* * *

în miez de noapte

este cu mult prea târziu
pentru mine

strada sună strident ca un câine
ţinut de stăpân în lanţ

bat clopotele-n burg
schelălăind a foame

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngheţ

la ceas târziu
răsună în burg
copite de cai

chircit ca o umbră
cade omătul
pe infinitul ca iarba

e iarnă grea

orologiul din turn tace

caii îşi pierd galopul
pe gheaţa ce sună absent
a neputinţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în burg

Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.

Din foişoare, cu vechi surle
Oştenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.

În zorii zilei şi-n amurg
Sfinţenie este şi în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

ce tare bat ceasurile-n burg
noaptea
le simt răsuflarea fierbinte
cadenţa acelor ce cad
se ridică
adorm ca nişte soldaţi
ce umblă cu scuturi
în liniştea albă
desprind inima celor ţintuiţi
în negura zidului
şi ninge ninsoare de timp
peste piatra din burg

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
aşa cum ai scrijeli
scoarţa unui mesteacăn
o amintire despre mine şi noi
nu pentru că ţi-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se aşează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alţii
în căutarea laptelui
şi mor sufocaţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma ştiu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine... un timp ce nu-mi aparţine

Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul "mâine"
când omenirea n-are viitor

Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum "azi" –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini...

Şi îngrozit de nesfârşite mâini
ce lacom se întind
voi alerga şi eu
schelălăind
spre margini de hotar
şi câine credincios – voi sta de pază
lângă stârvul unui "mâine"...

Dă-ne, Doamne, pâine...

poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet...
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotund

când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaş
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămaşă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
şi lumini
povestea ce sună absurd
în clopotniţa vechiului sat bântuit
de ochi de felină
gheţuri ce dorm
la fel de rotund
fragil şi crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg

la ceas onest
bat clopote-n burg
ca şi când
ar trimite-o depeşă pe front
unor soldaţi anonimi
dincolo de molimi, nisip
coşuri pline cu flori violet

mi-e frig şi mi-e teamă
să port pe braţul drept
o lacrimă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când mie imi este sete de tine
ţie îţi este foame de mine
suntem monoliţi înfriguraţi
înverşunaţi
timizi
ce se caută unul pe altul
într-un decor atipic

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele

Bat clopotele-n turlă, bat:
— Creştini, Cristos a înviat!
Şi toate cântă-n limba lor
Pe-al nostru scump Mântuitor...
Bat clopotele, bat şi azi,
Răsună fără de răgaz:
— Cât vrei să stărui în păcat
Tu, suflet frânt, nemângâiat,
Tu, inimă cu greu zăvor,
Tu, ochi aprins, tu, sâlnic dor,
Tu, gând de patimi lănţuit?
Isus pe cruce a murit
Să capeţi aripi, nu să cazi...

Bat clopotele, bat şi azi:
— Trezeşte-te, trezeşte-te,
Prin Domnul înnoieşte-te,
Înalţă-ţi fruntea visului
Spre poarta Paradisului,
Spre-mpărăţia Harului,
Asemenea tâlharului,
Spre-mpărăţia Cerului,
Asemeni temnicerului, —
Înalţă-te, înalţă-te,
Îmbracă-te, încalţă-te,
Şi hai să-ncepem fuga, hai
Spre mult făgăduitul Rai...

Căci clopotele-n turlă bat:
— Cristos din morţi a înviat!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la urmă
trădarea este o stare
ca oricare alta

nu are gust nici miros
nici vreo za care să ţină
un câine în lanţ

să ţină ce
de ce

trădare e in valul ce vine
cand imi apropii fruntea de cer
si vreau tot binele din mine
sa-l retranscriu altfel

mă năpădeşte nisipul
îmi zgârie urechea internă
şi nu mai pot sa dorm

căci somnul care pleacă
eu ştiu unde se duce

să-sşi odihnească gustul
să capete miros
pe-o cruce de zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipătul sunt eu -
rană ce mă absoarbe
lent în miez de ou

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la capăt
mai este un drum
unde pot să ajung
şi să-ţi spun
ce nu ţi-am spus niciodată

te iubesc, omul meu bun
pe tine te iubesc, şi câinele
ce te-a muşcat de faţă
din prea multă iubire

mai am un capăt de drum
cu mult mai subţire
decât zaua din lanţ
până ajung la tine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă ll

Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăceşte pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotoceşte prin tomberoane,
nu găseşte nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu ştie unde.
Ajuns la marginea oraşului
se opreşte.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

strada îşi pierde identitatea
în intersecţii
semafoarele verzi
asigură hrana
câinilor singuri
uneori (semafoarele)
clipocesc un alt fel de roşu
eroii sunt prea grăbiţi
să joace ultimul act
pe galben intermitent
şuieră vântul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Prea târziu pentru cântec şi dragoste,
Prea târziu, prea târziu chiar pentru vise,
Căci tu ai zăbovit prea mult pe drumuri,
Căutând chei la porţile deschise;
Pe creangă-n aşteptarea-ţi porumbiţa
A murit visând o întâlnire;
Prinţesa fermecată-n palatul ei
A dormit şi a murit fără iubire;
Iar inima-i tot flămânzea în timp ce
Aştepta să-i crească umbra mire.

poezie de Christina Rossetti din Ȋn aşteptarea prinţului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

cum ai lăsat
să se întâmple
aşa o alianţă
între foame de lup
haită şi piatră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, pâinea era chiar în faţa mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, aşa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare şi grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine şi am lenevit toată ziua ca un câine.

Fraţii Grimm în Cei doisprezece servitori leneşi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriori

moartea
are şi ea o emblemă
cum altfel ar ieşi
seară de seară
pe strada unde
se plimbă îndrăgostiţii?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!