Trepte

Infinite - par
treptele - înălţării
la libertate - cînd
în mine - durerea
devine
intensă durată

... poate de aceea
încerc - să închipui
din ceva/din ce este
o "formă sinceră"
care să cuprindă
toată durerea
în sine

... sau
închipuirea - nu este
decît o violare - a tăcerii
de cuvintele - devenind
presimţiri şi ecouri

... de cuvintele
ce-şi oglindesc
oglinditorul
... şi aproximîndu-i
obsesiile - amplifică
orgasmul oglinzii(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viaţă!
E teama de a pierde... viaţa!
E trezire, e chemare!
Te ţine lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieţii!
E în toate, chiar şi-n stele!
Durerea arde!
Durerea...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Şi-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.

Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.

De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziş, luminile iubirii.

poezie celebră de Zorica Laţcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fiori

Ce fiori - adîncindu-mă
în trupul - ce-l cuprind
cuprinzîndu-mă
se răsfrîng - între
paralele oglinzi - unde
frigul şi frica
mă-mprejmuie
şi nu-mi lasă
durerea - plecată?

... din cauza asta
nu mai sînt sigur
că voi putea - vreodată
să întorc - clipa
... şi cuprins
de ceea ce cuprind
să nu mai fiu
fiinţa ne-hotărîtă:
dacă visul - este
un gînd
ne-gîndit încă
... sau gîndul
"ceva" din visul
ne-visat încă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanta

Uneori - rezonînd
cu tot ce piere
(sau nu mai există)
intense viziuni
polifonice - irup
dincolo
de orice înţelegere

... poate unde - înţelegerea
nu oricînd (şi oricum)
poate cuprinde - gîndul
întors - asupra lui însuşi
negînd

... întors - mai plin
de cele neînţelese
decît de Înţelesul
acela
... ce poartă - în sine
ecoul
prezenţei absente - sau
numai ascunse(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindit

Oglindit şi oglinditor
în acelaşi timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalţ - din adînc
în-mai-adînc

... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul

... unde
golirea de sine
în multiplu şi infinit
va fi - poate
ultimul act
... după care - voi avea
tot atîta viaţă
cîtă moarte
... doar - atîta viaţă
cîtă moarte(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cineva vorbeşte din starea de linişte, cuvintele poartă o transmisie de energie, o vibraţie. Este ca şi cum cuvintele ar fi pe planul al doilea. Cunoaşterea este transmisă de energia pe care o poartă cuvintele, sau, mai degrabă, de liniştea din spatele cuvintelor.

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pierdut bătălia cu durerea. Corpul meu nu poate genera atâtea lacrimi, pe cât de intensă şi îndelungată e durerea.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea pe care o provoacă închipuirea morţii este aceea ce ne face să nu răbdăm durerea şi să o simţim de două ori mai puternică, deoarece ne ameninţă cu moartea.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ncio pasiune nu poate fi supusă, cu atât mai puţin cea care se naşte din durere: căci este trufaşă şi nu îngăduie nici un leac. De aceea este mai bine să o învingi decât să o înşeli: căci durerea care e înşelată şi îndepărtată cu plăceri şi ocupaţii se înalţă din nou şi, la vreme de linişte, cu mai mult avânt se repede să muşte;în schimb, atunci când durerea a dat înapoi în faţa raţiunii, se potoleşte pentru totdeauna.

citat din Zenon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere sociologic, teroarea este reprezentată de o persoană, un lucru care provoacă frică sau suferinţă intensă cu scopul de a intimida sau subjuga, acţionând ca armă politică sau ca politică în sine. Din punct de vedere politic, funcţia sa principală este aceea de a intimida şi dezorganiza guvernul.

citat din Roucek (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele e veşnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind şi se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine şi acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poţi să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca şi cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a îngheţat. El nu este desprins de ocean şi nici nu poate pleca din el.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Titu...

Si acum, Titu, aş vrea sà-ţi vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ţi se întîmplă,
să asculţi sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă atenţia este ancorată în Linişte, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Linişte; orice sunet este onorat când este ascultat din Linişte; orice sunet este celebrat când este ascultat din Linişte. Şi toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existenţă este chiar unda-sunetul-vibraţia. Aşadar, cel ce cunoaşte Liniştea cunoaşte şi sunetul, însă această cunoaştere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informaţii absolute. Cunoaşterea Liniştii nu este analitică, deoarece Liniştea nu poate fi nici explicată, nici înţeleasă, întrucât Liniştea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbeşti despre Linişte ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Linişte. Liniştea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Linişte. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Şi tu citeşti acum despre Linişte, însă nu cuvintele te conectează la Linişte, ci spaţiile dintre cuvinte, spaţiile dintre rânduri, spaţiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informaţii despre Linişte nu va găsi Liniştea în direcţia aceasta.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea nu este întotdeauna de ajuns. Se întâmplă, uneori, ca un om să reziste durerii până când ajunge să moară din cauza ei. Dar pentru orişicine există câte ceva de nesuportat – ceva la care nici nu se poate gândi. Nu-i vorba de curaj sau de laşitate. Când cazi de undeva de sus, nu este o laşitate să te agăţi de o frânghie. Când ieşi la suprafaţa apei, nu eşti laş dacă tragi aer în plămâni. Este, pur şi simplu, un instinct care nu poate fi jugulat.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu eşti Conştiinţa, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema să abandonezi ego-ul, ci să recunoşti Conştiinţa. Ea este Veşnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuşi creează frica, prin limitare şi raportare la el însuşi. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoaşterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine şi restul lumii dispare. Apoi, dispare dorinţa de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veşniciei, al Vieţii Veşnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate să sune asta? Doar Prezenţa există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când laşi aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spaţiu în ele. Cuvintele care răsar din linişte, se întorc înapoi în liniştea desăvârşită, cui aparţin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veşnicia Veşniciei?!

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât ceea ce este teoretic cât şi ceea ce este practic, răsar şi apun în Sine. Dar Sinele nu poate fi apucat de nimic. Adevărul este Liniştea din care răsar cuvintele, nu cuvintele. Tot ceea ce cunoaştem despre spiritualitate, Sine, Spirit sunt concepte, Sinele nu poate fi cunoscut. Atât practica, cât şi teoria apar în Ceea Ce noi Suntem. Credem că putem prinde în mrejele minţii Infinitul pentru a-l folosi în scopuri personale, inclusiv în cel al practicii. De fapt, noi suntem Cel Care Vede mintea, nu suntem mintea. Spiritualitatea este extensia minţii iar mintea e un mit. Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. Aici-ul nu se schimbă.

Atmaji Maharaj în Acest Acasă este de o Veşnicie Aici. – Satsang cu Atmaji, partea a II-a
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este obişnuită o expresie de genul "poveste de iubire încheiată într-un mod cumplit", care se poate îneca în alcool şi antidepresive, ori cu somn de zi şi de noapte până când durerea devine suportabilă. O parte din mine ştie că, oricare mi-ar fi dispoziţia, am o responsabilitate imensă, de care va trebui să mă achit pe vecie.

citat din Federica Bosco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bucurie

Bucuria este aceea care innobileaza sufletul...si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o birui.

definiţie clasică de Henrik Ibsen
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!