Omul ieşit la blajin

... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au şi ele blajin
au şi ele morminte

surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au şi munţii blajin
au şi munţii morminte

codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au şi codrii blajin
au şi codrii morminte

soarbe paharul cu vin
muşcă din tainele sfinte
omul ieşit la blajin
omul ieşit la morminte...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte

Şi nu cunosc decât morminte,
Ce-ascund în ele, suspine ca de clocot,
Prin lacrimi lăsate la capăt de veşminte,
Şi ceasuri ce te strigă în zgomote de clopot.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrii seculari

Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoşilor stejari,
Pe pământul dacilor.

În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.

Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Şi nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.

Noaptea luna străluceşte
Codrii dorm uitaţi de timp,
Cu lumina-i ce vopseşte,
Zilele din anotimp.

Aici basmele iau viaţă
Din tăcerea selenară,
Rouă albastră-n dimineaţă
Bea pădurea seculară.

poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset blajin

afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
şi stele care scălda a nopţii feerie
în apele luminii şi-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii

şi Paştele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veşnica iertare prin veşnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...

şi iarăşi reînvie ducând păcatul lumii
şi duc-se pe pustie în hăurile humei
şi noi iertaţi în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii

şi pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelaţii şi vinul nimănui...
... şi vremea-i ca-n psaltire cu soare şi senin
şi lume -n cimitire şi Paşte de Blajin...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut şi istorie

Ascult răcoarea dimineţii,
un vânt îmi umblă-n plete,
prind cuvintele din zbor
în versuri, în sonete.

Un clopot aşezat în turn,
Luna pe creste de Carpaţi,
vine mirosul de răşină
din codrii noştri fermecaţi.

Apar morminte părăsite,
istoria uitată a lor,
rămân şi crucile pe gânduri,
timpul va fi aleator.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile

tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever

şi va şopti blajin
cu rime- nepereche
că cel mai dulce chin
e floarea la ureche

mereu în aşteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îţi din glastră...

poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

STRĂBUNII NE VEGHEAZĂ DIN MORMINTE(Rubaiat)
Străbunii ne veghează din morminte
Şi glăsuiesc cu mutele cuvinte
O-ncurajare-n vremuri de restrişte,
Nimic din lupta lor nu se dezminte.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
Îţi trebuie putere şi comoară.
Îţi trebuie palate şi veşminte
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Şi-n beciul tău zidit îngheaţă
Neprihanita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn morţilor

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s-au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul, nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plânge,
ci se cuminecă prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul mortilor

Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!

Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.

Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!

De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.

Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.

Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

MORMINTE VECHI ŞI PĂRĂSITE
Morminte vechi şi părăsite
Prin cimitire răzleţite,
De-al vremii dinte devorate,
Ar trebui din nou sfinţite.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna vieţii, omul înţelept şi blajin, posesor al unui caracter fin, e ca un munte acoperit cu zahăr pudră, de feerie plin.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncuri

Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.

Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roşii ca de jar.

Din adâncuri reci de ape,
Sau din peşteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăţi doar mie.

Iar prin locuri neumblate
Prin oraşe părăsite
Peste morminte uitate
Iţi faci prezenţa prin ispite.

Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Prut

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul şi, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă şi un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostaşii ţării

A ieşit un copil dintr-un copil
şi l-a luat de-o mână.
A mai ieşit un copil din al doilea copil
şi l-a luat de-o mână.
Apoi au strigat
"Ţară ţară vrem ostaşi!
Ţară ţară vrem ostaşi!"
şi se auzeau din morminte ostaşii strigând
"Pe cine?
Pe cine?
şi copiii strigau
"Pe el!
Pe el!"
Şi ieşeau toţi ostaşii ţării din morminte
şi intrau unul în altul
câte unul în altul
până la unul
şi striga
"Pe mine?
Pe mine?
şi copiii râdeau şi râdeau
şi strigau
"Nu! Nu! Pe el! Pe el!"
şi arătau cu degetul spre mine
spre tine.. spre el!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în cimitir

În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte
S-apleacă şi al ierbii fir,
La tânguitoarele cuvinte.

E o aducere aminte
C-am sădit un trandafir
În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte.

L-am sădit pentru părinte.
Când azi mireasma i-o inspir,
Totu-mi pare-o rugăminte:
Să-i mai cânt o dată la clavir

În liniştea din cimitir.

rondel de Ioan Friciu (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar oare amintirile scapă aparenţei? Nu sunt ele însele nişte idoli de lut? Cu aerul lor inofensiv, blajin şi binevoitor, ca nişte bătrânei nesuferiţi, în fond, de care te tot împiedici? Dacă nu eşti atent, nu se întind ele ca iedera, cu repeziciune, multiplicându-se sufocant pe întinderea minţii noastre?

Marin Mălaicu-Hondrari în Lunetistul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfin

Animal blajin.

monostih de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către exilul românesc

Reveniţi, români, în ţară
Să punem mâna pe armă,
Parlamentul de ocară
Vinde Codrii de Aramă.

Reveniţi compatrioţi,
Din morminte, din străini,
Să scăpăm ţara de hoţi -
Haite de turbaţi canini.

A trădat un interlop
Ţara noastră milenară,
Un beţiv şi-un episcop
Vor ca Dacia să piară.

Voi români, de daci sorginte,
Ctitori de-aşezăminte,
Şlefuiţi spada şi scutul
Să vă apăraţi pământul.

Reveniţi, urmaşi de daci,
Din exil şi din mormânt,
Să scăpăm de hoţi şi vraci
România- pământ sfânt!

poezie de Virgil Ciuca (10 octombrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Timpul curge înapoi
Spre ce-am fost odată noi.
Şi-o să curgă şi-nainte
Când ne-om fi, stinse cuvinte
Fără cruci, fără morminte.

poezie de Traian Vasilcău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!