Erai o fiinta

Erai o fiinţă
cu prea multe fruntarii
... o fiinţă
mult prea închisă
în ea însăşi
... căreia - îi vor creşte
crotali erectili
pe limbă - dacă
în lumea ei apocrifă
cuvintele - vor rămîne
aceleaşi in-sfere
de vid

... dar
cît oare
va mai suporta
fiinţa ta - distinctă
de umbră şi oglindire
vidul lor
... avid
numai - de propria
reflectare(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui.

citat celebru din Nelson Mandela
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o lingură de sare

Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
şi somnul mult prea adânc.

Trezeşte-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi să alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
să îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
şi lasă-mă astfel să fiu eu
căci numai atunci îţi pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.

Departe de tine sunt
şi totuşi,
tu
locuieşti mereu în arca mea.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa şi existenţa trebuie să fie identice în Fiinţa necesară. Această Fiinţă ultimă este necesară în sine însăşi, în timp ce fiinţele "contingente" nu sunt necesare în ele însele, ci doar prin altele, astfel încât conceptul de "fiinţă" aplicat la fiinţa necesară şi la cea contingentă, nu are acelaşi sens.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa mea constă în aceea doar că sunt fiinţă cugetătoare... Pe de o parte, am o idee distinctă şi clară a mea însumi ca fiinţă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, cugetător. Dar nimic nu mă învaţă mai lămurit natura decât că am un trup, căruia i-e neplăcut atunci când simte durere... prin urmare, nu trebuie să mă îndoiesc că se află ceva adevărat aici.

Descartes în Meditaţii metafizice (1641)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Model comportamental

Eu mult prea mic în lumea voastră,
Voi prea mărunţi în lumea mea,
Mă rostuiesc la o fereastră,
Cu giurgiuvele pe podea.

Iar toată nebunia voastră
Şi cu indiferenţa mea,
Îşi vor vorbi cu dumneavoastră
Şi-şi vor zâmbi anapoda.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nedesluşit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înţelege poemul meu.

Încerc să-i ignor
Când mă critică şi-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abţin să nu zbier
Şi să nu plâng.

Dar ei nu ştiu că versul e viaţa mea;
Şi nici nu vor şti, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poţi mai mult!".
Ce vor să zică?
Şi renunţ, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Şi nici al minţii mele.

Dar ce-aş putea să spun?
"Critică-mi creatorul!"
Sau "Critică-mi sufletul!"?

Ei nu-nţeleg,
Lor nu le pasă.
Şi ce păcat...
Căci sunt mult prea orbi
Şi mult prea surzi
Să înţeleagă poezia mea frumoasă.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Şi prea puţin
Şi mult prea rar
Voi reuşi să cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înclinăm prea des să dăm sfaturi fără a asculta şi fără a ni se cere! Chiar dacă tu le oferi cu toată bunătatea, obişnuieşte-te cu gândul că prea puţine vor fi luate în seamă. Cel mai adesea oamenii nu au nevoie de cuvintele altora, ci de ascultarea lor.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe K. îl uimi mai ales acesta din urmă, care îl bătu de mai multe ori, prieteneşte, pe umăr. Amîndoi paznicii îi examinară cămaşa de noapte şi-i spuseră că de-acum înainte va trebui să poarte una decalitate mult mai proastă, dar că ei îi vor păstra cu mare grijă atît cămaşa aceasta, cît şi restul lenjeriei, şi că i le vor restitui dacă procesul se va încheia favorabil.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Frica asta a ta este patologică
toţi vor să-ţi facă rău
aşa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
şi intră în dansul vieţii tale
iar tu nu mai ştii
unde ţi-e realitatea
te baricadezi în propria fiinţă
te închizi cu şapte lacăte
le arunci cheile
şi rămâi prizonierul iluziilor.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când două fiinţe se iubesc vor să devină o singură fiinţă. Dar asta nu e oare un fel de coşmar narcisistic?

citat din Simone Weil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindele de mătase

De ce îmi cânţi colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice îşi au lumina lor
Uneori ochii noştri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcaţi de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecţia luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămaşă şi să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuşi, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăţi mâinile în trandafiri
Argintul ce curăţă apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul vor fi oameni care te vor critica. Tot timpul vor fi oameni alături de tine pentru a te susţine. Oamenii care te vor critica vor răsări ca buruienile după ploaie şi vor încerca să te tragă în jos înapoi lângă ei. De ce? Pentru că dacă ei nu vor mai mult de atât vor să facă ca nici tu să nu vrei(s-ar simţi Ei prost dacă ai fi tu mai special). Cel mai interesant e că aceşti critici se găsesc cel mai adesea printre persoanele apropiate ţie. Vor apela la şantaj emoţional: îţi sună cunoscută replica "Tu nu mai ieşi/ai timp de Noi niciodată!"? sau "Te-ai schimbat. Acum ai aere!"?. Apoi te vor exclude din cercul lor încet şi sigur. Exact! Hai, simte-te vinovat şi întoarce-te la acel trecut de care ai vrut să scapi. Nu prea vrei, nu? Atunci îndepărtează-te uşor şi constant şi adună-ţi în jurul tău oameni cu aceleaşi idei ca şi tine. îţi va fi mult mai uşor pe parcurs chiar dacă la început va fi mai greu să-i găseşti. Nu te speria, e ceva normal. Fii mândru de tine că eşti aşa! Mai devreme sau mai târziu rezultatele tale vor apărea. Nimic nu e în zadar. Mie îmi place să spun că la început ei toţi te arată cu degetul dar, va veni un moment în care tu vei îndrepta un SINGUR deget spre ei înapoi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început...

Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Aşa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Şi Gingaşă şi Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Şi un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe străluceşte
Şi cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea şi stele şi suflete...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

viaţa invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuţi.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar nişte păpuşi
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viaţa noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
şi strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
şi ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulţi colţi,
mă mir că nu-i orbeşte
pe cei ce poartă doar ură şi laşitate
dar timpul nu-i trecut pentru ei
după faptă şi răsplată vor primi
faptele lor îi vor blestema
şi ei nu vor mai fi invizibili
faptele bune stau cuminţi şi aşteaptă
chiar de sunt invizibile
până în ziua în care primesc marea răsplată
în ziua de apoi, în ziua adormirii,
chiar de ei sunt invizibili azi,
aici pe pământul ce crede că-i educă.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă devenim conştienţi că puterea, care face Pământul să se rotească, se manifestă şi în fiinţa noastră, întărindu-ne şi susţinându-ne cuvintele, atunci încrederea şi siguranţa vor creşte în noi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi...

Cei nedrepti,
corupti,
fara constiinta,
ce-aduceti numai suferinta
Poporului sarman!
Nu va ganditi
ca vine-o zi
cand veti plati
cu varf si indesat?
Si cea mai mare suferinta
va fi atunci blestemul lor,
blestemul celor multi si goi,
bolnavi, flaminzi, plini de nevoi!
E timp sa va schimbati: acum!
cat Dumnezeu va mai suporta,
va mai da zile de-ndreptare...
prea multi nevinovati suporta,
in iadu-acestei vieti murdare,
lipsa dreptatii, umilinta
si lipsa voastra de morala!
Dar nu e totul: sus, in Cer
va fi pedeapsa cea mai crunta
si de veti cere: indurare!
cei multi nu vor uita nimic
si Dumnezeu va asculta
dorinta lor de Razbunare!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (21 februarie 2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost de părere că există o literatură germană din România care îşi procură subiectele din lumea înconjurătoare, în care ea prinde fiinţă, şi încearcă să trateze aceste subiecte într-o limbă care a luat fiinţă în altă parte şi este limba altei ţări, dar, în acelaşi timp, o limbă amprentată într-un fel ce ne îndreptăţeşte să spunem: "Asta este limba noastră, asta este literatura noastră!".

citat din Werner Sollner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!