Naşte-mă, Doamne!

Naşte-mă, Doamne, mai naşte-m-o dată
În ochi de lagună cu pleoapa de cer
Să-mi fie trăirea senină şi iată
Cu zorii lumină spre lume să zbier!
Naşte-mă, Doamne, mai naşte-m-o dată
O floare, ca nopţii să-i fiu temnicer
Din alb să-i dau mireasma mea toată
Şi-n zorii de zi sub lumină să pier...
Naşte-mă, Doamne, mai naşte-m-o dată
O undă albastră-n izvor să ofer
Oceanului aprig ce-n braţe m-aşteaptă
Mai naşte-mă, Doamne, un petec de cer...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai naşte-mă

Mai naşte-mă Mamă o dată
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!

Camelia Cristea
(Ferestre deschise, Editura Singur 2015)

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Narcisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-naştere

Mai naşte-mă odată şi-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură şi-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Şi sufletul îmi e întunecat.

Şi de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanşă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieţii simt alean.

Poate că n-am ştiut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Şi renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îţi cer: mai naşte-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerşesc, străin, la porţi, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Şi nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Şi lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipeşte,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naşte-mă odată! Şi păzeşte,
Să nu mă pot simţi... ne-vinovat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai naşte-mă odată

Mai naşte-mă odată mama,
Căci viaţa asta e prea grea,
Mă doare sufletul în mine,
Dar nu vă pot spune ce vrea,

Mai naşte-mă odată mama,
Căci vreau să fiu eu lângă tine,
Să mă alini măicuţă dragă,
Când mă simt rău şi când mi-e bine

E prea gol mamă sufletul,
Căci nu mai pot nici respira,
E negru şi pustiu în mine,
Dar nu mai pot nimic schimba

poezie de Silvia Tulbur (14 august 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, mi s-a întâmplat o mare nenorocire... Mai naşte-mă o dată.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Galateea

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate
parfumurile,
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce tremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun
în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai
o spui,
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră
ale genunchiului meu,
pe care mi-l plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind ceresc
Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu pluguşorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Şi de giuvaier,
Toţi luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea şi pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea de est-moldavă

Sora mea însângerată
şi de est şi de moldavă
hai mai naşte-te o dată
când n-o fi lumea bolnavă

Şi de est şi de moldavă
şi de rană şi de leac
fi din nou săracă-n slavă
nestrăină-acum şi-n veac

Şi de rană şi de leac
haide naşte-mă odată
cu bogat destin sărac
sora mea însângerată

Basarabia mea dragă
nemurirea mea beteagă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (11 februarie 1996)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu mirese, Doamne!

Plouă cu mirese, Doamne!
Ninge Doamne îngerii
În covoare de lumină,
Pentru mulţii tăi copii!

Albul pur de crin, în miere
Risipindu-se apoi...
Plouă Doamne cu lumină
Şi iubire peste noi!

Limpeziri de cer şi ape,
Valuri moi de catifele,
Plouă Doamne cu lumină!
Şi cu borangic de stele,

Vin şi-mpodobeşte lumea
Şi "opreşte noaptea-n rai"
Cănd răsare-n noi iubirea,
"Să dăm versurilor grai!"

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne şi iar Doamne!

Alt'dată doamnele erau doamne,
Iar fetele erau chochete.
Azi nici doamnele nu-s... doamne,
Nici fetele nu mai sunt... fete.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică, Doamne...

Ajută, Doamne, neputinţei mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalţă către stele
Te-aştept să-i ieşi în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu şi degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.

Apleacă-Ţi, Doamne, dragostea spre mine
Şi ţine-mă în braţe, Sfântul meu
M-aş ridica şi-aş îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om şi Tu eşti Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Tu, Doamne

Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.

Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.

Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.

poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru poezie şi... vecină

Sunt matur acuma, fără idealuri,
Mintea-mi merge, vai!, la relanti,
Doamne, rogu-Te, nu mă sminti,
Şi adu-mi aminte de fostele "baluri"...

Adu-mă, Tu, iarăşi, pe la festivaluri,
Poeme spumoase să pot reciti,
Vreau iar să conjug verbul "a iubi",
Să fiu în lumină, să fac recitaluri...

Gândul că n-aş mai putea să zbor,
Să ţin iarăşi soarele în braţe,
Să fiu printre versuri, Doamne, călător,

Muzele distinse, iarăşi, să m-"agaţe",
Mă îndeamnă, Doamne, să-ţi cer ajutor
Şi să-mi rog vecina, ca să mă "înhaţe"!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.

REFREN:
Aş vrea să fiu cu tine
Şi să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Aş vrea să fiu cu tine
Şi să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Tăicuţul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat şi-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.

REFREN:
Aş vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Aş vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de voi, părinţii mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoţei, de zurgălii
De oamenii care colindă.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aş voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din temerile mele. Poezie în vreme de plandemie

De teamă de prezent, de teamă,
S-au năruit cetăţi la mine-n gând,
Mai naşte-mă o dată mamă
Şi linişte mai dă-mi ca oarecând.

Opriţi acest concurs sinistru
Cu frici iraţionale-n pandemie
Întreabă-l, tată, pe ministru
Când se sfârşeşte-această comedie.

De sănătatea locului acesta
Să ne-ngrijim cu tot cu zăcământul,
Căci până se va încheia şi pesta
Mă tem că ne va vomita pământul.

Atâţia "suferinzi" bolesc impresii
Şi temere de "boli" fără scăpare,
În secolul acestor mari concesii
Ajungi să nu mai crezi că altul "moare".

Suntem actori ai unei drame proaste
Şi zilnic îmbrăcăm un tragic rol
Lăsaţi cortina peste-această oaste
De sceleraţi lipsiţi de self-control.

Pericolul de-alienare creşte
Cu cât privim nepăsători sceneta,
Regizorul din umbră tâlhăreşte
Opriţi vă rog de-acuma şi planeta.

Vreau să cobor la primele ninsori
Azilul de nebuni mă copleşeşte,
Spre Andromeda plec fără scrisori
În calea mea minciuna se sfârşeşte.

Acolo-ajuns, mă ia în pântec mamă
Şi naşte-mă spre-o viaţă mai frumoasă:
Să nu mai gem, să nu-mi mai fie teamă –
Atunci voi şti c-am revenit Acasă!

Iar tu, femeie, unică mireasă
Cu pruncii noştri strânşi într-un sărut
Să-mi fii printre străinii-aceştia: casă,
S-o iau încrezător de la-nceput.

Să-mi fii, tu, virus, şi bacterie, şi moarte,
Să-mi stai în sânge nesfârşit sindrom,
Să îmi semnezi spre galaxie paşapoarte,
Să-mi fii în carne dumnezeu şi om!

13 decembrie 2020

poezie satirică de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus

mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-şi crucea Ta pe spate
şi te roagă Doamne şi insistă
şi te roagă iar să-i faci dreptate...

încă mai la vale plâng ţinuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne şi de luturi
şi de Tine şi de Ţara blestemate

toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Ţară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-l Doamne înapoi

Prin sanctuare de inimă şi cuget
Alerg la Tine să m-asculţi
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierţi şi nu mă uiţi!

De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.

A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlineşti ceva...
Aş vrea să-i dăruieşti de vrei
Îndurare Ta... simţindu-Te aievea.

El, suflet cu restanţe la şcoala curăţirii Tale,
Dar ştiu că îl iubeşti şi-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină şi curat, dăruindu-l ei.

Şi tot mai ştiu că el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaşte
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaşte.

Cu toţii, umbre de păcat, şi-atât.
Ne-nfăţişăm smeriţi în faţa Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toţi, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne şi-a ne ierta!

Am fost şi eu ca el, cândva... demult
Şi cu atât mai mult mă rog acuma Ţie,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Şi mâine încă o inimă să-ţi cânte-n armonie...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, Doamne!

În ce Ţară trăim, Doamne?
Am ajuns de râsul lumii:
Trăiesc oameni din gunoaie
Şi sunt jefuiţi sărmanii!

Dreptate nu mai există.
Adevărul e minciuna,
Furtul, ura, denigrarea
E cuvântul spus întruna!

Mafia e peste tot,
Ca o ciumă ne mănâncă,
Nu te miri că fii Ţării
pleacă-n lume şi ne uită!

Doamne: spune-ne, Te rog,
Cum să ne luptăm cu Fiara?
Eu cred, Doamne, că doar Tu
Poţi să-i frângi şi să-i rupi gheara...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (13 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!