sfântu'
Când îşi ies din pepeni
Stai pitit între pepeni
Dacă ţi-e incomod
Fă-ţi un culcuş
Cu un boşar drept pernă
Visezi frumos
Dormi neîntors
Nu-ţi ieşi din pepeni
Tot la ei ajungi.

poezie de Hary Salem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce te laşi distrat de lucrurile din afară? Găseşte-ţi timp să înveţi ceva bun şi încetează a te lăsa învârtit ca un vârtej. Fereşte-te şi de o altă rătăcire, căci tot o nebunie este a-ţi îngreuia viaţa cu acţiuni fără scop; trebuie să avem un ţel, spre care să se îndrepteze toate dorinţele noastre, toate gândurile noastre.

citat clasic din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Mi se pare o mare ticăloşie să-ţi torni nevasta...
Limbău: Dimpotrivă! E o dovadă de devotament suprem faţă de ţară...
Adam: Familia este celula de bază a societăţii...
Limbău: Poporul este adevărata mea familie...
Adam: Ieşi afară...
Limbău: Poftim?
Adam: Ieşi!
Limbău: Am înţeles! Trăiască pacea între popoare!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut cu lampa aprinsă

Nopţile clădite pe straturi de întuneric,
umbre şi ceaţă
oferă câmp liber fantomelor.

Alungat de lângă tine
nu mai recunosc drumul pe care-l caut
sub presiunea iubirii sfâşietoare.

Nu mai vreau altă dragoste,
sunt măcinat de toate suferinţele lumii,
în trupul meu carii rod lemnul oaselor
şi vîntul suflă făina din ele.

Nu mai am timp să mă recompun,
am aripile frânte de vijelii,
în cochilia în care locuiesc
nu mai pătrunde lumina,
în afară
caut asemeni lui Diogene cu lampa aprinsă
oameni de încredere
şi nu-i găsesc.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este o mare agitată de valuri şi vânturi fără port şi ţărmuri.

definiţie de Ramon Llull
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar şi iar şi iar vă reamintesc, observă ceea ce nu se mişcă din tine. Dacă fugi tot timpul cu privirea în afară vei vedea ceea ce se schimbă. În afară, chiar şi în tine pentru că ai să te uiţi în oglindă sau o să-ţi spună nu ştiu care "vai, ce ai îmbătrânit.." Dar când pentru prima oară mergi cu atenţia înăuntru şi observi ceea ce nu se schimbă, vezi că Viaţa nu are "viaţă" pentru că Viaţa n-are un timp. Dragii mei, Viaţa este atemporală! Corpul, efemerul care apare, temporarul care apare în Ea, apare şi dispare. Are 10 ani, are 15 ani. Dar Viaţa nu are "viaţă". Viaţa nu are timp!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clauza tuturor clauzelor

nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăzneşte să nu se supună gravitaţiei
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulţimii
fie vorba între noi surdo-muţii
nicio sferă nu este totuşi perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenţia se pedepseşte

spaţiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai, înger...

Mai stai, înger, ghemuit
Încă o clipă, două,
Timpul tău nu a venit,
Aşteaptă o zi nouă!

Nu te grăbi, copile,
Să-ncepi afară viaţa,
Când sunt neclare zile,
Aşteaptă dimineaţa!

Îmi pun speranţa-n tine,
Schimbând a lumii faţă,
Să faci cum e mai bine,
Pentru această viaţă.

Vrere şi-nţelepciune,
Să iţi fie mereu aşi,
Gândul la fapte bune,
Să-nsoţească ai tăi paşi.

După-atâta tăcere,
Foloseşte-ţi cuvântul,
Şi cu a lui putere,
Să-mbogâţeşti pământul!

Ieşi din timpul maculat,
Schimbă-n om destinu-i dat,
Răul tot să îl opreşti,
Zorile să limpezeşti!

Din noi muguri ce apar,
Tu să extragi substanţa,
Şi cu braţul ei solar,
Să te cuprindă viaţa!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2024)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între el, Dumnezeu şi timp

întotdeauna am ştiut că
omul minte din cauza prostiei lui
şi asta ca să scape de singurătate
între cele două ticăituri de ceas
oftează şi o face des
undeva în inima lui
se cicatrizează o rană
ştiu că într-alt anotimp
e soare
dar nu-i pasă
întotdeauna a ştiut că
între el şi celelalte lucruri
există minciuna
şi că se împarte între el, Dumnezeu şi timp

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pierdut

Cu umbra aşteptării tăinuite
înot în valuri fixe
din care au înflorit un romb
şi o barcă fără rame.
Nu, nu este Thetis, nu...
e numai un creion
pe care degetele mi se plimbă
a elefant. Ba nu! A zmeu!
Gândi, gândi un' te duci...
Nicicum n-ajungi la ţărm
şi... ar fi încăput.
Înot în valuri transpirând, –
nu îmi zâmbesc trei ani şi jumătate, –
în timp ce ninge tot mai dens în sate
din strofe douăzeci şi trei,
"baba şi-a uitat învăţul"...
Auzi? Din nou se schimbă vântul!
E rece. Vară nu mai e,
nici timp... Un nechezat!
Nu, nu e calul, este vulpea...
Pe genunchi vederea s-a pigmentat
mai vibrând, mai existând...
Mai stai, mai stai în şoaptă să ajung:
gândi, gândi...

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este prea lungă pentru dragoste! Dragostea-i minunată, dar pentru unul dintre cei doi este întotdeauna prea lungă!

Erich Maria Remarque în Trei camarazi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt inaptă fizic pentru o viaţă mare - trebuie s-o împart în doze: să las spaţii între orgii, între extaze, să-mi recapăt forţele în grădină, condamnată la o lene şi odihnă pe care nu le vreau. Activitatea mea mentală, imaginativă, emoţională mă devorează şi este disproporţionată faţă de vitalitatea mea fizică.

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Este greu să ieşi din minciună
În care trăieşti de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este şi mai greu să le vezi
Dacă eşti legat la ochi.
Sa încerci să ieşi din închisoare
Fără să-ţi fi eliberat ochii
Şi a înţelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna acelaşi rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieşi din cuşcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuţi.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poţi elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile aşa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul aşa cum este,
Fără proiecţii şi aşteptări.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea privire mută, reciprocă, de încredere între un bărbat şi soţia lui este asemeni primului moment de odihnă sau de refugiu după un mare efort sau un mare pericol.

citat clasic din George Eliot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când vreau să mă motivez să ies din casă pentru o plimbare, îmi propun următoarele sarcini: 1. trezeşte-te, 2. găseşte-ţi cheile de la casă, 3. pune-ţi pantofii, 4. ia-ţi iPodul şi 5. ieşi până la uşa din faţă.

citat din Jennifer Hudson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipeşte în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt al unui pescăruş rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă şi mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!