Miez de Univers
Ne răsfățam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Și ne-am trezit visând... și ne-am trezit iubind.
Dintre tristeți, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineți,
Ștergând din asfințit și doruri, și uitări,
Și lacrimile reci ce-au izvorât din vieți.
Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puțin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simțind că printre nori ne-așteapt-un nou destin..
Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând și deodat',
În vrajă și tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.
Ne răsfățăm, pe rând, în miez de Univers,
Nu ne mai amintim c-am fost pustii vreodat'...
Și cânt IUBIREA noastră-n fiecare vers,
În vis curat de-april, cu totul... MI-NU-NAT!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi
Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi
Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ți aduc
Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!
Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp sau poezii despre sărut
Macii durerii
De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Și sufletul îl fac arșice,
IUBIREA din el, alungând?!
Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Și sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!
În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.
Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Și-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniștea Divină!...
Iar macii roșii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...
Așa pier macii dintre spice...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre logodnă, poezii despre inimă sau poezii despre frică
Doliu în cer
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite
moartea întruchipată în înger pervers
ademenește lumea cu dulci ispite.
câteodată vreau să mă ascund în vers
între litere albastre fericite
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.
acele timpului nu se rotesc invers
să fiu iarăși copil pe negândite
să fie jocul vieții doar un fapt divers
trăiri nevinovate de îngeri ocrotite.
curg lacrimi de-a valma din univers
mor stelele pe rând nespovedite.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre moarte, poezii despre stele, poezii despre protecție, poezii despre poezie sau poezii despre nevinovăție
Prinos cuvântului
la 31 August - Ziua Limbii Române
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanță de vers,
un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacție).
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.
mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers
... un univers în care
cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit și nerostit
(de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit)
când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii,
și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinței de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute și nerostite...
te caut cu neputință printre cuvinte.
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Stelu Pop
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre sfârșit
Și
Și mi te-apropiai, plutind, din ceruri,
Și mi te dăruiai pe câte-un nor,
Atât de natural și arzător,
Încât simțeam iubirea din eteruri
Făcându-mă, de tine, cerșetor.
Și te cerșeam, și te purtam pe brațe
Pe calea mea, pe Podul Curcubeu,
Și mă simțeam, atunci, precum un zeu
Ce își transformă norii în fânațe
Cu-arome dulci de... numai tu și eu.
Și te-am luat, mi te-am luat în sânge,
Și m-ai luat în suflet și în gând,
Și ne-am luat cu totul, rând pe rând,
Cu tot ce-am reușit, de-atunci, înfrânge,
Și ne-ndreptăm spre-Acasă, tot zburând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre poduri, poezii despre nori, poezii despre gânduri, poezii despre curcubeu sau poezii despre cerșetorie
Epitaful poetului
Publica din când în când
Câte-o carte, câte-un rând,
Și cu ultimul lui vers
S-a topit în Univers.
epitaf epigramatic de Gabriela Gențiana Groza (1995)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, citate de Gabriela Gențiana Groza despre poezie, epigrame despre versuri, citate de Gabriela Gențiana Groza despre versuri, epigrame despre cărți sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre cărți
Raport
(Luarea Griviței, la 30 august 1877)
La ceasul trei pornirăm iuți,
Dar ne-am întors în văi bătuți.
Din nou am dat asalt erou,
Dar ne-am întors bătuți din nou.
De-al treilea rând deschis-am drum.
Dar n-am bătut-o nici acum.
Ne-am dus de-a patra oar-apoi
Și-acum răzbim și-i batem noi.
Ne-ar și fi fost rușine-amar
De ne-am fi dus și acu-n zadar.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, citate de George Coșbuc despre văi, poezii despre eroism, citate de George Coșbuc despre eroism, poezii despre ceas sau citate de George Coșbuc despre ceas
Karmă...
Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...
Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...
Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...
Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...
Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...
De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...
Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...
Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără să știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...
Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...
Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...
Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfaturi sau poezii despre romantism
Vrei?
Vrei să-mpărțim lumina amândoi
Strivind în palmă, din azur, cerneală?
Robiți de patimi să-ncetăm, apoi,
Iubirii să-i mai cerem socoteală...
Să toarcem firul gândului în vers
Când zbatul vieții țese cu-ndârjire,
Poem de vis acestui univers
Bolnav de-atâta ură și-nvrăjbire.
Cu mâini de rugă slobode-n cuvânt,
Să nălucim avântul și simțirea
Și, mântuită, carne-n templu sfânt,
Din rai să plângă peste noi iubirea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Tentații de vrajă
mă leg de Univers cu magnetism poetic
ador eliberarea de furtuni interioare
curge fericirea din condeiul frenetic
versul primăverii curge lin din soare.
sunt o ființă setoasă de lumină
precum izvorul de o sursă de apă
mă închin la pământul fără de vină
magnifice splendori să mă încapă.
e primăvară printre păsări cântătoare
florile se deschid în soarele blând
lumina angelică în muguri se pogoare
înverzind fericirea la mine în gând.
iubirea umple goluri interioare
versuri fermecate răsar rând pe rând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre Soare, poezii despre păsări sau poezii despre muguri
Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre frunze, poezii despre vorbire sau poezii despre rouă
Nici nu știu de-a fost un om...
fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită
răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura
nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri
trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre spațiu și timp
De ziua poeziei
De ziua ta, IUBITĂ POEZIE,
mă-nchin, cu mulțumire, că exist!
Ador minunile ce-n frenezie
tu ni le scoți din lacrimi și din vis.
Fără de tine, lume-ar fi săracă
și vitregită-n inimă ar fi.
Pe suflet, s-ar așterne promoroacă,
de n-am citi și-am scrie poezii.
Cu fiecare vers ce ne răsare,
sporim comoar-adusă din Divin,
iar fiecare strofă-i ca o floare,
ce-mbată cu al ei parfum sublim.
Din zâmbete, uitare si destin
ne țesem poezia fiecare
și fiecare ne dorim să știm
ce vom găsi dup-a noastră "plecare".
Mai știm că DUMNEZEU ne cerne Ființa
și-alege "vasele" în care pune
"Talantul"... ce omoară neputința
și ne trimite-al LUI Frumos în lume.
Poeții știu că de la EL cobori,
fiind, tu, Poezie, nesfârșită...
urât si întuneric când dobori
cu a ta frumusețe INFINITĂ.
Să nu ne părăsești în veci, iubito,
și să ne bucuri mii si mii de ani!
Tu cânți IUBIREA ce toți ne-am dorit-o!
Te rog, primește-un sincer "LA MULȚI ANI! "...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre întuneric sau poezii despre uitare
Lebede negre
În lacul argintiu, până mai ieri, pustiu,
Se-neacă, în dureri, visele părăsite...
Simțind că e nevoie de ele, 'ntr-un târziu,
Sosiră, fără glas, trei lebede-obosite...
Erau lebede negre, cernite de uitări,
Plecate să își cruțe-o singură-amintire,
Zburând, fără vreo țintă, în lume, peste mări,
Făcură un popas pe-a lacului sclipire.
De liniște-amețind, pluteau... ca o eșarfă,
Îndoliind durerea din lacul cel tăcut,
Pe muzică din cer, cântată de o harfă,
Ce răscolea IUBIREA păstrată din trecut.
Din ochii mărgelii picurau nestemate
Și luminau adâncul - al viselor mormânt...
Adânc ce le șoptea că erau blestemate
Să cadă pe-ntuneric, din înalt pe pământ.
Privindu-se pe rând, ca-ntr-o oglindă mută,
Trei lebede zburau, lovind cu nepăsare
În visuri ce-au murit în lumea cea tăcută,
Luând pe-aripi IUBIRI, în asfințit de Soare....
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre muzică, poezii despre durere, poezii despre înălțime, poezii despre ochi sau poezii despre negru
Creatori
Ne-am inventat cuvintele și singuri ne-am scris cărți
Și aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărți
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificăm, dăm moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paște...
Și apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice știință... în stol!?
Ne creăm singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, învălmășeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigași eroi.
Om înțelege, azi, că început tot noi am fost și noi facem... "apoi"
Și că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre știință, poezii despre prezent, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere
* * *
Lanțurile care ne strâng sufletul se alcătuie din picăturile de venin
cu care ne-am trezit din nou în zori, pentru că am uitat
să le încredințăm asfințitului! Am uitat sau n-am vrut:
răzbunarea ne-a părut mai apetisantă!
Cele mai dureroase lanțuri din câte există pe Pământ
sunt lanțurile plăsmuite din propria ură!
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre existență
Ancorare
În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.
În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.
În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...
În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...
În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.
Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre toamnă
Dulcegărie
(cui nu-i place sau are diabet să nu citească)
Topite-n vise colorate, scăldate-n lacrime de zori,
Priviri cuminți, din legi uitate, și-ndreaptă ochii către nori,
Se întrețes cu șoapte calde și ne iubim pe-un opt culcat,
Țintat cu pietre nestemate, ce pentru noi a fost păstrat.
Pentru gondola rătăcită pe valul vieții netrăite,
O clipă ne-a dat două vâsle, din inimă de stea cioplite,
Să ne plimbăm în Răsărit, fără vreo teamă de furtuni,
Sub străluciri de Soare nou, iubindu-ne ca doi nebuni.
Cu înțeles de ne-nțeles, ne-mbrățișăm la țărm de dor,
IUBIREA se așterne-n vers din gândul alb al unui nor,
Umbrele reci se risipesc, trecute vieți sunt vindecate,
Zâmbetul tău dumnezeiesc mă mângâie, pe înserate...
Dorințe vii ne cotropesc și le-mplinim sub cer senin,
Dar într-un fel deloc lumesc- fără atingeri... în sublim...
Doar sufletele-mbrățișate închină visului alt vis,
Patima doarme, răbdătoare... O vom trezi, cum i-am promis...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre promisiuni
Doi nebuni
Am fost și prin neliniști sau tristețe,
Am căutat, am încercat: n-a mers!
M-am îndreptat atunci spre frumusețe
Și am găsit-o deghizată-n vers.
Am alergat bezmetic prin înalturi
Și am privit din ceruri spre pământ,
Apoi, prin nori, în fericite salturi,
Am început, cu glas timid, să cânt.
Era frumos când auzeam ecoul
La un poem ce se ducea spre zări,
Iar eu eram privit precum eroul
Ce-a cutezat să zboare peste mări,
Să uite de amarul ce, prin lume,
Se-agață de atâția disperați
Ce nu mai știu de bucurii, de glume,
Sau de iubire, de părinți sau frați.
Zburam neobosit, în zbor frenetic,
Cântându-mi bucuria de-a trăi,
Iar ea a apărut din vis, profetic,
Și plină de dorința de-a iubi.
Era iubita mea din altă lume,
Din altă viață, din alt univers,
Era a zecea muză, fără nume,
Atrasă către mine de un vers?
Dar, cui îi pasă? a venit la mine
Îmbujorată toată și timid,
Din zone-ndepărtate, clandestine...
Și o privesc, de dragoste avid.
Iubirea noastră nu mai vrea cuvinte,
Ci simțuri moștenite din străbuni,
Ne-am rupt de legi, ne-am rupt de cele sfinte
Și râdem fericiți, ca doi nebuni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre bucurie
Visare
Soptind in noapte amorul crud al nefiintei mele,
Sorbind frenetic limpezimea buzelor tale tremurande,
Exalt in agonie agonizand extazul
Si ma gandesc inopinant la efemer.
Totul va trec si va fi din nou ca inainte.
Departare.
Singuratate.
Tristete.
Voi ajunge din nou ingenuncheat tanjind la trupul tau gol,
la buzele suave, la noptile albe de vara,
la clipele de daruire totala, de uitare de sine,
de evadare in propriul nostru univers,
un univers in care putem fi Noi.
Fara prejudecati, fara restrictii,
Indreptatiti de legea sufletelor noastre.
Nu vreau sa ma trezesc din vis!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre alb