Memorie

îmi aplec zborul
îngreunat
de muzica ultimelor decenii
seisme captive
în ochiul minor
alimentează lumea insolită
cu aceleaşi monologuri
nefuncţionale

densitatea cuvintelor
e tot mai scăzută în conversaţii
gesturile disperate
sunt singurele certitudini
că mai existăm
sub o formă secundară
în memoria unei explozii
debordante

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

m-am hotărât
să vând o bucată din cerul meu
pentru păsările
cu aripile
frânte

căldura şi praful existenţial
în care îmi târam zborul
de-atâtea ori
au fost singurele ferestre deschise
pentru suflet

închid întunericul
în inima agonică a unui copac
ridic un pod alb între nopţi
apoi fac aripi noi pentru păsări
din tot ce-a mai rămas
din împărăţia cerurilor
uscată în deşert

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

tot aşa a fost şi anul trecut pe vremea asta
un pod putrezit
deasupra unui fluviu cu flori nuntind
în rugăciune
îmi dezlegam ochiul încolăcit în valsul beznei
s-aud plânsul aripilor
ce se topeau în elegii

va veni şi vremea pentru cer
să mai picure ceva pe ruinele noastre
o tandră vibrare a ploii
a fi ultima dorinţă
a zborului captiv
în gândul meu

şi tot aşa a fost şi anul trecut pe vremea asta
o moarte mototolită
în memoria veşniciei
meditaţia surdă a soarelui
în paharul cu apă
clătinându-se

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

poate mă ascund
doar sub masca unei linişti sfâşiate
în rest arsura razelor de fier
seacă din adâncuri
bătaia cuvintelor

şi curge spaima
la pământ
val după val
să incurce lucrurile
în iţele devenirii

e un ritual
să silabiseşti în golul tău
când lumina
trece mai întâi
prin tot ce e negru

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

e-o minune şi ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde şi se scurtează
ca un elastic vechi

o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
şi numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

lumina se desface de păcate
ascultă
e praful tot mai lucid printre noi
şi-ncepem zborul însinguraţi
într-o catastrofă
a bătăii de aripi

tot mai adânc
sufletul se ascunde în inimă
gata să nu mai întâlnească
măruntaiele morţii

ruşinaţi de marea minune
toţi îngerii crescuţi în vârful pieptului
şi-au strâns în gol
aripile de var
stingând întreaga noapte

şi eu de ce am înviat?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria corpului meu îmi imaginez toate gesturile, toate mişcările pe care le văd în jur. Braţele mele, gambele, picioarele sunt ca o bancă de date. Când dansez extrag ca dintr-un computer toate gesturile memorizate în cursul anilor şi le transform în artă.

citat din Mikhail Baryshnikov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar existăm...

Când nu existam
umbre întâmplătoare
ne visau certitudini
pe baricade de nisip
la margini de oceane
probabile.

Când credeam că nu existăm
ne inventam
din amintiri rebele
sau din priviri seducătoare
în oglinzi excentrice.

Când speram să existăm,
şoaptele neîntâmplate
sucombau în anonimat
atârnând de lobii urechilor.

Dar, în sfârşit, existăm.
Umbrele ni se ating
şi se alintă pe furiş
la margini de clipe
interzise.

poezie de Luminiţa Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval I

[memoria luminii o vedeam goală
alunecând în toată moartea lucrurilor
respir prin toate rănile florilor din fereastră
oboseala unei descompuneri perpetue
şi-nvăţ să alerg înapoi pe nisipul din clepsidră
şoaptele alungite făceau praf
timpul rătăcea între noi fulgerând
am crescut atât de tare
încât sufletul nu îşi mai găsea locul în mine]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval VIII

[toate păsările au murit în mine
doar zborul lor atârnă dureros
în mâini
pleoapele nu mai pot
semăna licăriri de stele
acum învaţă
numai plânsul]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

seceta m-a făcut
să nu mai ştiu
nimic de umbra mea

s-a uscat
în carnea aspră
şi sufletul captiv
între atâtea foşnete
de frunze

cuvintele ce le spuneam
ca să mai treacă vremea
într-un mod plăcut
nu mai au consistenţa
unei mângâieri

îmi vine să plâng
dar mi s-au terminat
apa şi sarea
din ochi

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De foarte multă vreme simt că falca mea îşi schimbă forma, că baza de articulaţie pe care am moştenit-o de la mai multe generaţii de greci şi de est-europeni se modifică imperceptibil, că faţa îmi devine oblongă, iar gesturile nu-mi mai sunt aceleaşi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

am adormit într-o piatră
cu ochiul mânjit de sare
dovadă că
amintirile primei zile de la facerea lumii
mai sunt încă vii

încă nu era cer
desfăcut de pământ
însă în mijlocul pietrei
plesneau
şi visul
şi ploaia
şi ceasul
şi oaia
şi eu nenăscutul
urlând de durere-n cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

de acum îmi pot vedea somnul mult mai pal
şi mult mai aproape de îngeri
nimicul se înfăşoară în aripa de cenuşă
şi bate în zare zborul
lăsând umbra nimicului
să se lungească
în mâinile mele

veşnicia coase încet nasturii pentru timp
va termina mâine sau poimâine
haina chemării
şi voi fi cu tălpile de fum
mai aproape
de o moarte
prielnică

umbrele curg pe pietre necunoscute
înainte de a se lăsa târziul cel mare
mai jos de pământ

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp plângând

am aruncat timpul pe fereastră
de azi nu mai există oră, nu mai există minut,
nu mai există secundă,
de azi nu mai există azi, mâine şi ieri
umbrele se târăsc istovite
la picioarele unui Cronos plângând

prea luminat sunt de când am detronat timpul
fermentez în lumină ca o oază de trandafiri
şi înmuguresc ca o primăvară eternă
pe rămăşiţele secundelor
ce-au chinuit curgerile cuvintelor
prin largile văi de cântec

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne disperate

M-adresez unei cucoane:
Să nu zboare de pe bloc,
Dânsa n-a avut noroc
Să-aibă aripi, ci... balcoane.

epigramă de Mariana Dobrin din Cu şi despre femei
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nocturn

ca un somn al pietrei
aripa nopţii
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase

asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleaşi incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenţei
vreun vis

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În modă, singurele piese care ne plac sunt cele pe care le-am mai văzut şi la prezentarea de acum trei decenii.

aforism de Harry Ross (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns crud

e plânsul tot mai crud în pomi
şi floarea albă
caută pământul să-l sărute
cu toată mângâierea din parfum
o adiere trecând prin amintiri
întoarce somnul
pe cealaltă parte

fluturi cu aripi largi
închid lumina
în zborul lor pal
şi departe de gândul uscat aud pietrele
cum au înviat
auzindu-mi lacrima
căzută în iarbă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

din aer cioplesc îmbrăţişări
pentru cântecul păsărilor

azi a venit vara mai repede
şi am lăsat păianjenul verde
să-mi ţeasă-n privire
pânze în care să înfăşor
tot necuprinsul

păsări de venin
ard în zborul lor hipnotic
cântecele lor curg tandru
din crengile bătrâne

iar lângă izvor curcubeul soarbe răcoarea pietrelor

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

mă întorc cu faţa
în aripa mea frântă
unde toţi norii
din mine
se strâng într-un plâns

ochiul de melc mă împunge,
dar n-aş putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând

şi mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
şi-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins

zborul curgând
şi curgând

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!