Ciorapii

a umblat cu ciorapii
la doctor: o strâng de picioare.
la 18
ani s-a operat la ovare - încă
nu are copii: barza
din makă ignoră femeia
trecută din românia(?!) cu tot cu familia
dispărută, cu
talonul de pensie-n mână.
ea
umblă peste graniţă cu ciorapii
până-n cenad până-n sânnicolau
până unde vede cu ochii în
lăcrimaţi un azil de bătrâne
încă fecioare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorapii

eşti foarte
frumoasă
eşti foarte
femeie de
bulevard e
şti
un aer de tomnă târzie
cu tocuri
un aer cu tocuri (?!)
aşa
cu ciorapii
pe picior fo
arte negri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urmă cu ani la Cenad

atârnau din tavan fragmente de porc
afumate sărate tăiate
contre jour de lumina furişată din pod
cristalele
de acum par a se numi candelabre
becurile mici au forma capetelor de os (?!)
din şoncile de banat de odinioară
la cenad
e toamnă acum, a fost vară
şi iarnă în urmă cu sute
şi sute cusute de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Păcală, de unde şi până unde, eşti prietenul meu?!
Păcală: Din România şi până-n România, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (10 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii politici

De-atâţia ani se tot mănâncă,
Din zori şi până-n faptul serii
Şi au descoperit că încă
Mai au un gust: cel al puterii!

epigramă de Gheorghe Leu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O anumită oră

noapte bună, eu urc
la volan, aşa ca de-ntâi
ianuarie mă şi pierd

înspre graniţă la cenad (?!) - la o oră

distanţă de ovarele tale
frumos născătoare de mit
uri cu morţi pe şosea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine

la orele două din noapte
ea face baie, face sinteze: mă
întreabă pe unde-am umblat
aşa nespălat
în zilele şi nopţile din urmă
fără să priceapă că bărbatul
din mine are nevoie
de femeia afemeiată din mine (?!) cu
tot penisul în
zorzonat
cu scâncete mici într-o plasă cu licurici
de kaufland -
de sân
ge plas
tificat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

e zonă de conflict
între sprâncenele tale mahon
şi ochii mei subţiri de carton
coboară
din înaltul compact în care te fluturi
încă şi încă (?!)
o după-masă în care iau plasă... uş
oară nu
poate fi o poşetă din piele
de şarpe de companie de
voiaj în stările calde

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În America, darurile se pun în ciorapi; în România, ciorapii sunt deja daruri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Izola

ne pregătim să... traversăm golful
până-n Trieste
pe o şosea suspendată uşor deasupra
norilor zgâriaţi
de vârfurile brazilor avântaţi
în urmărirea ca
-n filme-a Golanului nostru pe verticală (?!) – de fapt
poliţiile slovenă
şi italiană ignoră luminile de avarie
repetată, ah, vară
de vară pe acelaşi traseu de un cuplu
civil, deşi iritant
defilând mereu în acelaşi bleu navy

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă ţin tare şi-ncă nu mă las.

Rămase ascuţită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Şi umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă şi poticnesc printre cuvinte.
Şi chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mare mirare când vede lumea o femeie naturală din cap până-n picioare!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii din viaţa reală ignoră postările mele, aşa cum şi viaţa virtuală ignoră prejudecăţile lor.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu el

vecinul maghiar din cenad
mi-a copt peste vară o pisică aproape motan
în curte eu ştiu
că domnul zsigmond mă iubeşte ne
spus (?!) iş
tenem, el nu
ar fi făcut aşa ceva cu mustăţile pline de lapte
de
rămăşiţe de şoricei disecaţi la mişto
la ora de bio
logie din şcoala niciodată destul
de românească
din mako

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barza

E albă şi cu ochi prelungi,
Cu ciocul şi picioare lungi,
Şi zboară până sus la nori,
Şi-aduce şi copii din flori.

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (25 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

s-a bărbierit. sub eclipsa
de lună. o dată
la secol s-a tăiat la buza de sus.
până
spre dimineaţă îi lipsea toată gura (?!) păstra
o tăcere adâncă
până
în gât asupra fenomenului. straniu, mai
nimeni încă nu-i observa
luciul de astru
al feţei ciupite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apărarea lui Moş Crăciun

pot să spun că şi eu când eram
fulg de nea,-l aşteptam
în geam şi scriam: te iubesc
moş crăciun! mă zgâiam
cu cristale mortale, de soare, în maţe
mai mult
zgâriam sticla lovită de nulitatea
împletită din aţe
a vocilor subţirele de mame
şi taţi epilaţi până-n gât
în tot ce poate fi mai urât: să
nu ai de sărbători bucurii şi să nu
te caute,
de copii, moş crăciun!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n pruncenie

Ochii când obosiţi închid
mă duc în gânduri înapoia,
până când am înflorit
din lapte băut anevoia.

Nu pot, şi-aş vrea gânduri să tragă
de oase, piei, de cărni în timp,
până-n momentul când de dragă
măicuţa mă avea copil.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne plimbăm cu liftul până dimineaţa

m-am întâlnit în lift cu o
damă avea rochie mulată şi
phiii patru picioare lungi
ca de gazelă un decolteu
atât de perfect că părea
decupat din hustler într-o
clipă atârnam de el ca un
alpinist pe everest nici
dânsa nu a stat locului şi
şi-a înfipt în mine unghiile
false până la coapse o doamnă
trecută şi neconsolată mi-am
spus din care nu mai ştii cât
este plastic şi cât imaginaţie
eşti bădăran a şoptit doamna
care îmi citea gândurile şi o
lacrimă i s-a prelins pe obraz
e drept nu mai sunt femeia
plină de nuri care se iubea
de 3x pe noapte cu boethius
în celula lui până s-a sesizat
cineva că prea uşor se trece
de paznici şi pe fir a intrat
DNA dar uite că doamna filosofia
încă mai are sex-appeal şi încă
mai stoarce de vlagă tinerii
poeţi post modernişti care se
plimbă cu liftul între două uni
versuri paralele

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare fostului meu iubit

Dacă, măcar, te-ai fi străduit să exişti,
îmi pare că, la fereastră, zăceau turme de cai,
cu sânge pe la picioare, oasele lor
îmi aduceau, parcă, aminte că eu din oasele mele m-am născut,
mai demult,
nu dintr-un ţipăt de mamă;
...
oasele mele mă trimiseseră prea devreme, în lume, aş fi vrut să mă nasc iarna,
zăpada e albă, ca osul;
scânteierea ei e dulce şi te ridică în cărţi de poveşti, şi ninge şi acolo... sunt bucate... scântei de apă şi vin... daruri de la bunica...
îmi pare că prinseseră caii,
sau, măcar, îi văzuseră, toţi,
eşuând,
cerul era negru şi tern, mă trezeam, în zori, să caut, mai departe, binele, dorul meu,
şi
să merg
cu treisprezece fecioare de mână, până-n cer; să alerg până-n cer;
dar nu mai era vreme...
caii mei alergaseră, demult, înspre alte pământuri şi la altă verdeaţă...
o să vă caut, odată, prin cer!;
dar nu,
dimineaţa mergi, de foarte de dimineaţă, la pas, prin oraş, peste biserici zboară ultimii porumbei,
s-a făcut, de acum, primăvară, peste bărbat şi femeie,
peste miliardele de oameni care se iubesc, şi
lumea pleacă, liniştită, la serviciu,
femeile se primenesc, dimineaţa, şi binele încă le încape în pumni
îmi plac salcâmii aceştia frumoşi,
şi băncile, încă, îmi plac,
luminiţele lampioanelor care îmi vorbesc despre iernile care vor veni,
şi despre dragostea femeilor şi, iată, a cailor liberi,
pe care îi voi găsi.
...........
îmi plac bătrânele care îl poartă pe Hristos la gât, credincioşia lor,
molcomia,
în seara aceasta o să îmi pun un film de dragoste şi o să plâng
că nu împart îngheţată cu tine.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc mare

cu grafomania din ultimii ani:
cu nasul mereu am
plasat în hârtia... isterică (?!) abia de mai vede
ce se întâmplă în cur – a
colo unde doare mai tare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!